ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2674/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 441/CM din 15 septembrie 2003 Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de S.Î.P.A.M. Pitești în contradictoriu cu C.C. I.C.B. și Căminul nr. 21 Pitești, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata corectă a sporurilor și indemnizațiilor salariale prevăzute de Legea nr. 128/1997 și H.G. nr. 281/1993. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă, în raport cu dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/1993, întrucât a formulat o acțiune în nume propriu și nu în numele membrilor săi, care nu au fost nominalizați.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 71/R-CM din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. La data de 4 octombrie 2004, S.Î.P.A.M. a solicitat revizuirea acestei din urmă hotărâri pe considerentul că este potrivnică deciziei nr. 2441 din 25 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Învestită cu soluționarea cererii de revizuire Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin sentința nr. 19-F-CM din 1 noiembrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Cererea de revizuire urmează a fi respinsă în temeiul considerentelor ce succed.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Chiar dacă această condiție nu este foarte clar formulată de legiuitor, doctrina și jurisprudența au fost unanime în a considera cerința triplei identități de părți, obiect și cauză ca fiind de esența revizuirii pentru contrarietate de hotărâri. Cerința enunțată apare ca fundamentală în condițiile în care finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.

În speță, hotărârile pretins potrivnice nu au fost pronunțate în aceeași cauză și față de aceleași părți. Astfel, prin decizia nr. 2441 din 25 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursul declarat de S.Î.P.A.M. împotriva sentinței civile nr. 486/CM din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Această hotărâre a fost pronunțată într-un alt litigiu, inițiat, într-adevăr, de același reclamant, dar în contradictoriu cu un alt pârât, respectiv, Școala Recea.

Din cuprinsul motivelor formulate de revizuient rezultă că instanța a dat o altă interpretare aceleiași probleme de drept care a fost invocată pe parcursul soluționării unui număr de 26 de litigii aflate, în recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 1994. Ca atare, nu se invocă contrarietatea de hotărâri ci, mai de grabă, interpretarea și aplicarea neunitară a legii, care este domeniul de aplicare al art. 329 alin. (1) C. proc. civ. Cum, cererea formulată de revizuient nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aceasta va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.Î.P.A.M. împotriva deciziei nr. 71/R CM din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.