ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2004

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 26 septembrie

1997 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților:

N.D.M. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 84

alin. (1) și (2) din Legea nr. 59/1934;

G.D.V. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 26, raportat art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C.

pen. și art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934;

H.M.H. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 290, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut

următoarea situație de fapt:

Începând cu luna aprilie 1993,

inculpatul N.D.M., a desfășurat tratative pentru obținerea unui credit extern

în sumă de 15.000.000 dolari S.U.A., cu un grup financiar austriac ITC H.V., reprezentat

de numitul M.S.

La data de 8 noiembrie 1993, M.S. în

numele ITC H.V., îi trimite inculpatului N.D.M., prin fax, o scrisoare, prin

care îi spune că are posibilitatea de a organiza foarte repede obținerea

creditului, însă are nevoie de un C.E.C. emis de el pentru ITC H.V., cu suma de

15.000.000 dolari S.U.A., pentru o perioadă de 2 luni, după care C.E.C. - ul va

fi returnat. Totodată, se mai cere ca B.D.F. să confirme cum că C.E.C. - ul are

acoperire deși C.E.C. - ul nu va fi solicitat la plată. Totodată, se arată că

nu există nici un risc pentru inculpat sau bancă, legat de emiterea în fals a C.E.C.

- ului și a confirmării acestuia, existând în schimb posibilitatea obținerii

creditului pentru SC S.M.I. SRL și a câștigării unei sume de 500.000 dolari S.U.A.,

ca recompensă.

Cu acest fax, în aceeași zi,

inculpatul N.D.M., se deplasează la sediul B.D.F., căutându-i pe președintele

băncii, S.I. și pe inculpatul H.M.H. și cum aceștia nu au fost de găsit,

cunoscând faptul că inculpatul G.D.V. se află la Viena în interes de serviciu,

inculpatul N.D.M., împreună cu A.R. se deplasează la Viena, unde s-au întâlnit

cu G.D.V. În ziua următoare, inculpatul N.D.M., inculpatul G.D.V. și martorul

A.R., s-au deplasat la sediul ITC H.V., luând legătura cu M.S. Acesta din urmă

reiterează propunerea trimisă la Cluj, inculpatul G.D.V. de la telefonul lui M.S.

sună în România și vorbește cu coinculpatul H.M.H., căruia îi spune că în

schimbul eliberării C.E.C. - ului și a scrisorii de certificare, se oferă de

către M.S. o recompensă de 500.000 dolari S.U.A. Inculpatul H.M.H., este de

acord cu eliberarea unui asemenea C.E.C. deși cunoștea că nu există disponibil

în cont, condiționând ca ITC H.V., să nu solicite plata C.E.C. - ului,

emițându-se un angajament în acest sens. M.S., repetă angajamentul, după care,

inculpatul N.D.M. posesorul C.E.C. - ului în valută, eliberat de B.D.F., completează

fila C.E.C. din 9 noiembrie 1993, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., în

favoarea ITC H.V., deși cunoștea că nu avea disponibil în cont. Deoarece a

completat această filă cu scris de mână, M.S. i-a cerut inculpatului să

completeze altă filă dactilografiată, astfel că se completează următoarea filă din

9 noiembrie 1993, cu aceleași mențiuni, fila fiind predată lui M.S., care a

aplicat ștampila ITC H.V. pe cotorul filei C.E.C., pentru a confirma primirea.

Tot atunci, M.S. le-a explicat inculpaților că așteaptă confirmarea băncii, aceasta

urmând a fi depusă împreună cu fila C.E.C. într-o bancă, ca garanție în vederea

obținerii unor fonduri. Se mai reține în rechizitoriu și faptul că fiecare

inculpat, precum și martorul A.R., au primit de la M.S. câte 5.000 șilingi

austrieci, pentru a-și acoperi cheltuielile de deplasare.

În zilele următoare, inculpatul

H.M.H. redactează declarația de certificare a fondurilor în care, în calitate

de persoană autorizată să angajeze banca, confirmă în fals că B.D.F. Cluj

Napoca deține deplina posesie a fondurilor acoperite de C.E.C. – ul, pentru

suma de 15.000.000 dolari S.U.A., deci că C.E.C. - ul are acoperire și că

aceste fonduri nu au origine frauduloasă, respectiv nu provin din trafic de

arme, droguri ș.a.m.d. Această declarație este trimisă prin fax la Viena lui M.S.

La data de 17 noiembrie 1993, M.S.,

îi trimite inculpatului N.D.M., un formular de declarație de certificare a

fondurilor, prin fax, iar la data de 18 noiembrie 1993 îi comunică, tot prin

fax, că declarația de certificare a fondurilor faxată cu o zi în urmă, trebuie

confirmată de B.D.F., că acest lucru trebuie făcut cu antetul și ștampila

băncii, precum și cu două semnături, arătând că în caz contrar C.E.C. - ul nu

poate fi depus într-un cont de către o bancă. În urma acestei cereri,

inculpatul H.M.H. completează o nouă declarație de certificare a fondurilor, care

este trimisă prin fax la Viena, lui M.S. În perioada următoare, M.S., a

încercat să obțină credite de la diferite bănci, folosind C.E.C. - ul și declarațiile

de certificare a fondurilor. Inculpatul H.M.H. este contactat telefonic de

către reprezentantul B.H.F. din Geneva, bancă corespondentă a B.D.F., care i-au

adus la cunoștință că circulă C.E.C. - ul respectiv în lumea bancară. Știind că

C.E.C. - ul nu are acoperire, inculpatul i-a trimis mesaje repetate

inculpatului N.D.M., pentru recuperarea C.E.C. - ului de la M.S. C.E.C. - ul a

fost recuperat și trimis B.D.F. prin martorul G.B., însă pe parcursul

cercetărilor nu a putut fi găsit.

