ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 825/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 600 din 12

septembrie 2005, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.I.M. la pedeapsa

principală de:

- 12 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

(pedeapsă complementară), pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii

de viol faptă penală prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (2) lit.

b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatului fiind computată din pedeapsa principală

aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 9

decembrie 2004 la zi.

Pe latură civilă s-a luat act că

partea vătămată P.E.R. nu s-a constituit în cauză parte civilă în conformitate

cu dispozițiile art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul la suma de

350 lei din care 120 lei au reprezentat onorarii apărători din oficiu la

urmărirea penală și cercetarea judecătorească, avansate din fondurile

Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că inculpatul în

vârstă de 24 ani a întreținut prin constrângere raporturi sexuale cu sora sa P.E.R.

înainte ca aceasta să fi împlinit vârsta de 15 ani, primul în vara anului 2003,

când partea vătămată avea 13 ani, iar cel de-al doilea în perioada iulie/septembrie

situată în comuna Movileni, județul Iași, profitând de absența altor persoane

la locul respectiv, în condițiile în care inculpatul se afla sub influența

băuturilor alcoolice, a mobilizat pe minoră ținând-o de mâini pentru ca aceasta

să nu fugă și a amenințat-o cu bătaie dacă va aduce la cunoștință părinților

cele întâmplate.

În pofida amenințărilor partea

vătămată a relatat mamei sale ambele raporturi sexuale ilicite, iar aceasta a

refuzat să sesizeze organele de poliție cerându-i să ascundă cele întâmplate cu

motivarea că se fac de rușine de în localitate. Familia victimei este alcătuită

din 7 membri având o locuință compusă din hol și două camere. În cauză este

formulată plângere penală de către partea vătămată sub aspectul infracțiunii de

viol și față de celălalt frate P.P., deținut în P.M.S. Iași, a cărei

soluționare a fost disjunsă prin rechizitoriu potrivit art. 38 C. proc. pen.

În luna septembrie 2004, partea

vătămată a povestit cele întâmplate și martorului A.C.L., acesta fiind cel care

a convins-o ulterior să sesizeze organele de poliție.

Partea vătămată a fost examinată din

punct de vedere medical stabilindu-se că aceasta prezintă o deflorarea mai

veche de 7-8 zile.

Situația de fapt amintită a fost

reținută pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal,

respectiv: plângere adresată organelor locale de poliție la data de 8 decembrie

2004, declarații parte vătămată raport de constatare medico – legal nr. 3587

din 9 decembrie 2004, declarațiile martorilor C.V., C.E., V.V. și A.C.L. procese

verbale de conducere în teren și confruntare și recunoașterea inculpatului

făcută în cursul urmăririi penale.

În faza cercetării judecătorești

inculpatul a retractat recunoașterea făcută anterior, afirmând că nu a comis

faptele de care este acuzat iar declarațiile din cursul urmăririi penale au

fost obținute prin întrebuințare de violențe fizice și amenințări exercitate

asupra sa de organul de cercetare penală.

Poziția procesuală amintită a fost

înlăturată de instanță ca nesinceră, întrucât susținerile inculpatului nu au

fost probate, aflându-se în contradicție cu toate celelalte mijloace de probă administrate

în cauză inclusiv recunoașterea sa pe tot parcursul urmăririi penale în

prezența apărătorului desemnat din oficiu cu ocazia confruntării, soluționării

propunerii de arestare preventivă și a reconstituirii faptei, ocazie cu care a

condus organele de anchetă la locuința numitei P.O., unde în prezența

martorilor asistenți V.V. și C.E. a indicat locul și împrejurările comiterii

ultimului act sexual.

Reținerea formelor calificate ale

articolului 197 alin. (1) C. pen., a fost impusă de împrejurările agravante în

care inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol dedusă judecății de față,

respectiv: asupra unui membru al familiei [(alin. (2) lit. b

1

) și

care nu împlinise vârsta de 15 ani (alin. (3)].

Întrucât inculpatul a săvârșit cele

două acte sexuale ilicite la interval de timp de un an, iar în realizarea aceleiași

rezoluțiuni delictuase, s-a reținut forma continuată a infracțiunii făcându-se

și aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

La individualizarea pedepsei al

cărei cuantum a fost stabilit către minimul legal special de 10 ani închisoare

s-a avut în vedere potrivit art. 72 și următoarele C. pen., pericolul social

concret ridicat al infracțiunii în raport cu împrejurările comiterii acesteia,

importanța relațiilor sociale încălcate, urmările psihice cauzate victimei în

vârstă de numai 13 ani precum și persoana inculpatei care are un nivel de

pregătire intelectuală scăzut (3 clase) însă a mai fost condamnat în perioada

minorității pentru furt și violare de domiciliu, și a avut o poziție procesuală

nesinceră în cursul cercetării judecătorești.

