ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4010/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4010/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de revizuire de față:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată
următoarele:
La data de 2 noiembrie 2004, s-a înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de S.Î.P.A.M.,
în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei
civile nr. 78/R-CM din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, arătându-se
că aceasta este potrivnică unui număr de 26 decizii pronunțate de Înalta Curte
de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, pentru
considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin acțiunea formulată la data de 21 mai 2003,
reclamantul S.Î.P.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Căminul nr. 13
Pitești și Centrul Bugetar nr. 1 Pitești, obligarea acestora la calcularea și
plata corectă a sporurilor, adaosurilor și indemnizațiilor cuvenite
personalului didactic în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 281/1993, Legii
nr. 128/1997 și ale Contractului Colectiv de Muncă.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 436/CM din
15 septembrie 2003 a respins acțiunea reclamantului, reținând că S.Î.P.A.M. nu
are calitate procesuală activă, atâta timp cât drepturile salariale sunt
calculate individual pe fiecare salariat în parte și diferă de la unul la
altul, iar în speță cererea este formulată de o persoană juridică.
Recursul declarat împotriva hotărârii instanței de
fond a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Pitești prin decizia
civilă nr. 78/R-CM din 14 septembrie 2004, a cărei revizuire se solicită.
Instanța de recurs a reținut, în esență, că nu s-a
făcut dovada că reclamantul a reprezentat persoanele nominalizate în tabelul
depus, întrucât acestea nu au fost arătate în mod expres în acțiunea întocmită
în conformitate cu dispozițiile art. 112 C. proc. civ., pentru a fi citate și
pentru ca o eventuală hotărâre favorabilă să poată fi executată.
Pe lângă acțiunea despre care s-a făcut vorbire,
reclamantul a formulat și alte acțiuni cu același obiect, dar împotriva unor
pârâți diferiți.
În funcție de modificările legislative intervenite în
materia competenței instanțelor de judecată, o parte din recursuri au fost
soluționate de Curtea de Apel Pitești, iar o altă parte de Înalta Curte de
Casație și Justiție, cele două instanțe pronunțând soluții diferite.
Deci, prin decizia atacată s-a rezolvat diferit o
problemă de drept similară celor soluționate de instanța supremă în cazurile
menționate, dar o asemenea situație nu constituie însă o condiție suficientă
pentru admiterea cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea
unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum
și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se
poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad
sau grade deosebite, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri
este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din
acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi
nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o
triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și
aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate.
Rațiunea reglementării menționate o constituie
necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când
instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză,
același obiect și aceleași părți.
Or, în speță, cauzele soluționate prin hotărârile
invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită sunt numai
similare ca obiect și cauză, neexistând însă și identitate de părți.
Astfel, deși în fiecare proces, revizuentul a avut
calitatea de reclamant, pârâții au fost diferiți, în funcție de școlile la care
aveau locurile de muncă membrii de sindicat și de centrele bugetare care
calculau și stabileau drepturile salariale concrete.
Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze
asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea pronunțată în fiecare
dosar producând efecte numai între părțile din respectivul dosar și neavând
autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare doar prin obiect și
cauză.
A admite contrariul ar însemna ca instanța de
revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar, care să nu se
limiteze doar la anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea lucrului
judecat dată de o hotărâre anterioară, ci să aprecieze care din hotărârile
contrare este greșită, ceea ce ar excede competenței sale.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează a
se respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.Î.P.A.M.
împotriva deciziei civile nr. 78/R-CM din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel
Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2005.