ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 150
din 14 aprilie 2006 Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat inculpatul Z.D.,
în baza dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplicarea
dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; în baza dispozițiilor art.
37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului
privat; în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a
dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni
închisoare fără aplicarea vreunui spor; în baza dispozițiilor art. 61 alin. (1)
C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 455 zile
rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371/2003
a Judecătoriei Mediaș; în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat
beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș și a
dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta
sentință; în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului
exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., cu excepția celor
prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.; a dedus din pedeapsa aplicată
inculpatului o zi în care a fost reținut pentru cercetări și a constatat că
măsura preventivă dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul
Sibiu la 22 septembrie 2005 a expirat; în temeiul dispozițiilor art. 14 C.
proc. pen., art. 969 C. civ., a constatat recuperat prejudiciul produs părții
vătămate D.V. și a obligat inculpatul să plătească părții civile G.A. reprezentanta
minorului C.A.R. suma de 400 lei despăgubiri; în temeiul dispozițiilor art. 189
și art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei
cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această
sentință s-a reținut că, la data de 13 septembrie 2005, inculpatul prin
violență a sustras de la minorul C.A.M. telefonul mobil, iar în noaptea de 21
august 2005, a sustras prin efracție din curtea părții vătămate D.V. 3 găini și
6 iepuri și că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite prin
declarația victimei C.A.R. care a precizat că la data de 13 septembrie 2005,
orele 15
30
, se deplasa pe aleea din parcul copiilor în localitatea
Mediaș „.. a fost acostat de cei doi tineri care i-au cerut telefonul mobil ...
pentru că a refuzat unuia dintre ei, care avea un tatuaj pe gât l-a lovit ...
l-a trântit la pământ ... apoi i-a smuls telefonul din buzunarul hainei” a mai
precizat că cea de-a doua persoană nu a participat în nici un fel la
exercitarea violențelor.
Pe parcursul cercetărilor
efectuate în cauză și având în vedere descrierea făcută de victimă agresorului
s-a procedat la recunoașterea din grup, ocazie cu care victima l-a recunoscut
pe Z.D. ca fiind autorul faptei de tâlhărie.
S-a reținut că, cea de a
doua infracțiune, respectiv furt calificat în dauna avutului privat este
dovedită prin procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție
după ce partea vătămată D. a reclamat furtul păsărilor și iepurilor. Astfel, cu
ocazia verificărilor efectuate de organele de poliție la locuința familiei M.D.
unde se afla și inculpatul Z.D., acesta din urmă a arătat că el este autorul
faptei și a indicat faptul că a tăiat păsările, acestea fiind găsite într-o
găleată, apoi a indicat și locul unde se aflau iepurii care au fost restituiți
persoanei păgubite.
Cu ocazia audierilor, atât
în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești,
inculpatul Z.D. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a descris în
amânunt modul de comitere a acestora.
Împotriva sentinței penale
de condamnare pronunțată de instanța de fond, a declarat apel, în termen legal
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, formulând critici de nelegalitate
rezultate din greșita revocare a grațierii și executarea în întregime a
pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371/2003,
în condițiile în care inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin
această sentință.
S-a arătat că prin sentința
penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș definitivă prin neapelare, la data de
5 august 2003, inculpatul a fost condamnat la mai multe pedepse, iar după
aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 3
luni. În baza art. 36 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 195/2003 și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea
de 2 ani și 3 lui sporită cu 6 luni, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și
9 luni închisoare. Totodată a dispus ca inculpatul să execute alături de
pedeapsa rezultantă și 7 luni închisoare pentru care s-a revocat beneficiul
grațierii prin sentința penală nr. 195/2003 și a computat perioada cât a fost
arestat, începând cu 31 ianuarie 2003.
Liberarea condiționată a
avut loc la 1 martie 2005 cu un rest de 455 zile.
În acest context în motivele
de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a arătat că
pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare este în concurs cu alte 3 infracțiuni și
a fost înlăturată de la concurs de Judecătoria Mediaș prin sentința penală nr. 371/2003
urmare constatării efectelor grațierii.
S-a arătat că, în aceste
împrejurări revocarea grațierii nu putea avea loc decât după repunerea tuturor
pedepselor concurente în individualitatea lor și aplicarea regulilor
concursului și contopirii. De asemenea, trebuia să se constate că inculpatul a
executat o parte din pedeapsă și să dispună revocarea grațierii doar pentru
restul rămas neexecutat.