La punctul 2 din rechizitoriu, se

reține că în cursul anului 1991, s-a înființat B.D.F. SA Cluj Napoca, care l-a

avut ca președinte de la înființare și până în luna martie 1996 pe S.I. Chiar

de la înființarea băncii, s-au purtat în cadrul consiliului de administrație

discuții referitoare la înființarea și punerea în funcțiune a unei tipografii

necesare pentru tipăriturile băncii, aprobându-se studierea posibilității de

cumpărare a unei tipografii din Germania.

Inițial era posibil ca banca să aibă

o tipografie proprie, însă ulterior prin normele emise de către B.N.R., în

aplicarea Legii nr. 33/1991, privind activitatea bancară, s-a interzis ca o

bancă să desfășoare alte activități decât cele pur bancare.

Nerenunțându-se le ideea

achiziționării unei tipografii, s-a ajuns la concluzia legală a înființării

unei societăți comerciale, unde banca să fie asociată, cu o societate

comercială care să achiziționeze și să funcționeze ca tipografie.

În aceste condiții s-a constituit SC

G.B. SA Cluj Napoca, care avea ca asociați, printre alții și B.D.F.,

reprezentată de inculpatul G.D.V., pe P.D. în calitate de persoană fizică și E.C.

SRL Cluj, reprezentată de martorul P.I., membru în comitetul de conducere a

băncii. Obiectivul principal de activitate era tipărirea și editarea cărților,

a broșurilor, revistelor, ziarelor etc.

Din partea B.D.F., de întreaga

operațiune s-a ocupat inculpatul G.D.V. La constituirea SC G.B. SA, a fost

cooptat ca asociat și P.D., patron al părții vătămate SC S.C. SRL Oradea,

societate ce avea ca obiect principal de activitate achiziționarea din import,

de tehnologie tipografică.

La data de 13 ianuarie 1994, între

SC G.B. SA Cluj Napoca, reprezentată de martorul P.I. și SC S.C. SRL Oradea,

reprezentată de P.D., s-a încheiat un contract prin care această din urmă

societate urma să livreze primei, o tipografie completă, în valoare totală de 1.293.850

mărci germane, în schimbul unui comision de 2,5 % din valoarea totală a

contractului. Cu această ocazie, P.D. le-a spus reprezentanților SC G.B. și în

special inculpatului G.D.V., că nu este o problemă dacă contravaloarea

utilajului și a serviciilor urma să fie plătite în lei, deoarece are

posibilitatea să plătească în valută furnizorii externi de utilaje.

Inculpatul însă, nu a acceptat

această variantă și i-a cerut să lucreze cu un medic, care avea aprobată o

finanțare de 15.000.000 dolari S.U.A., astfel urmând a se face plata la

furnizorii externi în valută, iar societatea S.C. trebuia să vireze în contul

său suma în lei.

În acest scop, reprezentantul părții

vătămate i-au fost arătate mai multe dosare, care cuprindeau o documentație

întocmită pentru obținerea de către inculpatul N.D.M., ca reprezentant al SC S.M.I.

SRL, a unei finanțări de 15.000.000 dolari S.U.A. În zilele următoare,

inculpatul G.D.V. a pus în legătură pe partea vătămată P.D. cu inculpatul

N.D.M., acesta din urmă confirmând faptul că are suma în valută, urmând să se

deplaseze la Viena pentru a primi banii.

Cei doi s-au înțeles ca inculpatul

N.D.M. să primească suma de 1.200.000.000 lei, urmând ca N.D.M. să plătească

furnizorilor externi echivalentul în dolari SUA, respectiv 665.000 dolari S.U.A.

Inculpatul G.D.V., i-a cerut lui P.D.

să meargă la Viena împreună cu coinculpatul, spunându-i că întrucât în contul

SC S.C. SRL va fi virată din fondul SC G.B. suma de 1.200.000.000 lei, în baza

contractului încheiat, pentru ca totul să se desfășoare operativ să-i lase

înainte de a pleca la Viena o dispoziție de plată, prin care să se vireze suma

respectivă într-un cont personal al inculpatului N.D.M., deschis la B.D.F.

Având îndoieli cu privire la

legalitatea operațiunii, P.D. a completat dispoziția de plată doar parțial,

după care a semnat-o, rămânând necompletate rubricile referitoare la beneficii,

banca, contul acesteia, data, cunoscând că nici o bancă nu acceptă dispoziție

de plată pe care scrisul este completat de mai multe persoane. Dispoziția de

plată i-a fost lăsată lui G.D.V.

Tot înainte de a pleca la Viena,

între SC S.C. SRL reprezentată de P.D. și inculpatul N.D.M., se încheie un

contract prin care societatea se obligă să pună la dispoziția inculpatului suma

de 1.197.000.000 lei, iar acesta să vireze în contul exportatorilor de utilaje

tipografice suma de 665.000 dolari S.U.A., în cel mult 24 ore de la data

primirii sumei în lei, angajându-se totodată să nu cheltuiască din banii virați

de către SC S.C. SRL, până când suma în valută nu a intrat în contul

exportatorilor de utilaje. Contractul poartă data de 25 ianuarie 1994, a fost

semnat de cele două părți, inculpatul semnându-l la data înscrisă de el la Viena,

unde i-a fost adus de către P.D.

