ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.04.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3026/2005

HOTĂRÂRE
14.04.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3026/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată

la data de 7 aprilie 2005 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

,

cu sediul în Pitești,

județul Argeș, a solicitat retractarea deciziei civile nr. 95/R-CM din 21

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, ca fiind

vădit potrivnică unui număr de 26 decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Examinând cererea, instanța de

revizuire constată cele ce succed.

Prin acțiunea civilă introdusă la data

de 21 mai 2003 reclamantul S.Î.P.A.M. a chemat în judecată pe pârâții Grădinița

cu program prelungit nr. 11 Pitești și Centrul Bugetar nr. 1 Pitești pentru a

fi obligați la calcularea și plata corectă a drepturilor salariale cuvenite

personalului didactic în conformitate cu H.G. nr. 281/1993, Legea nr. 128/1997

și contractul colectiv de muncă.

Tribunalul Argeș a pronunțat

sentința civilă nr. 438/CM din 15 septembrie 2003, prin care a respins

acțiunea, reținând în esență că reclamantul nu are calitate procesuală activă

față de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, întrucât a

formulat acțiunea în nume propriu și nu în numele membrilor săi, care nu au

fost nominalizați.

Recursul declarat de reclamant a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă care face obiectul cererii de

revizuire de față.

Instanța de recurs a constatat că

dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, care prevăd dreptul

organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor

lor fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, se întregesc cu

dispozițiile art. 222 C. muncii, care prevăd dreptul sindicatelor de a-și

reprezenta membrii, la cererea acestora, în cadrul conflictelor de drepturi.

În aplicarea acestor dispoziții

legale, instanța de recurs a statuat că reclamantul a făcut o acțiune în nume

propriu, iar indicarea, într-un tabel alăturat precizării ulterioare a

acțiunii, a membrilor de sindicat care solicită drepturile salariale obiect al

acțiunii nu este conformă prevederilor legale examinate, întrucât aceștia

trebuia să fie arătați în mod expres în acțiunea întocmită, în conformitate cu

dispozițiile art. 112 C. proc. civ., pentru a putea fi citați și pentru ca

eventuala hotărâre favorabilă să poată fi executată.

Concomitent acțiunii soluționate în

modul mai sus descris, reclamantul a formulat și alte acțiuni cu același

obiect, dar în contra unor pârâți diferiți diferențiați în funcție de locurile

de muncă ale unor grupuri de membri de sindicat, în fiecare acțiune calitate de

pârât având câte o școală diferită și centrele bugetare la care acestea erau

arondate.

Toate acțiunile au fost respinse în

primă instanță de către Tribunalul Argeș cu aceeași motivare ca și în cazul de

față, reclamantul declarând recurs în toate cazurile.

În funcție de modificările

legislative intervenite în timp în materia competenței instanțelor de judecată,

parte din recursuri, cum este și cel din prezenta cauză, au fost soluționate de

Curtea de Apel Pitești, iar 26 recursuri au fost soluționate de către Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Având de rezolvat aceeași problemă

de drept, cele două instanțe au pronunțat soluții esențial diferite.

Astfel, Curtea de Apel Pitești a

respins recursurile cu motivarea mai sus descrisă, în timp ce instanța supremă

a admis cele 26 de recursuri deduse judecății sale, a casat hotărârile date în

primă instanță și a trimis cauzele spre rejudecarea Tribunalului Argeș,

constatând, spre deosebire de Curtea de Apel Pitești, că prin lege se

recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea

drepturilor de natura celor ce fac obiectul acțiunilor reclamantului, care și-a

arătat calitatea de reprezentant legal al membrilor săi, precizând în acțiuni

că a acționat în numele acestora și depunând tabel cu numele acelor membri de

sindicat.

Așa cum s-a arătat, decizia atacată

a rezolvat diferit aceeași problemă de drept față de rezolvarea dată de

instanța supremă.

Asemenea situație nu constituie însă

condiție suficientă pentru admiterea cererii de revizuire.

Revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri este admisibilă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe

condiții, între care se află și aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare

se cere, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ambele

fiind pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași

calitate.

Or, procesele soluționate prin

hotărârile invocate a fi potrivnice pe calea cererii de revizuire de față, sunt

numai similare ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți.

Astfel, deși în fiecare proces

revizuientul a avut calitate de reclamant, a acționat în interesul unor grupuri

de membri de sindicat diferite, iar calitate de pârâți au avut unități de

învățământ diferite, fiecare dosar fiind format în funcție de școlile la care

aveau locurile de muncă acei membri de sindicat și de centrele bugetare care

calculau și stabileau drepturile salariale concrete.

Așadar, soluțiile diferite au fost

date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea

dată în fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acel dosar,

neavând autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare doar prin

obiect și cauză.

A admite contrariul ar însemna ca

instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar și

să aprecieze care din hotărârile contrare sunt greșite, ceea ce excede

competenței sale limitate la anularea hotărârii care încalcă autoritatea

lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară, fără a face alte aprecieri.

Pentru toate cele ce preced, cererea

de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire formulată de S.Î.P.A.M. Pitești împotriva deciziei civile nr. 95/R-CM

din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-14
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3023/2005
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 5 octombrie 2004 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., S.Î.P.A.M., cu sediul în
ÎCCJ 2005-04-14
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3024/2005
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 6 octombrie 2004 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S.Î.P.A.M., cu sediul în P
ÎCCJ 2005-04-14
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3019/2005
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 5 octombrie 2004 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S.Î.P.A.M. cu sediul în Pi
ÎCCJ 2005-04-11
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2869/2005
Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 26 octombrie 2004 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S.Î.P.A.M., cu sediul în
ÎCCJ 2005-04-14
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3022/2005
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 7 aprilie 2005 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S.Î.P.A.M., cu sediul în Pit
Sursă