ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4536/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4536/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717 din 13
noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, s-a respins acțiunea
formulată de reclamanții B.E.A. și B.A.B., în contradictoriu cu pârâții
Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, Statul Român prin
Ministerul Finanțelor și Asociația familială „A.O.M.".
Împotriva acestei sentințe reclamanții
B.E.A. și B.A.B. au declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și
aplicarea greșită a legii.
Prin decizia civilă nr. 151/C din 5
decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, s-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
au declarat recurs reclamanții B.E.A. și B.A.B.
Prin încheierea de ședință din data
de 13 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr.
151/C din 15 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, în
temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., constatând că nu a fost depus
certificatul de moștenitor de pe urma defunctului B.A.B.
La data de 23
aprilie 2010
, Înalta
Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea
discutării perimării.
Prin încheierea de ședință din data
de 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a înaintat dosarul la completul 6.
La data de 29 iunie 2010, Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, din
oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepție, Înalta
Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire
și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un
an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni
perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se
află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a
pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu
condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în
vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților,
care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță,
unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 243 pct. 1 C. proc.
civ., măsură dispusă la termenul din 13 octombrie 2006, părțile au lăsat să treacă
un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în
vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului
reiese că, până la data de 23 aprilie 2010 când s-a împlinit termenul de
perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu
au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării
judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în
cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează
de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate
constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate
perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat
de reclamanții B.E.A. și B.A.B. împotriva deciziei nr. 151/C din 5 decembrie
2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
septembrie 2010.