ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 mai 2007 și precizată
la 11 iunie 2007, contestatorul T.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, anularea deciziei (buletin de
recalculare a pensiei militare) din 13 august 2004, obligarea intimatului la emiterea
unei noi decizii prin care să i se recalculeze pensia militară de stat cu luarea
în considerare a majorării de 16% din solda lunară brută, precum și la plata diferenței
dintre pensia cuvenită și cea încasată în perioada 01 august 2004 până la zi, cu
obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, prin sentința civilă nr.
217 din 13 iunie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Iași, reținând că, în speță, sunt incidente prevederile art. 156 teza
I din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Tribunalul Iași, litigii
de muncă, prin sentința civilă nr. 2161 din 21 noiembrie 2007 a declinat în favoarea
Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, a constatat declanșat
conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte
de Casație și Justiție în vederea soluționării.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că cererea reclamantului se încadrează în prevederile art. 156
teza a II-a din Legea nr. 19/2000 respectiv în situația „celorlalte cereri” care
se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul
pârâtului.
Examinând aceste două
hotărâri judecătorești irevocabile, prin care Tribunalul București și Tribunalul
Iași și-au declinat reciproc competența soluționării aceleiași pricini, Înalta Curte
constată că sunt îndeplinite cerințele art. 20 pct. 2 C. proc. civ. pentru existența
conflictului negativ de competență și este competentă să-l soluționeze în baza
art. 22 alin. (3) din același Cod.
Obiectul contestației
deduse soluționării vizează, în principal, anularea unei decizii (denumite de părți
buletin de recalculare a pensiei militare) prin care s-a actualizat pensia militară
de stat potrivit H.G. nr. 691/2004 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice
privind recalcularea pensiilor militare de stat aprobate prin H.G. nr. 1188/2001.
Ambele instanțe implicate
în conflictul de competență au reținut în mod corect că art. 54 din Legea nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat, republicată, modificată și completată, trimite,
în privința soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor comisiilor
de contestații, la dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
și alte drepturi de asigurări sociale.
De asemenea corect, ambele
instanțe au stabilit că norma care determină, din punct de vedere teritorial, competența
este cuprinsă în art. 156 din această lege, text care are următorul cuprins: „cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtul”.
Diferențele de raționament
juridic au fost generate de încadrarea contestației cu care au fost învestite în
prima sau a doua ipoteză a textului de lege citat anterior.
Înalta Curte consideră
că instanța competentă să soluționeze cauza de față este Tribunalul Iași.
Chiar dacă teza I a
art. 156 din Legea nr. 19/2000 indică în mod expres ca fiind de competența tribunalului
de la domiciliul reclamantului acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S. ori a caselor
teritoriale de pensii, este evident că textul care instituie o normă de favoare,
trebuie interpretat ca vizând toate acțiunile introduse împotriva organelor care
stabilesc și plătesc drepturile de pensie, indiferent că acestea sunt constituite
în cadrul sistemului public de pensii sau în cadrul sistemelor neintegrate.
De altfel, dispozițiile
Legii nr. 19/2000 nici nu puteau face referire la Casa de Pensii din cadrul
Ministerul Internelor
și Reformei Administrative
, obiectul său de reglementare constituindu-l, cum s-a arătat,
sistemul public de pensii.
Înalta Curte își însușește,
ca fiind pertinent, considerentul Tribunalului București referitor la consecințele
ce s-ar produce în planul diferitelor categorii de pensionari, în situația interpretării
literale a dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Într-adevăr, prima ipoteză
a acestui text instituie o competență specială în beneficiul reclamanților, legiuitorul
având în vedere că pensionarii reprezintă o categorie socială distinctă și unitară,
că drepturile de asigurări sociale pe care aceștia le solicită au o natură specială,
asigurându-le existența zilnică și că ar fi mult prea împovărător ca la o vârstă
înaintată să se deplaseze la instanțele de la sediile organelor de pensii.
Or, aceste considerente
sunt valabile pentru toți pensionarii, indiferent că fac parte din sistemul public
ori din sistemele neintegrate, toți situându-se, din punctul de vedere al condițiilor
de acces la actul de justiție, în aceeași situație juridică, neexistând rațiuni
rezonabile pentru adoptarea unui alt tratament legal.
De altfel, diferența dintre
normele de competență stabilite în cele două teze ale art. 156 din Legea nr. 19/2000
nu este dată de organul care stabilește și plătește pensia, ci de natura și scopul
acțiunilor introduse împotriva altor pârâți decât organele de pensii, dintre cele
enumerate la art. 155 din aceeași lege.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare
a cauzei de față în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe T.I. și Ministerul Internelor și Reformei Administrative
în favoarea Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2008.