ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1718/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1718/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând
asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 22212 din 4
decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a respins cererea de
revizuire formulată de revizuentii M.F. și S.I. împotriva sentinței civile nr.
11701 din 5 iulie 2001 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații A.I.M.,
A.M., A.A., B.V., B.D., C.F., Consiliul local al Municipiului
Timișoara, H.I., J.A., cu obligarea revizuentilor
la plata, către
intimații M.I.A. și A.M., a sumei de 1.000.000 lei ROL,
cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1050A din 11 iulie 2003 a
Tribunalului Timiș, secția civilă, s-a
respins apelul declarat de revizuenți împotriva
sentinței civile nr. 22212 din 4 decembrie 2002, cu obligarea apelanților la
plata cheltuielilor de judecată către intimații A.
Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu,
la 2.09.2003, în același dosar,
s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale
formulată de M.F., care a
fost trecută cu acest nume în dispozitivul hotărârii, în
loc de M.
Î
mpotriva deciziei nr. 1050A din 11 iulie 2003 au declarat recurs
revizuenții, care a
fost admis conform
deciziei civile nr. 360 din 18 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
secția civilă, fiind casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea
apelului
la Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de apel.
Prin decizia civilă nr. 2512 din 10 noiembrie 2004
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s
ecția civilă, s-a respins apelul declarat de revizuenți împotriva
sentinței civile nr. 22212 din 4 decembrie 2002.
Î
mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs
revizuenții M.F. și
S.I.
Prin
încheierea de ședință din data de 9 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și
Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de
recurs a deciziei nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția
civilă,
formulată de revizuenți, în temeiul
art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
constatând că intimata B.V. a
decedat, iar, la dosar, nu s-au depus
certificatul
de deces și certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe
urma
acesteia.
La cererea intimatului Primarul municipiului
Timișoara, cauza a fost repusă pe
rol,
acesta depunând și certificatul de deces privind pe B.V., iar, prin încheierea
de ședință din 23 februarie 2007, s-a menținut măsura suspendării judecării
recursului dispusă prin încheierea de la 9 iunie 2006,
față de nedepunerea certificatului
de
moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe urma intimatei menționate.
La data de 12 februarie 2010, Consiliul local al municipiului Timișoara
a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea discutării perimării,
cauza fiind repusă
pe rol la termenul de
astăzi, 12 martie 2010, când prezenta instanță a supus dezbaterii
excepția
de perimare invocată.
Analizând această excepție, Înalta Curte constată
că este întemeiată, pentru
următoarele
considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de
revocare se perima de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în
materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în
materie civilă, pricina, indiferent de
faza proces în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp
de un an să nu se fi săvârșit
nici
un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea
să o facă.
Aceasta este și situația în speță, unde, după
suspendarea judecării recursului, în
temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
măsură dispusă la termenul din
9 iunie 2006 și menținută prin încheierea din 23
februarie 2007, părțile au lăsat să treacă un
interval de timp peste cel
prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de
procedură în vederea reluării judecării căii
de atac.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute
de
art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de
lege, perimarea operează de drept și că, potrivit
art. 252 alin. (1) teza
I
C. proc. civ., ea se poate constata la cererea părții
sau din oficiu, Înalta Curte urmează să
constate perimată cererea de recurs cu a cărei
judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de revizuenții M.F. și S.I.
împotriva deciziei nr. 2512 din 10 noiembrie 2004
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s
ecția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică
astăzi, 12 martie 2010.