ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 201 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară 02472K București, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă formulată la data de 18 februarie 2010, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și U.M. nr. 02472 K București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-i confere Ordinul „Meritul Militar'', clasa a II-a, la care este îndreptățit, pentru 20 de ani de vechime în activitate și rezultate meritorii.

Prima instanță a constatat reclamantul a formulat primul memoriu la data de 07 aprilie 2008, la care i s-a comunicat răspunsul prin adresa nr. K-2137 din 07 octombrie 2008, emisă de UM 02472 București, comunicare expediată reclamantului atât la data de 09 octombrie 2008, cât și la data de 04 noiembrie 2008, dar corespondența a fost înapoiată de către Oficiul poștal, nefiind ridicată în termenele stabilite pentru păstrare. Prin adresa nr. K-46 din 12 ianuarie 2009, U.M. 02472 K București a comunicat din nou reclamantului că cererea sa nu poate fi soluționată, întrucât cadrul normativ actual nu permite acest lucru, reclamantul primind un exemplar de pe adresă, la data de 12 ianuarie 2009, pe care a depus-o în copie la dosar, anexă la acțiune.

Judecătorul fondului a apreciat că față de data comunicării refuzului de soluționare a cererii reclamantului, respectiv 12 ianuarie 2009 și raportat la prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, acțiunea introdusă este tardivă, fiind depășit atât termenul de prescripție de 6 luni cât și cel de decădere de 1 an. In termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul C.G. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare adresa de răspuns nr. A 826 din 03 aprilie 2009 emisă de Direcția Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Apărării Naționale, în raport de care, opinează recurentul, cererea sa a fost depusă în termen legal.

În opinia recurentului, numai printr-o motivare referitoare la un alt act, în speță, adresa nr. K 46 din 12 ianuarie 2009, anterior celui care era hotărâtor și esențial în corecta soluționare a cauzei, s-a ajuns la concluzia eronată că cererea sa se află în afara termenului de un an prevăzut de lege. Intimații - pârâți nu a formulat întâmpinare. Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 C. proc. civ. și că nici din perspectiva art. 304 1 C. proc. civ. recursul nu este fondat. La data de 18 februarie 2010, reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale - U.M.

02472 K București să propună acordarea Ordinului Meritul Militar, cls. a II-a, pentru 20 de ani de activitate. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrative individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni de la: (...) b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

În conformitate cu prevederile alin. (5) al aceluiași articol, termenul de 6 luni este un termen de prescripție, iar cel de un an este un termen de decădere. Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus prezentate, stabilind în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că cererea reclamantului este tardivă, fiind depășit atât termenul de prescripție de 6 luni cât și cel de decădere de 1 an pentru introducerea unei acțiuni în recunoașterea dreptului pretins. Nu se poate reține critica recurentului că instanța trebuia să se raporteze la adresa de răspuns nr. A 826 din 03 aprilie 2009 emisă de Direcția Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Apărării Naționale, care în opinia sa reprezintă de fapt răspunsul la plângerea prealabilă.

Din probele de la dosar rezultă că recurentul a formulat primul memoriu la data de 07 aprilie 2008 (f.25 dosar fond), la care i s-a comunicat răspunsul prin adresa nr. K-2137 din 07 octombrie 2008, emisă de UM 02472 București, comunicare expediată atât la data de 09 octombrie 2008, cât și la data de 04 noiembrie 2008, când, de fiecare dată corespondența a fost înapoiată instituției pârâte de către oficiul poștal pentru neridicarea în termenul de păstrare. Prin adresa nr. K-46 din 12 ianuarie 2009 (f.3 dosar fond), U.M. 02472 București a comunicat din nou recurentului că cererea sa nu poate fi soluționată, întrucât cadrul normativ actual nu permite acest lucru, reclamantul semnând de primire la data de 12 ianuarie 2009, acest act fiind depus în copie la dosar, anexă la acțiune.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond s-a raportat în mod corect la adresa nr. K-2137 din 07 octombrie 2008, emisă de UM 02472 București, ce reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă a recurentului și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (2), reținând că în raport cu data comunicării răspunsului, 12 ianuarie 2009, acțiunea introdusă la data de 18 februarie 2010, este tardivă. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței nr. 201 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.