Prin sentința penală nr. 48/ A din 20 octombrie 2006,
Curtea de Apel Alba Iulia, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 150 din 14 iulie 2006 pronunțată
de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosar nr. 6165/2005, pe care o
desființează numai sub aspectul individualizării pedepsei și în consecință
judecând în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă
aplicată în pedepsele principale componente cu înlăturarea dispozițiilor art. 37
lit. a) C. pen., cu privire la recidiva postcondamnatorie.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002
revocă beneficiul restului de pedeapsă rămas neexecutat de 455 zile din
pedeapsa de 2 ani și 9 luni aplicată prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie
2003 a Judecătoriei Mediaș.
Adaugă acest rest pe lângă fiecare
pedeapsă principală aplicată inculpatului respectiv pe lângă pedeapsa de 5 ani
și 6 luni aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și
pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., și de 3 ani închisoare,
pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat,
prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i)
C. pen.
În baza dispozițiilor art. 33 lit.
a) și art. 34 C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea pe care
inculpatul o va executa, respectiv de 5 ani și 6 luni și 455 zile.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului o zi în care a fost reținut, respectiv ziua de 21 septembrie 2005,
ora 19,00, până la 22 septembrie 2005 ora 19,00.
Constată că inculpatul este arestat
în altă cauză.
Menține în rest celelalte dispoziții
ale sentinței penale atacate.
Pentru a pronunța astfel, s-a
reținut atât că starea de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor sunt
corecte iar individualizarea pedepselor, având în vedere multitudinea de
condamnări aplicate inculpatului, s-a făcut, de asemenea, cu respectarea
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Se mai reține de asemenea greșeala
făcută de instanța de fond cu privire la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 270/2002 și care a fost grațiată, în sensul că în loc
de a aplica regulile contopirii dispune executarea pedepsei de 7 luni alături
de pedeapsa de 2 ani.
Se mai reține că, într-adevăr
pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată
prin sentința penală nr. 270/2002 (13.05), în baza art. 208 alin. (1) și art.
209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42
C. pen., art. 99 și 109 C. pen., a fost grațiată prin Legea nr. 543/2002, dar
grațierea produce efecte asupra suspendării condiționate numai în măsura în
care devine efectivă mai înainte de împlinirea termenului de încercare al
suspendării condiționate, fără să fi intervenit o cauză de anulare sau revocare
a suspendării, că faptele comise de inculpat pentru care a fost condamnat prin
sentința penală nr. 195/2002 (comise în noiembrie, decembrie 2002, ianuarie
2003) sunt concurente cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de
7 luni închisoare așa încât contopirea trebuie dispusă și cu privire la aceasta
(pentru cele 5 condamnări, respectiv un an și 7 luni închisoare; 2 ani și 3 luni
închisoare; 2 ani închisoare, sentința penală nr. 371/2003; 2 ani închisoare,
sentința penală nr. 195/2003; 7 luni închisoare, sentința 270/2002) fără să se
adauge la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare și cele 7 luni.
Că, de asemenea, reținerea
stării de recidivă postcondamnatorie este greșită deoarece așa cum rezultă din
chiar cuprinsul sentinței penale anterior menționate și analizate, pentru toate
faptele în dauna avutului privat comise, condamnările s-au dispus cu aplicarea
dispozițiilor art. 99 și 109 C. pen., așa încât Curtea a înlăturat aplicarea
dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu condamnările anterioare,
inculpatul - intimat nefiind recidivist postcondamatoriu faptele fiind comise
în minoritate.
Sub aspectul revocării
restului neexecutat, se reține că inculpatul intimat a fost liberat condiționat
la data de 1 martie 2005 cu un rest neexecutat de 455 zile că executarea
acestei pedepse.
Cum, inculpatul intimat a
executat 2 ani și o lună închisoare (31 ianuarie 2003 – 1 martie 2005),
pedeapsa neexecutată ca efect al grațierii este de 2 luni.
În cauză inculpatul era atât
în termenul de încercare al liberării condiționate cât și al grațierii, iar
faptele comise în septembrie 2005 impun revocarea restului de 455 zile în
temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, concluzie ce se impune
deoarece inculpatul intimat a comis înăuntrul celor 455 zile alte infracțiuni
intenționate fără să se fi împlinit durata pedepsei și termenul de condiție
prevăzut de actul de grațiere, așa încât pierde beneficiul grațierii.
Împotriva acestei decizii a
formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a criticat
cauza sub două aspecte:
- încălcarea dispozițiilor art.
372 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că în apelul declarat de procuror în
favoarea inculpatului Z.D. a agravat situația acestuia prin revocarea liberării
condiționate a restului de 455 zile rămas neexecutat deși procurorul nu a
solicitat acest lucru.
