ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1718/2010

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 22212 din 4 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentii M.F. și S.I. împotriva sentinței civile nr. 11701 din 5 iulie 2001 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații A.I.M., A.M., A.A., B.V., B.D., C.F., Consiliul local al Municipiului Timișoara, H.I., J.A., cu obligarea revizuentilor la plata, către intimații M.I.A. și A.M., a sumei de 1.000.000 lei ROL, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1050A din 11 iulie 2003 a Tribunalului Timiș, secția civilă, s-a respins apelul declarat de revizuenți împotriva sentinței civile nr. 22212 din 4 decembrie 2002, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată către intimații A. Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu, la 2.09.2003, în același dosar, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de M.F., care a fost trecută cu acest nume în dispozitivul hotărârii, în loc de M. Î mpotriva deciziei nr. 1050A din 11 iulie 2003 au declarat recurs revizuenții, care a fost admis conform deciziei civile nr. 360 din 18 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, fiind casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de apel.

Prin decizia civilă nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s ecția civilă, s-a respins apelul declarat de revizuenți împotriva sentinței civile nr. 22212 din 4 decembrie 2002. Î mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenții M.F. și S.I. Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, formulată de revizuenți, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că intimata B.V. a decedat, iar, la dosar, nu s-au depus certificatul de deces și certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe urma acesteia.

La cererea intimatului Primarul municipiului Timișoara, cauza a fost repusă pe rol, acesta depunând și certificatul de deces privind pe B.V., iar, prin încheierea de ședință din 23 februarie 2007, s-a menținut măsura suspendării judecării recursului dispusă prin încheierea de la 9 iunie 2006, față de nedepunerea certificatului de moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe urma intimatei menționate. La data de 12 februarie 2010, Consiliul local al municipiului Timișoara a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea discutării perimării, cauza fiind repusă pe rol la termenul de astăzi, 12 martie 2010, când prezenta instanță a supus dezbaterii excepția de perimare invocată. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza proces în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., măsură dispusă la termenul din 9 iunie 2006 și menținută prin încheierea din 23 februarie 2007, părțile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării căii de atac. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata la cererea părții sau din oficiu, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuenții M.F. și S.I. împotriva deciziei nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s ecția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 martie 2010.