Apelul declarat de inculpat cu

solicitarea în principal de a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C.

pen., dată fiind nerecunoașterea faptei penale la cercetarea judecătorească,

iar în subsidiar de a se dispune desființarea cu reținere spre rejudecare în

vederea efectuării unei expertize psihiatrice în condițiile art. 117 C. proc.

pen., ori reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.

66 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie. A

fost menținută starea de arest în cauză, fiind dedusă detenția la zi potrivit art.

383 alin. (2) C. proc. pen., și obligat inculpatul la suma de 160 lei cheltuieli

judiciare statului.

Decizând astfel, instanța de apel a

reținut și motivat că declarația dată de inculpat la cercetarea judecătorească,

prin care a retractat recunoașterea repetată a infracțiunii făcută în cursul

urmăririi penale, este lipsită de relevanță juridică sub aspectul solicitării

acestuia de a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se

în vedere concluzia contrară indusă în mod corect de prima instanță prin

interpretarea și aprecierea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză în

conformitate cu prevederile art. 69 și 63 C. proc. pen.

Pentru stabilirea existenței

discernământului inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii instanța a

avut în vedere vârsta acestuia de 24 ani, natura faptei și împrejurările concrete

în care a fost comisă precum și antecedentele penale ale acestuia atestând că a

fost condamnat în timpul minorității, la pedeapsa rezultantă de 10 luni

închisoare, pentru furt și violare de domiciliu, concluzionându-se că a avut

posibilitatea de a aprecia, ca urmare și a educației, instrucției primite

precum și a influențelor mediului amiant, că săvârșește o faptă dăunătoare ce-i

poate atrage pedepsirea. În plus, s-a constatat și lipsa oricăror acte medicale

care să pună sub semnul învoielii constatarea pozitivă făcută prin propriile

mijloace de către prima instanță asupra stării psihice a inculpatului astfel

încât cererea formulată de acesta în transcrierea dispozițiilor art. 117 C.

proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată.

Critica finală de netemeinicie

privind reducerea pedepsei a fost, de asemenea, respinsă, ca nefondată,

reținându-se că în cauză s-a făcut o aplicare corectă a criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 și următoarele C. pen.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs de către inculpat, pentru achitare în baza art. 10 alin.

(1) lit. c) C. pen., cale de atac susținută oral de apărător și recurent în

legătură cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel,

circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

18, 17

1

și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Retractarea în fața instanței de

către inculpat a declarațiilor date în cursul urmăririi penale, cu motivarea că

ar fi fost supus unor violențe psihice sau fizice, a fost respinsă în mod

corect de instanțele anterioare pentru argumentele probatorii și justificate

arătate în sentință a căror repetare în recurs, se apreciază ca fiind inutilă.

În plus este cunoscut că, de regulă,

atunci când s-au respectat regulile procedurale cum este cazul și în speță,

declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care inculpatul

le-a scris personal în momente inițiale ale urmăririi penale precum și cele în

care acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în

măsură să conceapă strategii de apărare.

Respingerea cererii de expertizare

psihiatrică este justificată de lipsa oricăror îndoieli asupra stării psihice a

inculpatului, condiție prevăzută în art. 117 alin. (1) teza a II-a C. proc.

pen., în absența actelor indicate în acest sens și având în vedere constatările

făcute de instanțe prin mijloace proprii de natură a confirma existența

discernământului inculpatului la momentul comiterii actelor repetate de viol ce

au avut loc în perioada 2003 - 2004 când acesta avea vârsta de 24 ani (și

fusese condamnat în minoritate pentru alte fapte penale de furt și violare de

domiciliu).

Pedeapsa stabilită de instanță în

cuantum de 12 ani închisoare, în raport pericolul social concret ridicat și

urmările infracțiunii comise de inculpat care și-a violat repetat sora mai mică

în vârstă de 13 ani, în condițiile în care a mai fost condamnat anterior iar

infracțiunea calificată de viol săvârșită de acesta, prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza I C. pen., este pedepsită de

la 10 la 25 ani închisoare, este în concordanță cu dispozițiile art. 72 și

următoarele apare fiind de natură să asigure finalitatea arătată în art. 52 din

același cod.

Examinând cauza din oficiu în

limitele art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se reține legalitatea și

temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate de către instanțele

anterioare, astfel încât recursul inculpatului se va respinge, ca nefondat,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă

timpul reținerii și arestării preventive de la 9 decembrie 2004 la 8 februarie

2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul inculpat la suma de 220 lei, din care 100 lei

reprezintă onorariu apărătorului oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de

inculpatul P.I.M.

împotriva deciziei penale nr. 66 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive de la 9 decembrie 2004 la 8 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

februarie 2006.