- greșita tehnică judiciară de
contopire a pedepselor aplicate prin adăugarea pedepsei revocate la fiecare
pedeapsă de executat și contopirea lor alternativă.
Examinând cauza în raport de
motivele invocate cât și din oficiu constată că recursul este fondat.
Contrar dispozițiilor art. 372
C. proc. pen., privitoare la neagravarea situației în propriul apel, deși era
investită numai cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu
prin care se solicita urmare revocării grațierii pedepsei de 2 ani și 3 luni
aplicată prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaș să execute
numai restul de pedeapsă rămas neexecutat și nu întreaga pedeapsă, instanța de
apel, a creat-o situație mai grea inculpatului revocând restul de 455 zile închisoare.
Cât privește tehnica
contopirii pedepselor, este de observat că prin adăugarea pedepsei revocate la
fiecare pedeapsă de executat și contopirea lor, a avut loc practic revocarea
aceleiași pedepse de mai multe ori pe lângă fiecare pedeapsă nou aplicată.
Așa fiind, constatându-se că
recursul este fondat, urmează a fi admis în sensul casării în totalitate a
deciziei nr. 48/ A din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia și în
parte sentința penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu.
Rejudecând, în vederea înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., care
au fost greșit reținute de instanța de fond, se va dispune descontopirea
pedepsei rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală
nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele componente, se va
înlătura dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepselor urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
În ce privește pedepsele aplicate
prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș,
definitivă prin neapelare la 5 august 2003 urmează ca în baza art. 7 din Legea nr.
543/2002 să se revoce beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani și
3 luni închisoare, a se descontopi și repune în individualitatea lor pedepsele
și sporul aplicat iar în baza art. 33, 34 C. pen. și 36 C. pen., să se
contopească pedepsele și să se adauge sporul, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare.
Din sentința mai sus-menționată se
vor menține dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării și al
grațierii condiționate a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 195 din 3 aprilie 2003, urmând ca inculpatul să execute această
pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, respectiv 3 ani și 4
luni închisoare.
Cu privire la perioada
executată urmează a se deduce, începând cu 31 ianuarie 2003 până la data
punerii în libertate respectiv 1 martie 2005, când a fost liberat condiționat
din executarea pedepselor de 3 ani și 4 luni închisoare.
Referitor la restul de 455 zile
rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 371 din 17
iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., se va
menține beneficiul liberării condiționate, iar pedeapsa rezultantă ce urmează a
fi executată de inculpat să fie de 5 ani și 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței
penale nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, vor fi menținute.
Totodată se va constata că
inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 48/ A din
20 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și
de familie, privind pe inculpatul Z.D.
Casează în totalitate decizia penală
recurată și în parte sentința penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului
Sibiu, secția penală și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de
5 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în
individualitatea lor, respectiv:
- 5 ani și 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.
a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și
art. 209 alin. (1) lit. g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Înlătură dispozițiile art. 37 lit.
a) C. pen., reținute pentru fiecare din infracțiunile menționate.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., contopește pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani
închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani
și 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002
revocă beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani și 3 luni
închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371 din 17 iulie 2003
a Judecătoriei Mediaș.
Descontopește și repune în
individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 371 din 17
iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, definitivă prin neapelare la 5 august 2003,
respectiv:
- un an și 7 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.
209 alin. (1) lit. a), g) și i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.,
art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;
- 2 ani și 3 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.
209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C.
pen., art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și
art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 99 alin.
(3), art. 109 C. pen.;
- sporul de 3 luni închisoare și
respectiv 6 luni închisoare;
- 2 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 195 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Mediaș.
În baza art. 33, 34 C. pen. și art. 36
C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2
ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând
ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.
Menține dispozițiile din sentința
penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș privind revocarea
beneficiului suspendării și al grațierii condiționate a pedepsei de 7 luni
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 3 aprilie 2003, urmând ca
inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani și 9 luni
închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare.
Deduce perioada executată, începând
cu 31 ianuarie 2003 și până la data punerii în libertate, respectiv 1 martie
2005.
Constată că inculpatul a fost
liberat condiționat la data de 1 martie 2005 din executarea pedepsei de 3 ani
și 4 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen.,
menține beneficiul liberării condiționate pentru restul de 455 zile, rămas
neexecutat, din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371 din
17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaș, inculpatul urmând să execute pedeapsa
rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.
Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a),
b) și c) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței penale.
Constată că inculpatul este arestat
în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 februarie 2007.