ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2512/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128 din 21

februarie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a achitat pe

inculpatul I.M. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.

248 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza aceleiași sentințe,

tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11

aprilie 2000 la 10 iulie 2000 și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

S.C. A. SRL Ploiești avea ca

asociați pe numiții C.G., președinte și C.P., administrator și intenționa să

achiziționeze 200 de juninci gestante cu D.P. din Danemarca, situație în care

reprezentanții societății aveau nevoie să împrumute suma de bani necesară

efectuării plății, de la B.R.C.R. - SC C.B.

În anul 1994, conducerea băncii C.B.

era asigurată de I.M., președinte, P.S., vicepreședinte, iar din Comitetul de

direcție mai făceau parte numiții B.I., O.P., T.F., G.M. și M.V.

C.G. și C.P. s-au deplasat la

sfârșitul lunii mai 1994 la București, la sediul central al C.B., unde au luat

legătura cu directorul D.D.C.E., numitul P.V. cu care au discutat condițiile și

documentele necesare obținerii creditului în valută.

În vederea obținerii creditului în

valoare de 250.000 dolari S.U.A., SC A. SRL prin directorul său C.P. a formulat

cerere de acordare a creditului, înregistrată sub nr. E/2411 din 6 iunie 1994

prin care solicita acordarea creditului în scopul achiziționării unui număr de

200 juninci gestante din Danemarca pentru o perioadă de 2 ani, prezentând drept

garanție „gaj de bunuri mobile, cesionare încasări export”.

Cererea a fost repartizată numitului

M.I. referent în cadrul băncii, pentru a analiza și pentru întocmirea unui

referat cu propuneri corespunzătoare.

La data de 30 iunie 1994 M.I. a

întocmit referatul în care propunea acordarea creditului după ce dosarul va fi

analizat de către factorii de decizie din cadrul C.B., Comitetul de Risc,

compus din numiții P.V., D.M. și M.V., a avizat referatul în aceeași zi și a

propus aprobarea creditului numai cu condiția prezentării la bancă a

contractului de ipotecă la nivelul creditului, dobânzilor și comisioanelor

aferente.

Dosarul a fost înaintat Comitetului

de Direcție care, în ședința din 25 iulie 1994 a aprobat acordarea creditului

în valoare de 250.000 dolari S.U.A., pe o perioadă de 2 ani. La această ședință

au participat I.M., P.S., B.I., O.P., T.F., G.M. și M.V., procesul verbal fiind

semnat numai de către P.S. și M.V.

La aceeași dată, respectiv 25 iulie

1994 a fost întocmit contractul de credit nr. 158 între C.B. reprezentată de

I.M. în calitate de președinte și N.I. în calitate de director economic și SC

A. SRL Ploiești reprezentată de C.P. în calitate de director general.

Contractul de credit nu a fost semnat de către reprezentanții băncii, ci numai

de către reprezentantul SC A. SRL Ploiești.

În acest contract s-a stabilit că,

garantarea rambursării creditului se va efectua de către împrumutat astfel:

cesionarea în favoarea băncii a încasărilor în valută din export; gajarea

sumelor în lei reprezentând echivalentul sumei în valută a creditului, ipoteca

asupra unor bunuri imobile, cât și gaj a unor bunuri mobile; cesionarea în

favoarea băncii a unor eventuale despăgubiri pentru bunuri mobile și imobile;

sumele de bani aflate în contul împrumutatului sau sumele ce vor intra pe orice

cale și cu orice titlu în conturile acestuia deschise la orice bancă din țară

sau din străinătate. Garanțiile stipulate în contract nu au fost instituite.

La data de 28 iulie 1994 C.P. în

calitate de reprezentant al SC A. SRL a formulat o cerere de deschidere de

acreditiv pentru suma de 240.000 dolari S.U.A., în vederea efectuării plății

pentru cele 200 juninci gestante, cumpărate de la D.P.C.E. AIS Danemarca,

cererea fiind completată pe formularul tipizat care include și dispoziția de

plată valutară externă.

Pe această cerere, în colțul din

dreapta sus, inculpatul I.M. a semnat fără să pună vreo rezoluție și fără să

existe o rubrică pentru semnătura președintelui băncii.

Cu toate că sus-menționatul contract

de credit nu a fost semnat și de reprezentanții băncii, banca a virat în contul

beneficiarului D.P.C.E. AIS Danemarca, suma de 159.281 dolari S.U.A., contul

fiind deschis la D.D.B.C., suma reprezentând plata efectuată de SC A. SRL,

urmarea contractului nr. 17 din 1 iulie 1993 și a facturii externe nr. 11110

din 26 mai 1994.

La data de 28 iulie 1994,

reprezentantul SC A. SRL, numitul C.P. s-a angajat ca în termen de 10 zile să

constituie în favoarea băncii garanțiile stabilite prin contractul de credit

nr. 158 din 25 iulie 1994, garanții care au fost instituite, iar creditul nu a

fost rambursat, astfel încât C.B. s-a constituit parte civilă cu suma de

264.872,86 dolari S.U.A.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul a refuzat să dea declarații, iar în fața instanței a recunoscut că a

semnat cererea de deschidere a creditului, afirmând că semnarea cererii, făcea

parte din activitatea sa curentă, fără a avea atribuții de verificare a lucrărilor

sau dosarelor care i se prezentau.

Tribunalul a apreciat că, fapta

imputată inculpatului nu este prevăzută de legea penală, întrucât transferul

sumei de 159.281 dolari S.U.A. nu s-a făcut în baza semnăturii aplicate de

inculpatul I.M., pe cererea de deschidere a acreditivului, ci în baza unor

documente specifice de plată emise de D.D.C.E.

