ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 614 din 31 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 216 din 4 mai 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat printre alții pe inculpatul T.C., la pedepse de 20 ani închisoare și 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat deosebit de grav și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 282/ A din 23 martie 2005, a respins apelul iar inculpatul nemulțumit a atacat decizia cu recurs. Prin decizia penală nr. 5431pronunțată la 27 septembrie 2005, în dosarul nr. 4748/2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca tardiv, recursul.

Împotriva acestei hotărâri a făcut cerere de contestație în anulare condamnatul care a motivat că pedeapsa de 20 de ani închisoare este mult prea mare față de actele comise în infracțiunea de omor. Contestația urmează a fi respinsă ca nefondată. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împrejurare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i) cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive de condamnare.

Întinderea pedepsei și participarea la săvârșirea infracțiunii țin de judecata în fond și căile de atac, ele nu pot constitui motiv de anulare a unei hotărâri definitive, cazurile enumerate în art. 386 alin. (1) C. proc. pen., fiind singurele prevăzute de lege care pot constitui temei a cererii de contestație în anulare. Așa fiind, urmează a respinge, ca nefondată, contestația în anulare. Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.