ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4695/2010

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 8 iulie

2008, I.D.P. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2990 din

15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală prin care s-a respins ca inadmisibil, recursul

declarat de acesta împotriva Deciziei nr. 920 din 5 iulie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Prin încheierea de

ședință din data de 19 decembrie 2008, Înalta Curte a suspendat judecata

recursului, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., constatând că la

strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 14 mai

2010, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

excepției de perimare a recursului.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din

19 decembrie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mult mai mare

de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării

judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 19 decembrie 2009,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și

(5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei

pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constată și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimată contestația în anulare formulată de contestatoml I.D.P. împotriva

Deciziei nr. 2990 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 24 septembrie 2010.

Procesat de GGC - CL