ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 355/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6031/2/2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, revizuentul U.T.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale, revizuirea deciziei nr. 2028 din 5 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3037/2005 de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc.

civ., revizuentul a susținut, pe de o parte, că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre contradictorie față de sentința civilă nr. 1897 din 11 mai 2003 a Tribunalului București, secția a VII-a, pronunțată în dosarul nr. 1792/2004 și rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1502/2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a, prin care s-a reținut echivalența noțiunii de indemnizație de încadrare lunară brută cu noțiunea de soldă în funcție. Pe de altă parte, revizuentul a arătat că instanța de recurs nu a cunoscut și nu a putut avea în vedere la soluționarea cauzei mai multe înscrisuri doveditoare, relevante în speță, prin care se atestă calitatea sa de militar activ, opțiunea pentru pensia militară de serviciu și pentru o anumită bază de calcul a pensiei.

Revizuentul, prin cererea depusă la data de 18 septembrie 2006, a solicitat instanței trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.. Prin decizia nr. 2579/R din 20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea de revizuire formulată de revizuentul U.T.M. împotriva decizie civile nr. 2028/R din 5 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că analizând, cu prioritate, actele dosarului prin prisma excepției de necompetență materială a instanței în soluționarea cauzei, în conformitate cu art. 137 alin. (1) și art. 323 alin. (29 C. proc.

civ., prin excepție de la regula instituită de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., legiuitorul a statuat că „cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”. Decizia supusă prezentei revizuiri a fost pronunțată de către Curtea de Apel București, iar cealaltă hotărâre invocată de revizuent a fost pronunțată de către Tribunalul București și menținută de către Curtea de Apel București, astfel că, în raport de prevederile imperative ale art. 323 alin. (2) C. proc. civ., instanța a considerat ca fiind competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., instanța mai mare în grad față de instanțele despre care se susține că au pronunțat hotărârile potrivnice, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. În raport de prevederile art. 17 C. proc. civ., s-a constatat că aceeași instanță va putea aprecia și cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire formulată de revizuentul U.T.M. s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită.

Astfel, în prezenta cauză instanța competentă este Curtea de Apel București, iar Codul de procedură civilă prevede și excepția, de la această regulă, pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., și anume „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”. Având în vedere că cele două hotărâri „potrivnice” la care face referire revizuentul sunt pronunțate de Curtea de Apel București, pentru acest motiv instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție. Motivat pe acest aspect, la termenul din 20 septembrie 2006, pârâtul arată că a solicitat instanței de judecată disjungerea cererii de revizuire, în sensul de a declina cererea motivată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și reținerea spre competentă soluționare a cererii de revizuire motivată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Ignorând dispozițiile exprese ale legii, instanța a declinat cauza sub ambele aspecte în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În concluzie, s-a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul disjungerii cauzei în funcție de cele două motive de revizuire invocate și totodată, reținerea cauzei spre competentă soluționare pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., și trimiterea spre soluționare a cauzei în privința motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., către Curtea de Apel București, secția a VII-a. Criticile formulate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale se subsumează motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând decizia în raport de motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind nelegalitatea acesteia, instanța constată recursul fondat, pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire formulată de revizuentul U.T.M. este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. Revizuentul prin cererea formulată la 18 septembrie 2006, fila 53 dosar, a invocat necompetența curții de apel în soluționarea motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În temeiul art. 322 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia ce constituie obiectul prezentului recurs, a declinat competența soluționării cererii de revizuire, în raport de motivele de revizuire invocate, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., nelegal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 17 C. proc. civ. și art. 323 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 17 C. proc. civ., „cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală”. Or, cererea de revizuire formulată de revizuentul U.T.M., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., nu are caracter de accesorialitate și nu este nici incidentală în raport de cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Ambele cereri sunt principale, iar competența de soluționare a acestora este strict reglementată de dispozițiile art. 323 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în care „competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”.

În această situație, se constată că hotărârea a cărei revizuire se cere, nr. 2028/R din 5 iunie 2006, a fost pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanței de recurs, iar pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., competența de soluționare aparține acestei instanțe, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție, căreia îi aparține doar competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv a deciziei civile nr. 2028/R din 5 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, ce contravine sentinței civile nr. 1897 din 11 mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. Așa fiind, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, casează, în parte, decizia civilă și trimite cauza aceleași instanțe pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, Direcția legislației și asistență juridică. Casează, în parte, decizia nr. 2579/R din 20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.