P.D., înainte de a pleca la Viena a

insistat pe lângă inculpatul G.D.V. să rezolve mai repede finanțarea, deoarece

a angajat achiziționarea rotativei, inculpatul G.D.V. cerându-i să fie trimis

asociatul SC S.C. și juristul societății deoarece a găsit o soluție.

În cadrul demersurilor făcute în

vederea asigurării finanțării pentru construirea complexului medical SC S.M.I.

SRL, pentru ca B.D.F. să acorde bani în vederea demarării lucrărilor, avea

nevoie de un document care să confirme că finanțarea externă este aprobată și

că se vor acorda fondurile. Astfel, în luna decembrie 1993, a sosit la B.D.F.

prin filiala interbancară, un C.E.C. în valoare de 15.000.000 dolari S.U.A.,

emis de către ITC H.V., în favoarea SC S.M.I. SRL Cluj Napoca. B.D.F. a

solicitat băncii depozitare B.A. din Viena, confirmarea acestui C.E.C., banca

răspunzând la data de 17 decembrie 1993 că C.E.C. - ul nu este acoperit. Atât

inculpatul N.D.M. cât și inculpatul G.D.V. cunoșteau că C.E.C. - ul nu are acoperire

și cu toate acestea în data de 26 ianuarie 1994, când s-au întâlnit cu P.D. la

Viena, inculpatul N.D.M. i-a arătat acestuia C.E.C. - ul emis de ITC H.V.,

pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. în copie xerox, spunându-i că are

valuta necesară. În aceeași zi, inculpatul a telefonat la Cluj și a vorbit cu

asociatul său A.R., căruia i-a cerut să meargă la B.D.F. și să-i spună

inculpatului G.D.V. să vireze banii în contul său pentru că totul este

rezolvat.

În cursul aceleiași zile, în baza

unei aprobări date anterior de către președintele băncii S.I., s-a încheiat

contractul de credit nr. 1599/1994, prin care SC G.B. SA beneficiază de o linie

de credit, în valoare de 2.000.000.000 lei, pentru achiziționarea utilajului

tipografic, martorul A.R. s-a deplasat la sediul băncii, i-a spus inculpatului

G.D.V. că inculpatul N.D.M. i-a transmis că poate vira banii în contul său însă,

primul a spus că nu o face până nu vorbește el și cu P.D. Fiind înștiințat de

către martor, inculpatul N.D.M. l-a sunat la Viena pe celălalt inculpat,

spunându-i că totul este în regulă și că are banii. P.D., la insistențele

inculpatului N.D.M. a vorbit și el cu inculpatul G.D.V., spunându-i că primul

i-a arătat un C.E.C. de 15.000.000 dolari S.U.A. și că poate să dea drumul

dispozițiilor de plată, deoarece inculpatul N.D.M. nu poate cheltui banii până

nu efectuează plata în valută.

În aceeași zi, respectiv 26 ianuarie

1994, inculpatul G.D.V. o cheamă pe martora S.S., șef serviciu credite din

cadrul Sucursalei Cluj a B.D.F., i-a dat două dispoziții de plată una

necompletă semnată de martorul P.I. și cealaltă semnată și completată parțial

de P.D., și i-a spus că în ziua următoare creditul aprobat pentru SC G.B., să

intre în forță deoarece el este plecat în delegație, să completeze dispoziția

de plată semnată de P.I. pentru suma de 1.200.000.000 lei de la SC G.B. SA la

SC S.C. SRL și apoi rubricile necompletate din dispoziția emisă de P.D. semnată

de acesta.

Conform dispozițiilor primite,

martora a completat a doua zi cele două dispoziții, iar referenta M.S. a operat

transferul sumei în cele două conturi în dimineața aceleiași zile.

Inculpatul N.D.M. deși știa că nu

are suma echivalentă în valută, că C.E.C. - ul este fără acoperire și contrar

clauzelor contractului încheiat între el și S.C. SRL, în ziua de 27 ianuarie

1994, se întoarce de la Viena, completează mai multe dispoziții de plată prin

care virează banii primiți în contul unor persoane fizice și juridice care nu

aveau nici o legătură cu achiziționarea utilajului tipografic.

Nici în perioada imediat următoare

și nici ulterior, inculpatul N.D.M. nu a achitat costul utilajului tipografic

și nu a achitat suma de 665.000 dolari S.U.A., pentru SC S.C. SRL.

În drept, s-a considerat că fapta

inculpatului N.D.M., care în cursul lunii ianuarie 1994 a indus în eroare reprezentantul

SC S.C. SRL Oradea, arătându-i un C.E.C. emis de ITC H.V. în favoarea SC S.M.I.

SRL fără acoperire și spunându-i că are asigurată o finanțare externă posedând

valuta și determinându-l astfel pe acesta să-i vireze în cont suma de

1.200.000.000 lei, pe care a cheltuit-o contrar promisiunilor fără a-i da în

schimb valuta, a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. Fapta aceluiași inculpat care la data de 9 noiembrie 1993, a emis

fără a avea disponibil în cont, C.E.C. - urile, pentru suma de 15.000.000 dolari

S.U.A. în favoarea ITC H.V., a fost considerată ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934, emitere de C.E.C. - uri fără acoperire.

În drept, fapta inculpatului G.D.V.,

care în cursul lunii ianuarie 1994, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC S.C.

