ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea
de Apel București sub nr. 448/2004 revizuientul V.M. a formulat cerere de
revizuire a deciziei civile nr. 25 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă.
În motivarea cererii revizuientul a
arătat că dispozițiile acestei decizii sunt potrivnice cu decizia civilă nr.
659 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Prin decizia civilă 549 A din 19
martie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă s-a declinat
competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție unde cauza a fost înregistrată sub nr. 2936/2004.
Cererea de revizuire este nefondată
și va fi respinsă pentru argumentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 322 pct.
7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel
sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de
hotărâri își are suportul în respectarea puterii lucrului judecat și, ca atare,
hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie să fie date în procese
deosebite, respectiv în dosare deosebite, iar în cursul celui de-al doilea
proces să nu se fi invocat existența primei hotărâri, sau, chiar dacă a fost
invocată, instanța să fi omis a soluționa obiecțiile ridicate în legătură cu
excepția lucrului judecat.
De asemenea, este necesar a fi
îndeplinită tripla identitate, în sensul că hotărârile trebuie date în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
În speță, deși ambele decizii au
fost pronunțate în cauze vizând executarea silită în temeiul aceluiași titlu
reprezentat de sentința civilă 9402/1998 pronunțată de Judecătoria sectorului 4
București, definitivă și irevocabilă, cauze în care au figurat aceleași părți,
nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru
următoarele considerente:
- În primul proces, prin decizia
civilă nr. 659 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă, s-a admis apelul creditorului V.M. și s-a validat poprirea asupra
conturilor debitoarei SC C. SA.
- În cel de-al doilea proces,
finalizat prin decizia civilă nr. 25 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul debitoarei și s-a constatat
intervenită prescripția dreptului creditorului de a cere executarea silită în
temeiul aceluiași titlu executoriu.
Față de cele ce preced, rezultă că
este vorba de hotărâri diferite, pronunțate în cauze cu obiect distinct, motiv
pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată
de revizuientul V.M. împotriva deciziei civile nr. 25 din 13 ianuarie 2004 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.