ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 355/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr. 6031/2/2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă

și asigurări sociale, revizuentul U.T.M. a solicitat, în contradictoriu

cu intimatul Ministerul Apărării Naționale, revizuirea deciziei

nr. 2028 din 5 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3037/2005 de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., revizuentul a

susținut, pe de o parte, că instanța de recurs a pronunțat

o hotărâre contradictorie față de sentința civilă nr.

1897 din 11 mai 2003 a Tribunalului București, secția a VII-a, pronunțată

în dosarul nr. 1792/2004 și rămasă definitivă prin decizia

civilă nr. 1502/2004 a Curții de Apel București, secția a

VII-a, prin care s-a reținut echivalența noțiunii de indemnizație

de încadrare lunară brută cu noțiunea de soldă în

funcție.

Pe de altă parte, revizuentul a

arătat că instanța de recurs nu a cunoscut și nu a putut

avea în vedere la soluționarea cauzei mai multe înscrisuri doveditoare,

relevante în speță, prin care se atestă calitatea sa de militar

activ, opțiunea pentru pensia militară de serviciu și pentru o

anumită bază de calcul a pensiei.

Revizuentul, prin cererea

depusă la data de 18 septembrie 2006, a solicitat instanței

trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în

raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ..

Prin decizia nr. 2579/R din 20

septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a, s-a declinat competența de soluționare a cauzei

privind cererea de revizuire formulată de revizuentul U.T.M. împotriva

decizie civile nr. 2028/R din 5 iunie 2006, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VII-a, în contradictoriu cu Ministerul

Apărării Naționale, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că analizând, cu prioritate,

actele dosarului prin prisma excepției de necompetență

materială a instanței în soluționarea cauzei, în conformitate cu

art. 137 alin. (1) și art. 323 alin. (29 C. proc. civ., prin excepție

de la regula instituită de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., în cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., legiuitorul a statuat

că „cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad

față de instanța sau instanțele care au pronunțat

hotărârile potrivnice”.

Decizia supusă prezentei revizuiri

a fost pronunțată de către Curtea de Apel București, iar

cealaltă hotărâre invocată de revizuent a fost

pronunțată de către Tribunalul București și

menținută de către Curtea de Apel București, astfel

că, în raport de prevederile imperative ale art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., instanța a considerat ca fiind competentă să

soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., instanța mai mare în grad față de

instanțele despre care se susține că au pronunțat

hotărârile potrivnice, respectiv Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În raport de prevederile art. 17 C.

proc. civ., s-a constatat că aceeași instanță va putea

aprecia și cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru

nelegalitate pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire formulată

de revizuentul U.T.M. s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat

hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire

se solicită.

Astfel, în prezenta cauză

instanța competentă este Curtea de Apel București, iar Codul de

procedură civilă prevede și excepția, de la această

regulă, pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., și anume „cererea de revizuire se

îndreaptă la instanța mai mare în grad față de

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”.

Având în vedere că cele

două hotărâri „potrivnice” la care face referire revizuentul sunt

pronunțate de Curtea de Apel București, pentru acest motiv

instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire

este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivat pe acest aspect, la termenul

din 20 septembrie 2006, pârâtul arată că a solicitat instanței

de judecată disjungerea cererii de revizuire, în sensul de a declina

cererea motivată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție și reținerea spre

competentă soluționare a cererii de revizuire motivată pe art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Ignorând dispozițiile exprese

ale legii, instanța a declinat cauza sub ambele aspecte în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În concluzie, s-a solicitat

modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul disjungerii cauzei în

funcție de cele două motive de revizuire invocate și

totodată, reținerea cauzei spre competentă soluționare

pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., și trimiterea spre soluționare a cauzei în privința

motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., către Curtea de Apel București, secția a VII-a.

Criticile formulate de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale se subsumează motivului de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând decizia în raport de

motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., privind nelegalitatea acesteia, instanța constată

recursul fondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire formulată

de revizuentul U.T.M. este întemeiată în drept pe dispozițiile art.

322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ.

Revizuentul prin cererea

formulată la 18 septembrie 2006, fila 53 dosar, a invocat

necompetența curții de apel în soluționarea motivului de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În temeiul art. 322 alin. (2) C.

proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă,

prin decizia ce constituie obiectul prezentului recurs, a declinat

competența soluționării cererii de revizuire, în raport de

motivele de revizuire invocate, întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 5 și 7 C. proc. civ., nelegal, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, făcând o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 17 C. proc. civ. și art. 323 alin. (1) C. proc.

civ.

Potrivit art. 17 C. proc. civ.,

„cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței

competente să judece cererea principală”.

Or, cererea de revizuire

formulată de revizuentul U.T.M., întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., nu are caracter de accesorialitate și nu este

nici incidentală în raport de cererea întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Ambele cereri sunt principale, iar

competența de soluționare a acestora este strict reglementată de

dispozițiile art. 323 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 323 alin. (1)

C. proc. civ. „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se cere”, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ., în care „competența de soluționare a

cererii de revizuire aparține instanței mai mare în grad

față de instanța sau instanțele care au pronunțat

hotărârile potrivnice”.

În această situație, se

constată că hotărârea a cărei revizuire se cere, nr. 2028/R

din 5 iunie 2006, a fost pronunțată de Curtea de Apel București,

ca instanței de recurs, iar pentru motivul de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., competența de

soluționare aparține acestei instanțe, potrivit art. 323 alin.

(1) C. proc. civ. și nu Înaltei Curți de Casație și

Justiție, căreia îi aparține doar competența

soluționării cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv a deciziei civile

nr. 2028/R din 5 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București,

ce contravine sentinței civile nr. 1897 din 11 mai 2003,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a,

potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, instanța, în

baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat de

pârâtul Ministerul Apărării Naționale, casează, în parte,

decizia civilă și trimite cauza aceleași instanțe pentru

soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Apărării, Direcția legislației și

asistență juridică.

Casează, în parte, decizia nr.

2579/R din 20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă.

Trimite cauza aceleiași

instanțe pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.