ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3231/2005

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

La data de 13 octombrie 2004, S.Î.P.A.M. a formulat,

în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire

împotriva deciziei civile nr. 63/R-CM din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel

Pitești, arătând că aceasta este potrivnică unui număr de 26 decizii pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca

nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin decizia atacată s-a rezolvat diferit o problemă

de drept similară celor soluționate de instanța supremă în cazurile menționate,

dar o asemenea situație nu constituie însă o condiție suficientă pentru

admiterea cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad

sau grade deosebite, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din

acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi

nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o

triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și

aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării menționate o constituie

necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când

instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză,

același obiect și aceleași părți.

Or, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi

potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită sunt numai similare ca obiect

și cauză, neexistând însă și identitate de părți.

Astfel, deși în fiecare proces revizuentul a avut

calitatea de reclamant, pârâții au fost diferiți, în funcție de școlile la care

aveau locurile de muncă membrii de sindicat în interesul cărora a acționat

revizuentul și de centrele bugetare care calculau și stabileau drepturile

salariale concrete.

Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze asemănătoare,

dar distincte în privința părților, hotărârea pronunțată în fiecare dosar

producând efecte numai între părțile din respectivul dosar și neavând

autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare doar prin obiect și

cauză.

A admite contrariul ar însemna ca instanța de

revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar, care să nu se

limiteze doar la anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea lucrului

judecat dată de o hotărâre anterioară, ci să aprecieze care din hotărârile

contrare este greșită, ceea ce ar excede competenței sale.

Având în vedere considerentele de mai sus, urmează a

se respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată

de S.Î.P.A.M. împotriva deciziei civile nr. 63/R-CM din 7 septembrie 2004 a

Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2005.