SRL Oradea, spunându-i că inculpatul N.D.M. are asigurată o finanțare externă

și deci valuta necesară schimbului, urmată de dispoziția sa de a vira suma de 1.200.000.000

lei în contul personal al acestuia, ajutându-l astfel pe inculpat să intre în

posesia sumei, a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art.

215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care în

data de 9 noiembrie 1993 aflându-se la Viena i-a spus inculpatului N.D.M. că

poate elibera C.E.C. – ul, în valoarea de 15.000.000 dolari S.U.A., în favoarea

ITC H.V., deși știa că nu are disponibil în cont, s-a reținut ca întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art.

84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, complicitate la emiterea unui C.E.C.

fără acoperire.

Fapta inculpatului H.M.H., care la

data de 9 noiembrie 1993, în urma unei convorbiri telefonice cu Viena, i-a

transmis inculpatului N.D.M. că poate emite C.E.C. - ul în valoare de

15.000.000 dolari S.U.A. în favoarea ITC H.V., neexistând nici un impediment legal,

deși știa că acesta nu are disponibil în cont, întărindu-i astfel săvârșirea

infracțiunii, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 59/1934,

complicitate la emiterea unui C.E.C. fără acoperire.

Fapta aceluiași inculpat, care în

calitate de prim vicepreședinte al B.D.F. Cluj Napoca, în cursul lunii noiembrie

1993 a acceptat promisiunea făcută de M.S. de a-l recompensa cu suma de 500.000

dolari S.U.A., în scopul de a emite în numele băncii o declarație de

certificare a conturilor înscrise în C.E.C. - ul eliberat de inculpatul N.D.M.

din carnetul de C.E.C. - uri emise de bancă, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 154 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în

baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii noiembrie 1993 a emis

două declarații de certificare, a fondurilor în care a atestat în mod mincinos

că C.E.C. - ul emis de inculpatul N.D.M. are acoperire urmată de încredințarea

acelor declarații lui M.S., spre folosire, s-a reținut ca întrunind elementele constitutive

ale infracțiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

Prin sentința penală nr. 206 din 21

septembrie 2001, Tribunalul Mureș a hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 124 C. pen., a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului N.D.M., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând că a

intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 124 C. pen., a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului G.D.V., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art.

215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a inculpatului H.M.H. din art. 26 C. pen.,

raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2),

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. și în art. 289,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.M.H.,

pentru  infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit

împotriva acestui inculpat pentru infracțiunile, prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și art. 289, cu

aplicarea art. 41 C. pen., constatând că a intervenit prescripția răspunderii

penale.

Totodată, l-a obligat pe inculpatul

N.D.M. să plătească părții civile SC S.C. SRL Oradea, suma de 615.000 lei

despăgubiri.

A respins, ca nefondată cererea

formulată de partea civilă de obligarea B.D.F., în prezent E.B. SA, în solidar

cu inculpații la despăgubiri, constatând că banca nu are calitatea de parte

responsabilă civilmente.

De asemenea, a respins acțiunea

civilă, față de inculpatul G.D.V., ca inadmisibilă.

Inculpații au fost obligați să

plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Prima instanță a reținut următoarele:

În anul 1992, a luat ființă SC S.M.I.

SRL, care avea ca și obiect de activitate construirea unui complex medical în

municipiul Cluj Napoca. La această societate comercială au fost asociați B.D.F.

SA, inculpatul N.D.M. și A.R.

Pentru construirea societății era

nevoie de atragerea de resurse financiare externe. Cum B.D.F. era asociată la

SC S.M.I. SRL, s-a implicat în procurarea de fonduri din exterior. Din partea B.D.F.

au fost împuterniciți inculpații G.D.V. și H.M.H. Astfel, inculpatul H.M.H.

trebuia să procure fonduri din afară iar inculpatul G.D.V. urma să facă studii

de fezabilitate și să se ocupe de aspectele tehnice ale proiectului.

Cum în anul 1992 banca nu putea să

asigure finanțarea proiectului, s-a încercat să se atragă capital extern, un

potențial finanțator fiind și ITC H.V., reprezentat de M.S.

Ca urmare, s-a luat legătura cu ITC H.V.

și în perioada anului 1993 s-au produs mai multe variante de proiectare, sens

în care inculpații G.D.V. și N.D.M. au făcut mai multe deplasări la Viena.

La data de 29 octombrie 1993 s-a

încheiat la Viena contractul de credit între ITC H.V. și SC S.M.I. SRL, cu

mențiunea că plata se face la 3 luni după semnarea și validarea garanției.

La data de 8 noiembrie 1993, M.S. în

numele ITC H.V. îi trimite inculpatului N.D.M., prin fax o scrisoare prin care

îi spune că are posibilitatea obținerii creditului, însă are nevoie de un C.E.C.

pentru 15.000.000 dolari S.U.A., pentru o perioadă de 2 luni, după care C.E.C.

- ul va fi returnat. Tot în acea scrisoare se mai arată că B.D.F. va trebui să

confirme C.E.C. - ul respectiv că are acoperire. Acel C.E.C. nu va fi solicitat

la plată, astfel că nu există nici un risc pentru inculpați sau bancă,

existând, în schimb, posibilitatea obținerii creditului pentru SC S.M.I. SRL.

În aceeași zi, inculpatul N.D.M. se

deplasează la sediul B.D.F. și încearcă să i-a legătura cu S.I. sau cu H.M.H.,

care nu se aflau în sediul băncii. Cum inculpatul G.D.V. se afla la Viena

pentru rezolvarea altor probleme, inculpatul N.D.M. se deplasează împreună cu

A.R. acolo.

