ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8895/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 487 din 16 mai 2005,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a fost admisă contestația formulată de

contestatorii P.D.D. și A.P.O., a fost dispusă anularea deciziei nr.

498 din 7 februarie 2005, emisă de intimatul Ministerul

Administrației și Internelor, în baza Legii nr. 10/2001 și a

fost obligat acesta să le lase contestatorilor, în deplină

proprietate, imobilul situat în comuna Ghimpați, județul Giurgiu,

compus din teren în suprafață de 15.600 mp și construcție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

că a fost făcută dovada calității contestatorilor de

succesori ai defuncților A.C.P., P.A.I.L. și P.E., care au avut în

proprietate imobilul preluat abuziv de stat și care este ocupat de Garda

de intervenție nr. 3, din cadrul Grupului de Pompieri „Vlașca”.

Apelul declarat de Ministerul Administrației și Internelor

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia

nr. 1653/A din 16 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs Ministerul

Administrației și Internelor, încadrându-l în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că

imobilul ce formează obiectul litigiului face parte din moșiile C.

și C., județul Giurgiu și a fost proprietatea defunctului C.

Paichide, reprezentând conacul moșiei C.; că nu a fost dovedit

dreptul de proprietate al autorilor contestatorilor cu privire la acest imobil;

că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, în baza

Decretului nr. 83/1949; că, în prezent, imobilul constituie sediul unei

unități de pompieri, care desfășoară o activitate de

interes public, la data soluționării cauzei fiind aplicabile

prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari putând

beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent și că, în

mod greșit s-a reținut că A.G., autoarea contestatorului P.D.D.

a fost proprietara imobilului revendicat.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care, casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin

stabilite în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului ce

formează obiectul litigiului și întinderea acestui drept.

Prin contestația formulată, contestatorii au susținut

că sunt moștenitorii defunctelor P.E., E.P. și A.G., iar

instanța de fond a reținut că aceștia sunt succesorii

defuncților A.C.P., P.A.I.L. și P.E., în timp ce instanța de

apel a stabilit că aceeași contestatori sunt succesorii defunctei

A.G.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 85 din 22

martie 1926, depusă în copie la dosar (filele 32-37), în care nu este

menționată instanța care a pronunțat-o, numitei A.G. i-a

fost atribuit, cu ocazia partajului succesoral, doar un lot din întreaga

masă succesorală, iar din extrasul, copie, din tabloul de

proprietăți expropriate prin Decretul MAN din 2 martie 1949 (fila 38)

rezultă că exproprierea nu s-a referit doar A.G., căreia i-a

fost expropriată suprafața de 50 ha, ci și la E.V.M., ce nu se

pretinde a fi autoarea reclamanților de la care, au fost expropriate

„conace”.

Date fiind aceste neconcordanțe se impunea completarea probei cu

înscrisuri și cu expertiză tehnică, pentru a fi individualizat

imobilul ce formează obiectul litigiului (vecinătăți,

compunere), în raport de actele de proprietate și pe baza

măsurătorilor ce vor fi efectuate de către expertul tehnic.

În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art.

313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi

trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Având în vedere faptul că motivul ce determină casarea

deciziei vizează însăși calitatea procesuală activă a

contestatorilor, urmează a fi analizate, cu ocazia rejudecării,

celelalte critici formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei

nr. 1653 A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2006.