S-a motivat, în sensul că simpla

aplicare a semnăturii pe o astfel de cerere a avut numai consecința declanșării

procedurii de analiză și soluționare a cererii, conform normelor bancare, fără

a exonera pe ceilalți funcționari de îndeplinirea tuturor obligațiilor de

serviciu.

Acțiunea civilă exercitată de C.B. a

fost lăsată nesoluționată, conform art. 346 alin. ultim C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă

C.B., prin lichidator judiciar SC B.C.A. SA.

Parchetul a solicitat condamnarea

inculpatului pentru infracțiunea reținută în actul de sesizare, iar partea

civilă a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 264.872,86 dolari

S.U.A. și a sumei de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată (onorariul

avocațial).

Prin decizia penală nr. 731/ A din 7

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu opinie

majoritară, a admis apelurile declarate, a desființat sentința atacată și

rejudecând în fond, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 248

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului I.M., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost

arestat de la 11 aprilie 2000 la 10 iulie 2000.

L-a obligat pe inculpat la plata

sumei de 264.872,86 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, la data efectuării

plății, către partea civilă, la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat

și la 50.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a reținut, în esență că, S.C. A. SRL Ploiești a

formulat cerere de credit în valută E/2411 din 06 iunie 1994, prin care

solicita aprobarea unui credit în valută de 250.000 dolari S.U.A., în scopul

achiziționării unui număr de 200 juninci gestante din Danemarca.

Ca urmare a referatului întocmit la

30 iunie 1994 de numitul M.I., Comitetul de risc a propus aprobarea creditului,

dar numai cu condiția acordării creditului după prezentarea la bancă a

contractelor de ipotecă la nivelul creditului, plus dobânzile aferente,

întrucât exista riscul investiției prin neadaptabilitatea la condițiile noastre

a junincilor gestante.

Suma solicitată a fost aprobată în

Comitetul de Direcție în 25 iulie 1994 la care a participat și inculpatul, dar

procesul verbal nu a mai fost semnat de acesta, în aceeași zi a fost întocmit

contractul de credit nr. 158 din 25 iulie 1994, care a fost semnat numai de

către SC A. SRL Ploiești, fără a fi însă semnat de către inculpat și directorul

economic N.I.

Deși inculpatul cunoștea faptul că

la contractul nr. 158/1994 nu au fost constituite garanțiile aferente, iar din

referatul întocmit de D.S.C.E. rezultă că mai existau alte credite și

împrumuturi în valoare de 753.862 milioane lei a semnat cererea de deschidere

acreditiv nr. E/3678 din 28 iulie 1994 pentru suma de 250.000 dolari S.U.A.,

dând astfel undă verde pentru un credit fără nici o garanție. Angajamentul dat

de către reprezentantul SC A. SRL nu avea nici o relevanță în acordarea acestui

credit, dovada fiind că aceste garanții nu s-au înscris în favoarea C.B.,

deoarece ele nici nu existau.

Acordarea acestui credit trebuia să

aibă la bază prudența bancară ca principiu fundamental în politica unei bănci.

Deschiderea acreditivului și neconstituirea de garanții acoperitoare a produs o

perturbare deosebit de gravă a activității C.B., iar inculpatul cunoștea

dispozițiile legale și a acționat cu știință la prejudicierea băncii.

Prin urmare, inculpatul, funcționar,

se face vinovat de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cauzând

cu știință un prejudiciu de 159.271 dolari S.U.A., în paguba C.B. (2 voturi

pentru și unul împotrivă, opinie separată la prezenta hotărâre).

Sub aspectul încadrării juridice:

Curtea a apreciat că faptele expuse mai sus întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen., fiind pedepsite de lege cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, urmând să

fie schimbată încadrarea juridică din art. 248 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., întrucât faptele nu au perturbat grav activitatea

C.B. și nu au produs o pagubă importantă economiei naționale.

Întrucât în prezent s-a depășit

termenul prescripției răspunderii penale (7 ani și jumătate, conform art. 122

lit. d) și art. 124 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.), calculat de la data comiterii

infracțiunii (28 iulie 1994), se va înceta procesul penal pornit împotriva

inculpatului, în baza art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (2 voturi pentru,

din care unu prin apropiere și un vot împotrivă, opinie separată).

Sub aspectul laturii civile, s-a

reținut că partea civilă C.B. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei

de 264.872, 86 dolari S.U.A. (credit restant 159.281 dolari S.U.A., dobânzi

restante 105.591,86 dolari S.U.A.), reprezentând prejudiciul cauzat băncii și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 50.000.000 lei reprezentând onorariu

avocat (contract de asistență juridică nr. 16 din 05 septembrie 2001).

Prejudiciul produs de inculpat nu a

putut fi recuperat, întrucât în cauză nu au existat garanții, iar față de SC A.

SRL a fost deschisă procedura falimentului la Tribunalul Prahova (dosar nr.

19/1998).

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul I.M., care în cursul soluționării

procesului a decedat, potrivit certificatului de deces eliberat de Primăria

Ploiești la data de 2 iulie 2003.

Apărătorul inculpatului a solicitat

admiterea recursului declarat, casarea deciziei din apel și încetarea

procesului penal, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că, în mod corect, instanța de apel a stabilit

vinovăția inculpatului I.M. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., dispunând încetarea

procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) și art. 122 lit. d), coroborat cu art.

124 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Și sub aspectul soluționării laturii

civile, în mod legal instanța de control judiciar a dispus obligarea

inculpatului I.M. la plata sumei de 264.872,86 dolari S.U.A. (reprezentând

credit și dobânzi restante), către partea civilă SC C.B.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 731/ A din 7

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.