La Viena cei trei inculpați au luat

legătura cu M.S., care le spune că pentru a obține creditul de 15.000.000

dolari, este nevoie ca inculpatul N.D.M., să emită un C.E.C. pentru 15.000.000

dolari în favoarea ITC H.V., iar B.D.F. să confirme că C.E.C. - ul are

acoperire. Inculpatul G.D.V. i-a legătura telefonic cu inculpatul H.M.H., care

arată că se poate emite un astfel de C.E.C. deși nu are acoperire cu condiția

ca ITC H.V. să nu solicite plata C.E.C. - ului. Totodată, se solicită ca M.S.

să emită un angajament în acest sens.

În aceeași zi, se redactează

angajamentul din partea lui M.S., iar inculpatul N.D.M. completează fila C.E.C.

din 9 noiembrie 1993, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. Cum fila C.E.C. a

fost completată cu mâna, inculpatul N.D.M. la solicitarea lui M.S., completează

o altă filă dactilografiată. Fila este predată lui M.S.

În zilele următoare se redactează de

inculpatul H.M.H. declarația de certificare a fondurilor.

La data de 17 noiembrie 1993, M.S.

trimite un formular de pe declarația de certificare (compensare) a fondurilor,

care este completată de inculpatul H.M.H. cu ștampila băncii și semnătura.

În perioada următoare, M.S. a încercat

să folosească C.E.C. - ul și scrisorile de garanție pentru obținerea unor

împrumuturi. Inculpatul H.M.H. află că C.E.C. - ul circulă în lumea bancară,

astfel că a fost retras.

La data de 17 noiembrie 1993, se

comunică de către ITC H.V. inculpaților H.M.H. și G.D.V., că obținerea creditului

va fi posibilă la data de 30 ianuarie 1994.

În luna decembrie 1993, C.E.C. - ul

de 15.000.000 dolari, emis de ITC H.V., sosește în B.D.F., C.E.C. - ul este

verificat și se constată că nu are acoperire, astfel că din dispoziția

martorului S.I. C.E.C. - ul este returnat, neobservându-se că era vorba de un C.E.C.

„documentar”, care avea un anumit termen de „maturitate”.

În legătură cu emiterea C.E.C. - ului,

de 15.000.000 dolari în favoarea ITC H.V., inculpații au susținut următoarele:

Inculpatul N.D.M. arată că C.E.C. - ul

a fost emis sub directa supraveghere a reprezentanților băncii și după ce s-a

luat legătura cu inculpatul H.M.H., care l-a asigurat că nu sunt probleme și că

C.E.C. - ul se poate emite, prin urmare neexistând intenția comiterii vreunei

infracțiuni. Solicită achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunii,

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Inculpatul G.D.V. a susținut că el

nu a făcut decât să-l sune pe inculpatul H.M.H., care să-i spună dacă

inculpatul N.D.M. poate să emită C.E.C. - ul, că deși era reprezentantul

băncii, el se ocupa doar de aspectele tehnice neavând cunoștințe de

specialitate legate de emiterea C.E.C. - urilor. A solicitat achitarea pe

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul H.M.H. a susținut,

printre altele, că C.E.C. - ul original a dispărut, că acest C.E.C. era unul

documentar și că, potrivit practicii, un astfel de C.E.C. se putea emite cu

condiția ca beneficiarul să se angajeze că nu-l va pune în circulație, ceea ce

s-a și întâmplat. Prin urmare, nu există infracțiunea, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934 nici sub aspectul laturii

subiective și nici al laturii obiective, astfel că a solicitat achitarea.

Susținerile inculpaților nu au fost

luate în considerare de instanță, apreciindu-se că la data emiterii C.E.C. - ului

inculpații aveau cunoștință despre faptul că C.E.C. - ul nu are acoperire și că

în această situație el nu putea fi emis, astfel că încadrarea juridică reținută

în actul de sesizare cu privire la acest aspect este corectă, inculpații

făcându-se vinovați de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct.

2 din legea nr. 59/1934, sub forma autoratului inculpatului N.D.M. și sub forma

complicității ceilalți inculpați.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

H.M.H., la pct. 1 din rechizitoriu s-a reținut că el se face vinovat și de

comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicare art.

13 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În legătură cu infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ce ar

consta în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna noiembrie

1993, a emis o declarație de certificare a fondurilor, în care a atestat în mod

mincinos că C.E.C. – ul, emis de inculpatul N.D.M. are acoperire și a

încredințat aceste declarații lui M.S., pentru folosire, parchetul a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea infracțiunii, prevăzute

de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual.

Referitor la această cerere,

instanța a apreciat-o ca fiind fondată, deoarece cele două declarații de

certificare a fondurilor sunt înscrisuri oficiale.

Inculpatul H.M.H. a solicitat

achitarea sub învinuirea comiterii infracțiunii, apreciind că la data comiterii

infracțiunii banca era o societate privată, iar înscrisurile emanate de la

aceasta nu pot fi considerate înscrisuri oficiale.

Apărarea inculpatului nu a fost

luată în considerare fiind clar că inculpatul a emis cele două declarații de

certificare a fondurilor deși știa că C.E.C. - ul emis de inculpatul N.D.M. nu

are acoperire. Mai mult decât atât, inculpatul avea cunoștință despre faptul că

cele două declarații și C.E.C. – ul, urmau să fie depuse ca și garanții la alte

bănci.

