ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4308/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înaintată la 09 iunie 2010, revizuienții S.M și S.M.A. au solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 723 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

potrivnică deciziei civile nr. 779 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., precum și ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Față de motivele de revizuire

invocate de revizuienți, Înalta Curte reține că motivul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuienți nu este de competența materială

a acestei instanțe, sens în care s-a ridicat din oficiu excepția necompetenței instanței

în temeiul art. 158 C. proc. civ.

Astfel potrivit art. 323

C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea

definitivă și a cărei revizuire se cere.

În cazul prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai

mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Ca atare, Înalta Curte

este competentă în soluționarea cererii de revizuire doar în ce privește motivul

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar pentru motivul de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cererii

de revizuire revine Curții de Apel București.

Din perspectiva celor

expuse în temeiul art. 158 C. proc. civ. și art. 323 C. proc. civ., urmează a se

declina competența de soluționare a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București.

În ce privește motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Revizuienții solicită

revizuirea deciziei civile nr. 723 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, care în opinia lor este potrivnică deciziei civile nr. 779 din 17

aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe

de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv

de revizuire îl reprezintă instituția puterii de lucru judecat.

Una din condițiile de

admisibilitate ale acestui motiv de revizuire constă în aceea ca hotărârile să fie

pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente: părți,

obiect și cauză.

Revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri își are suportul în respectarea puterii lucrului judecat, astfel fiind

hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie date în procese diferite, iar

în cursul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat existența primei hotărâri,

iar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Pentru a fi potrivnice,

este necesară existența unor hotărâri ale căror dispozitive să conțină dispoziții

ce nu se pot concilia, iar executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului

că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.

Din perspectiva celor

expuse și față de hotărârile invocate de revizuienți, sunt de reținut următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 723 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis

cu majoritate de voturi recursul reclamantului F.B.M. în contradictoriu cu pârâții

Primăria Municipiului București, S.M, S.M.A. și Consiliul General al Municipiului

București și s-a modificat în parte decizia civilă nr. 960 din 12 octombrie 2009

a Tribunalului București, secția a III-a civilă, Dosar nr. 8030/3/2003, în sensul

admiterii apelului reclamantului F.B.M., schimbând în tot sentința civilă nr. 3942

din 10 iunie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București – Dosarul nr. 10023/2002

și, admițându-se acțiunea reclamantului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 1996 încheiat de S.M și S.M.A. și SC F.

SA, menținându-se dispozitivul privind respingerea excepției lipsei de interes.

Revizuienții au susținut

că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 779 din 17 aprilie 2007

a Curții de Apel Bcurești.

Existența acestei hotărâri

prin prisma excepției autorității de lucru judecat, a fost examinată în cuprinsul

deciziei civile nr. 723 din 11 mai 2010, reținându-se că nu este incidentă această

excepție.

Or, pentru admisibilitatea

revizuirii pentru contrarietate, este impusă condiția sine qua non, că în cursul

celui de-al doilea litigiu să nu se fi invocat existența primei hotărâri, sau chiar

dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Ca atare, în condițiile

în care excepția puterii lucrului judecat a fost examinată și înlăturată de instanță,

nu sunt întrunite condițiile exprese și imperative ale art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

cererea de revizuire formulată de revizuienții S.M și S.M.A. împotriva deciziei

nr. 723R din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Declină competența de

soluționare a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea

Curții de Apel București.

Obligă revizuienții la

plata sumei de 1.500 RON către intimatul F.B.M. reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2011.