ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5270/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Prahova, la 13 iunie 2006, reclamantele I.M.I. și N.N. au chemat

în judecată Primarul Municipiului Ploiești și Consiliul Județean Prahova

solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, în temeiul Legii nr.

10/2001, să se constate dreptul reclamantelor de a primi despăgubiri

reprezentând diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele

inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului pentru partea ce li se

cuvine dintr-un imobil situat în Ploiești.

În cuprinsul acțiunii s-a

arătat că imobilul din Ploiești, a fost proprietatea defuncților N.I. și N.M.

Reclamanta I.M.I. este unica moștenitoare a defunctei I.E. (fiica defuncților

N.I. și N.M.), iar reclamanta N.N. este unica moștenitoare a defunctului N.A.C.

(fiul defuncților N.I. și N.M.).

Reclamantele au mai arătat,

în acțiune, că, după apariția Legii nr. 112/1995, I.E., N.A.C. și V.E., fiicele

și fiul foștilor proprietari, au cerut despăgubiri, care le-au fost acordate,

în sume de 401.488.579 lei (ROL), printr-o hotărâre din 1998 a Comisiei

județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

În finalul cererii de

chemare în judecată s-a arătat că, în anul 2003, printr-un raport de expertiză,

s-a stabilit că valoarea reactualizată a imobilului este de 3.159.650.000 ROL,

așa încât reclamantele cer să fie despăgubite în raport cu această din urmă

valoare.

Soluționând litigiu, în

primă instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 189 din 2

februarie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamante, cu motivarea că

reclamantele nu au formulat notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, așa încât

nu sunt îndreptățite la măsuri reparatorii.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia civilă nr. 355 din 17 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamante împotriva sentinței Tribunalului Prahova. În cuprinsul

deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de

apel au declarat recurs reclamantele susținând că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii deoarece, după adoptarea Legii nr. 10/2001, unul

dintre moștenitorii foștilor proprietari a formulat notificare, soluționată

favorabil, așa încât toți moștenitorii trebuie să beneficieze de măsurile

reparatorii.

Recursul declarat de

reclamante nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a

fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Anterior adoptării Legii nr.

10/2001, prin hotărârea nr. 102/1998 a Comisiei Județene Prahova pentru

aplicarea Legii nr. 112/1995 s-au acordat despăgubiri în sumă totală de

401.488.579 ROL celor trei moștenitori (V.E., N.A. și I.E.) ai defuncților N.I.

și N.M., foștii proprietari ai imobilului aflat în litigiu. O parte din suma

totală a despăgubirilor și anume 130.359.040 ROL a fost încasată de V.E.,

ceilalți doi moștenitori ai foștilor proprietari nesolicitând plata

despăgubirilor.

După adoptarea Legii nr.

10/2001, V.E. a formulat notificare cerând despăgubiri în raport cu valoarea

reală a imobilului. Conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 (art. 19 anterior

modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), dacă persoanele îndreptățite au

primit despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferența

dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea

corespunzătoare a imobilului. Notificarea a fost soluționată favorabil și prin

dispoziția nr. 117/2003 a Consiliului Județean Prahova (filele 24-25) s-a

stabilit ca valoare echivalentă a cotei de 1/3 din imobil, cuvenită R.G.P.

(moștenitoarea E.V.) suma de 1.053.215.666 ROL, din care a fost scăzută suma

reprezentând despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995.

Nici reclamantele I.M.I. și

N.N., nici autorii acestora (I.E. și N.A.C.) nu au formulat notificare în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 22 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru

trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Aplicând prevederile art. 22

din Legea nr. 10/2001 prima instanță și instanța de apel au hotărât, corect, că

reclamantele, neformulând notificare, au pierdut dreptul de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Nu are nici un suport legal

susținerea formulată de recurente că li se cuvin măsuri reparatorii prin

echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece unul dintre moștenitorii

foștilor proprietari a formulat notificare.

Moștenitoarea V.E. a

formulat notificarea în nume propriu, iar din cuprinsul notificării nu rezultă

că ar fi fost cerute măsuri reparatorii și pentru ceilalți moștenitori (fila 6

din dosarul primei instanțe).

Decizia curții de apel fiind

dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, urmează să fie respins recursul

exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele I.M.I. și N.N. împotriva deciziei nr. 355 din 17 septembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2008.