Prin urmare, s-a reținut vinovăția

inculpatului pentru infracțiunea, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii

penale.

În ceea ce privește comiterea de

către inculpatul H.M.H. a infracțiunii, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.,

acesta a susținut că faxul care l-a primit inculpatul N.D.M. și în care se

vorbea de posibilitatea unui câștig de 500.000 dolari, nu a fost văzut de el,

că o discuție legată de primirea unui câștig nu este confirmată de ceilalți

inculpați și de martorul A.R., iar presupusul mituitor nu a fost audiat de

organele de urmărire penală.

Susținerile inculpatului au fost

considerate ca reale. S-au făcut demersuri din partea instanței în vederea

audierii lui M.S., persoană capabilă să lămurească unele aspecte ale cauzei, însă

fără succes, persoana respectivă neputând fi audiată.

Raportat la actele existente în

dosarul cauzei se arată faptul că inculpatul N.D.M. a primit la data de 8

noiembrie 1993, prin fax, scrisoarea din partea ITC H.V., în care este

prevăzută împrejurarea că există posibilitatea obținerii unui credit avantajos

și a sumei de 500.000 dolari, însă acea scrisoare a fost adresată doctorului N.D.M.

și nu a fost văzută de inculpatul H.M.H.

Prin urmare, nu există date certe care

să ateste cum că inculpatului H.M.H. i s-ar fi făcut o asemenea promisiune, direct

sau indirect, de către M.S. sau de către ceilalți doi inculpați de a primi

500.000 dolari, în schimbul emiterii vreunei declarații de certificare a

fondurilor.

Raportat la cele de mai sus, pentru

această infracțiune inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Referitor la pct. 2 din

rechizitoriu, s-a reținut următoarea stare de fapt:

De la înființarea B.D.F., în anul

1991, s-a dorit achiziționarea și punerea în funcțiune a unei tipografii

necesară pentru tipăriturile băncii. Inițial era posibil ca banca să aibă o

tipografie proprie însă, ulterior, prin normele emise de B.N.R., s-a interzis

ca banca să desfășoare alte activități decât cele bancare.

Ca urmare, s-a hotărât să se

înființeze o societate comercială în care banca să fie asociată, iar de această

societate să fie achiziționată și să funcționeze tipografia. Astfel, s-a

înființat SC G.B. SA Cluj Napoca. B.D.F., ca asociat, era reprezentată de

inculpatul G.D.V. Tot ca asociat al acestei societăți era și partea civilă P.D.,

în calitate de persoană fizică.

La data de 13 ianuarie 1994, între

SC G.B. SA și SC S.C. SRL Oradea, reprezentată de partea civilă P.D., s-a

încheiat un contract prin care SC S.C. SRL se obliga să livreze către SC G.B.

SA o tipografie completă, în valoare de 1.293.850 mărci germane, în schimbul

unui comision de 2,5% din valoarea totală a contractului.

Inculpatul G.D.V. a spus părții

civile P.D. că inculpatul N.D.M. are o finanțare exterioară de 15.000.000

dolari și că va face plata pentru furnizorii externi în valută, urmând ca

partea civilă SC S.C. SRL să vireze echivalentul valutei în lei. Tot atunci,

inculpatul G.D.V. îi arată părții civile documentația întocmită pentru

obținerea creditului de 15.000.000 dolari.

La data de 15 ianuarie 1994,

inculpatul N.D.M. o cunoaște pe partea civilă P.D., ocazie cu care inculpatul

N.D.M. susține că a luat legătura cu ITC H.V. și i s-a comunicat că C.E.C. - ul

de 15.000.000 dolari va fi încărcat până la 31 ianuarie 1994. Tot atunci s-a

convenit ca partea civilă P.D. să vireze 1.200.000.000 lei în contul

inculpatului N.D.M., iar acesta din urmă să vireze 665.000 dolari, echivalentul

în valută.

La data de 25 ianuarie 1994,

inculpatul N.D.M. și partea civilă P.D. se deplasează la Viena, la solicitarea

inculpatului G.D.V., pentru a se asigura de primirea banilor.

Înainte de plecarea la Viena,

inculpatul N.D.M. și partea civilă P.D. se hotărăsc să încheie un contract de

comision. Acest contract urma să se încheie între SC S.C. SRL și inculpatul N.D.M.,

ca persoană fizică. În contract urma să se prevadă că SC S.C. SRL virează în

contul personal al lui N.D.M. suma de 1.200.000.000 lei. Contractul nu se

semnează de părți la data prevăzută ci ulterior.

Totodată, se hotărăște ca partea

civilă P.D., reprezentantul părții civile SC S.C. SRL să-i lase inculpatului

G.D.V. o dispoziție de plată prin care să vireze suma de mai sus în contul inculpatului

N.D.M. Suma urma să se livreze în momentul în care partea civilă P.D. își dădea

acordul respectiv după ce se verifica faptul că inculpatul N.D.M. primea

finanțarea celor 15.000.000 dolari.

La data de 26 ianuarie 1994,

inculpatul N.D.M. și partea civilă P.D. se deplasează la sediul ITC H.V., unde

i-au legătura cu M.S., care îi asigură că totul este în ordine și care îi cere

părții civile să-și deschidă un cont unde să fie virați banii.

