ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4308/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înaintată la 09 iunie 2010, revizuienții S.M și S.M.A. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 723 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, potrivnică deciziei civile nr. 779 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Față de motivele de revizuire invocate de revizuienți, Înalta Curte reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuienți nu este de competența materială a acestei instanțe, sens în care s-a ridicat din oficiu excepția necompetenței instanței în temeiul art. 158 C. proc.

civ. Astfel potrivit art. 323 C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea definitivă și a cărei revizuire se cere. În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Ca atare, Înalta Curte este competentă în soluționarea cererii de revizuire doar în ce privește motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cererii de revizuire revine Curții de Apel București. Din perspectiva celor expuse în temeiul art. 158 C. proc.

civ. și art. 323 C. proc. civ., urmează a se declina competența de soluționare a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București. În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Revizuienții solicită revizuirea deciziei civile nr. 723 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, care în opinia lor este potrivnică deciziei civile nr. 779 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii de lucru judecat. Una din condițiile de admisibilitate ale acestui motiv de revizuire constă în aceea ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul în respectarea puterii lucrului judecat, astfel fiind hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie date în procese diferite, iar în cursul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat existența primei hotărâri, iar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Pentru a fi potrivnice, este necesară existența unor hotărâri ale căror dispozitive să conțină dispoziții ce nu se pot concilia, iar executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.

Din perspectiva celor expuse și față de hotărârile invocate de revizuienți, sunt de reținut următoarele: Prin decizia civilă nr. 723 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis cu majoritate de voturi recursul reclamantului F.B.M. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, S.M, S.M.A. și Consiliul General al Municipiului București și s-a modificat în parte decizia civilă nr. 960 din 12 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, Dosar nr. 8030/3/2003, în sensul admiterii apelului reclamantului F.B.M., schimbând în tot sentința civilă nr. 3942 din 10 iunie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București – Dosarul nr. 10023/2002 și, admițându-se acțiunea reclamantului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 1996 încheiat de S.M și S.M.A.

și SC F. SA, menținându-se dispozitivul privind respingerea excepției lipsei de interes. Revizuienții au susținut că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 779 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Bcurești. Existența acestei hotărâri prin prisma excepției autorității de lucru judecat, a fost examinată în cuprinsul deciziei civile nr. 723 din 11 mai 2010, reținându-se că nu este incidentă această excepție. Or, pentru admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate, este impusă condiția sine qua non, că în cursul celui de-al doilea litigiu să nu se fi invocat existența primei hotărâri, sau chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Ca atare, în condițiile în care excepția puterii lucrului judecat a fost examinată și înlăturată de instanță, nu sunt întrunite condițiile exprese și imperative ale art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții S.M și S.M.A. împotriva deciziei nr. 723R din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Declină competența de soluționare a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București. Obligă revizuienții la plata sumei de 1.500 RON către intimatul F.B.M. reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.