De la Viena partea civilă îl sună pe

inculpatul G.D.V., căruia îi comunică faptul că totul este în ordine și că se

pot vira banii în contul inculpatului N.D.M. Ca urmare, inculpatul G.D.V. îi

cere martorei S. să completeze dispozițiile de plată și să vireze suma de bani

în contul inculpatului N.D.M.

La întoarcerea din Viena, inculpatul

N.D.M. virează banii primiți în contul unor persoane, care nu au legătură cu

achiziționarea utilajului.

Referitor la încadrarea juridică

reținută la pct. 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului N.D.M., art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., se reține că deși starea de

fapt expusă mai sus, nu rezultă intenția comiterii infracțiunii de înșelăciune.

Astfel, din probele administrate

rezultă că inculpatul N.D.M. era conștient, datorită asigurărilor primite din

partea lui M.S., că finanțarea este posibilă. Faptul că inculpatul a fost de

bună credință este dovedit și prin aceea că împreună cu partea civilă P.D. s-a

deplasat la Viena, unde au luat legătura cu M.S., care i-a asigurat de

legalitatea afacerii și abia după aceea, la dispoziția cărții civile P.D., s-a

dispus virarea banilor în contul inculpatului N.D.M.

S-a greșit atunci când banii au fost

virați în contul personal al inculpatului N.D.M. însă și acest aspect a fost

cunoscut de partea civilă P.D., încheindu-se în acest sens un contract de

comision. S-a greșit, de asemenea, și atunci când banii au fost virați în

conturi aparținând unor persoane fizice însă aceste împrejurări nu sunt de

natură a stabili existența vinovăției din partea inculpatului N.D.M., în sensul

înșelării părții civile.

Față de cele de mai sus, s-a

apreciat că inculpatul N.D.M. îi lipsește intenția în comiterea infracțiunii de

înșelăciune, astfel că s-a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la încadrarea juridică

reținută la pct. 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului G.D.V., art. 26,

raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,

înșelăciune sub forma complicității, s-a apreciat că această faptă nu există.

Astfel, pentru existența

infracțiunii de înșelăciune în sarcina inculpatului G.D.V. trebuie să se

dovedească faptul că s-a realizat o acțiune de inducere în eroare a părții

civile, prin această acțiune inculpatul G.D.V. dorind să obțină pentru sine sau

pentru altul, în speță N.D.M., un folos material.

Ori, din probele administrate

inculpatul G.D.V. a fost cel care i l-a prezentat părții civile pe inculpatul

N.D.M., tot el fiind persoana care i-a trimis pe cei doi la Viena, pentru a se

asigura de primirea banilor.

Mai mult decât atât, s-a dovedit

prin probele administrate că partea civilă P.D. l-a sunat pe inculpatul G.D.V.

de la Viena, spunându-i că poate să dea dispoziții pentru a se vira suma de

1.200.000.000 lei în contul inculpatului N.D.M.

Prin urmare, din cele prezentate mai

sus nu rezultă că inculpatul G.D.V. ar fi executat vreo activitate de inducere în

eroare a părții civile în legătură cu C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari, el

prezentând documentația întocmită în acest sens, spunând că există

posibilitatea obținerii valutei și trimițând partea civilă la Viena, pentru a

se convinge de primirea valutei.

Nu rezultă vreo activitate de inducere

în eroare a părții civile din partea inculpatului G.D.V., nici în legătură cu

virarea sumei de 1.200.000.000 lei în contul personal al inculpatului N.D.M.,

deoarece virarea banilor s-a făcut după ce P.D. a sunat de la Viena și a dispus

în acest sens.

În legătură cu comiterea de către

cei trei inculpați a infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

legea nr. 59/1934, instanța de fond a reținut că a intervenit prescripția

răspunderii penale, drept urmare s-a făcut aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În ce privește latura civilă a

cauzei, Tribunalul Mureș a stabilit că:

Partea vătămată SC S.C. SRL s-a

constituit parte civilă în cauză inițial cu suma de 665.000 dolari plus penalitățile,

iar ulterior cu 300.000 mărci germane, reprezentând credit plus dobânzi,

550.000 dolari S.U.A., credit plus dobânzi la zi, 51.687.000.000 lei,

penalități datorate de inculpatul N.D.M. conform contractului, 1.068.001.888

lei, sumă datorată de SC S.C. SRL către bugetul statului (TVA, impozit pe

salarii și majorări), 1.212.366.137 lei, datorii ale SC G. SRL, fosta SC T. SRL,

către bugetul de stat, în total 3.162.367 dolari sau 81.842.056.432 lei.

Sumele solicitate de partea civilă

sunt exagerate, raportate la infracțiunile reținute în rechizitoriu, consideră

tribunalul.

Astfel, este real faptul că în

rechizitoriu se face vorbire și despre alte credite, de 300.000 mărci germane,

550.000 dolari S.U.A., 2.000.000.000 lei. Cu privire la acordarea acestor credite,

pe parcursul urmării penale s-a încercat a se dovedi vina inculpaților însă nu

s-a reușit, astfel că ei nu au fost trimiși în judecată decât în legătură cu C.E.C.

- ul de 15.000.000 dolari.

De fapt, și pe parcursul cercetării

judecătorești s-a încercat a se face implicarea inculpaților și în acordarea

altor credite, fără a se putea reține în sarcina inculpaților aceasta, astfel

că la acordarea despăgubirilor s-a ținut seama doar de faptele, pentru care au

fost trimiși inculpații în judecată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, cât și partea civilă

SC S.C. SRL Oradea.

În apel, a intervenit cu plângere și

N.M.A., formulată împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului penal,

instituit în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 22/P/1997.

În apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mureș s-au invocat cauze de nulitate, referitoare la

încălcarea prevederilor art. 334, art. 317 și art. 348 C. proc. pen.

De asemeni, parchetul a invocat

nelegala achitare a inculpatului N.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a

inculpatului G.D.V., pentru săvârșirea complicității la aceiași infracțiune și

a inculpatului H.M.H., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În apelul declarat de SC S.C. SRL

Oradea s-a solicitat introducerea în procesul penal a B.D.F., în prezent E.B. SA,

în calitate de parte responsabilă civilmente și obligarea acesteia, în solidar

cu inculpații G.D.V. și H.M.H. la plata sumei de 3.162.367 dolari S.U.A.

Prin decizia penală nr. 166/ A din 28

noiembrie 2002, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și partea civilă SC S.C.

SRL Oradea, obligând partea civilă la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

A admis plângerea formulată de N.M.A.

și a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra apartamentului

situat în municipiul Cluj Napoca.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și SC I. SRL Oradea,

lichidator al părții civile SC S.C. SRL Oradea.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

S-a invocat cazul de recurs, prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținându-se, în esență, că s-a

comis o eroare gravă de fapt, ceea ce a determinat greșita achitare a

inculpatului N.D.M., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., a inculpatului G.D.V. pentru complicitate

la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 13 C. pen. și a inculpatului H.M.H., pentru infracțiunea de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

Criticile sunt nefondate.

Se constată că atât prima instanță,

cât și instanța de apel au analizat amplu și judicios probele administrate și a

tras concluzii corecte.

Referitor la inculpatul N.D.M.,

corect instanțele au reținut și motivat că, din starea de fapt, corect reținută

nu rezultă intenția delictuoasă specifică infracțiunii de înșelăciune.

El a fost într-adevăr de bună

credință, deoarece a primit asigurări de la M.S. că finanțarea externă este

posibilă, asigurări confirmate și cu ocazia deplasării sale la Viena, împreună

cu reprezentantul părții civile P.D.

În considerarea creditului promis, P.D.

a emis ordinul de plată, crezând atât el cât și inculpatul, că va veni creditul

și acoperi suma virată.

P.D. a emis ordinul de plată, știind

ca și inculpatul N.D.M., că în 2 luni de zile vor veni banii de la banca

străină.

Totodată, amândoi au știut despre

neacoperirea C.E.C. - ului, folosit ca garanție.

În aceste condiții și achitarea

inculpatului G.D.V., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune este

corectă.

De altfel, așa cum corect s-a

reținut, el nu a executat o activitate de inducere în eroare a lui P.D.,

reprezentantul părții civile.

Este, de asemenea, corectă și soluția

de achitare a inculpatului H.M.H., pentru infracțiunea de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece nu există date certe din care

să rezulte că acestuia i s-ar fi făcut promisiunea că i se va da suma de

500.000 dolari, direct sau indirect, de către M.S., în schimbul emiterii unei

declarații de certificare a fondurilor. Soluția se bazează pe o analiză amplă a

probelor dosarului, astfel cum au fost reproduse în prima parte a prezentei

decizii.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă SC I. SRL Oradea, lichidator al SC S.C. SRL Oradea

S-a susținut, că în mod greșit nu

s-au acordat ca despăgubiri civile dacă pentru o parte din pagubele cauzate și

că tot greșit nu s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente B.D.F., în

prezent E.B. SA, sucursala Cluj Napoca, la despăgubiri, în solidar cu

inculpații, reiterându-se motivele invocate în apel.

Criticile formulate sunt nefondate.

Se constată că prima instanță

examinând amplu cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC S.C.

SRL Oradea, a acordat corect despăgubiri numai pentru suma de 615.000 dolari S.U.A.,

rest nerecuperat din prejudiciul de 665.000 dolari S.U.A., ceea ce reprezintă o

justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat.

Instanțele au reținut că partea

civilă a solicitat să i se acorde și alte sume, pentru fapte care nu au făcut

obiectul trimiterii în judecată sau sume exagerate, în raport cu prejudiciul

real.

Totodată, în mod corect a fost

respinsă cererea de obligare la plata despăgubirilor, în solidar cu inculpații,

a părții civile B.D.F., motivându-se că nu se poate reține culpa vreunui

salariat al băncii în producerea prejudiciului.

Criticile fiind așadar nefondate,

recursurile formulate de parchet și partea civilă, urmează a se respinge, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurenta parte civilă va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2009
Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar se rețin următoarele: Prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 6 decembrie 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în
ÎCCJ 2003-02-17
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 24/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 253/P din 29 aprilie 1996 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata M.A.V. a fost trimisă în judecată, în stare de
ÎCCJ 2004-02-05
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2004
în calitate de împrumutător, pe de o parte și V.N. și V.N., cu suma de 15.850 mărci germane, în echivalent în lei, la data plății. Părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., I.M.L. și C.N. au solicitat admiterea recursurilor lor și casa
ÎCCJ 2004-01-13
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2004
pații au primit de la N.T. 30.862 dolari S.U.A., de la M.C. 13.024 dolari S.U.A. și 1726 mărci germane, iar de la D.M. 3300 dolari S.U.A., sume de bani care au fost trimise cu știrea părților vătămate la Cluj, A.B. și de la care acestea au
ÎCCJ 2003-03-21
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2003
art. 215 alin. (2) C. pen., și art. 291 C. pen. - N.V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin
Sursă