ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 26 septembrie 1997 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: N.D.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 59/1934; G.D.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934; H.M.H. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt: Începând cu luna aprilie 1993, inculpatul N.D.M., a desfășurat tratative pentru obținerea unui credit extern în sumă de 15.000.000 dolari S.U.A., cu un grup financiar austriac ITC H.V., reprezentat de numitul M.S. La data de 8 noiembrie 1993, M.S. în numele ITC H.V., îi trimite inculpatului N.D.M., prin fax, o scrisoare, prin care îi spune că are posibilitatea de a organiza foarte repede obținerea creditului, însă are nevoie de un C.E.C. emis de el pentru ITC H.V., cu suma de 15.000.000 dolari S.U.A., pentru o perioadă de 2 luni, după care C.E.C. - ul va fi returnat. Totodată, se mai cere ca B.D.F.

să confirme cum că C.E.C. - ul are acoperire deși C.E.C. - ul nu va fi solicitat la plată. Totodată, se arată că nu există nici un risc pentru inculpat sau bancă, legat de emiterea în fals a C.E.C. - ului și a confirmării acestuia, existând în schimb posibilitatea obținerii creditului pentru SC S.M.I. SRL și a câștigării unei sume de 500.000 dolari S.U.A., ca recompensă. Cu acest fax, în aceeași zi, inculpatul N.D.M., se deplasează la sediul B.D.F., căutându-i pe președintele băncii, S.I. și pe inculpatul H.M.H. și cum aceștia nu au fost de găsit, cunoscând faptul că inculpatul G.D.V. se află la Viena în interes de serviciu, inculpatul N.D.M., împreună cu A.R. se deplasează la Viena, unde s-au întâlnit cu G.D.V.

În ziua următoare, inculpatul N.D.M., inculpatul G.D.V. și martorul A.R., s-au deplasat la sediul ITC H.V., luând legătura cu M.S. Acesta din urmă reiterează propunerea trimisă la Cluj, inculpatul G.D.V. de la telefonul lui M.S. sună în România și vorbește cu coinculpatul H.M.H., căruia îi spune că în schimbul eliberării C.E.C. - ului și a scrisorii de certificare, se oferă de către M.S. o recompensă de 500.000 dolari S.U.A. Inculpatul H.M.H., este de acord cu eliberarea unui asemenea C.E.C. deși cunoștea că nu există disponibil în cont, condiționând ca ITC H.V., să nu solicite plata C.E.C. - ului, emițându-se un angajament în acest sens. M.S., repetă angajamentul, după care, inculpatul N.D.M.

posesorul C.E.C. - ului în valută, eliberat de B.D.F., completează fila C.E.C. din 9 noiembrie 1993, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., în favoarea ITC H.V., deși cunoștea că nu avea disponibil în cont. Deoarece a completat această filă cu scris de mână, M.S. i-a cerut inculpatului să completeze altă filă dactilografiată, astfel că se completează următoarea filă din 9 noiembrie 1993, cu aceleași mențiuni, fila fiind predată lui M.S., care a aplicat ștampila ITC H.V. pe cotorul filei C.E.C., pentru a confirma primirea. Tot atunci, M.S. le-a explicat inculpaților că așteaptă confirmarea băncii, aceasta urmând a fi depusă împreună cu fila C.E.C. într-o bancă, ca garanție în vederea obținerii unor fonduri.

Se mai reține în rechizitoriu și faptul că fiecare inculpat, precum și martorul A.R., au primit de la M.S. câte 5.000 șilingi austrieci, pentru a-și acoperi cheltuielile de deplasare. În zilele următoare, inculpatul H.M.H. redactează declarația de certificare a fondurilor în care, în calitate de persoană autorizată să angajeze banca, confirmă în fals că B.D.F. Cluj Napoca deține deplina posesie a fondurilor acoperite de C.E.C. – ul, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., deci că C.E.C. - ul are acoperire și că aceste fonduri nu au origine frauduloasă, respectiv nu provin din trafic de arme, droguri ș.a.m.d. Această declarație este trimisă prin fax la Viena lui M.S.

La data de 17 noiembrie 1993, M.S., îi trimite inculpatului N.D.M., un formular de declarație de certificare a fondurilor, prin fax, iar la data de 18 noiembrie 1993 îi comunică, tot prin fax, că declarația de certificare a fondurilor faxată cu o zi în urmă, trebuie confirmată de B.D.F., că acest lucru trebuie făcut cu antetul și ștampila băncii, precum și cu două semnături, arătând că în caz contrar C.E.C. - ul nu poate fi depus într-un cont de către o bancă. În urma acestei cereri, inculpatul H.M.H. completează o nouă declarație de certificare a fondurilor, care este trimisă prin fax la Viena, lui M.S. În perioada următoare, M.S., a încercat să obțină credite de la diferite bănci, folosind C.E.C.

- ul și declarațiile de certificare a fondurilor. Inculpatul H.M.H. este contactat telefonic de către reprezentantul B.H.F. din Geneva, bancă corespondentă a B.D.F., care i-au adus la cunoștință că circulă C.E.C. - ul respectiv în lumea bancară. Știind că C.E.C. - ul nu are acoperire, inculpatul i-a trimis mesaje repetate inculpatului N.D.M., pentru recuperarea C.E.C. - ului de la M.S. C.E.C. - ul a fost recuperat și trimis B.D.F. prin martorul G.B., însă pe parcursul cercetărilor nu a putut fi găsit. La punctul 2 din rechizitoriu, se reține că în cursul anului 1991, s-a înființat B.D.F. SA Cluj Napoca, care l-a avut ca președinte de la înființare și până în luna martie 1996 pe S.I. Chiar de la înființarea băncii, s-au purtat în cadrul consiliului de administrație discuții referitoare la înființarea și punerea în funcțiune a unei tipografii necesare pentru tipăriturile băncii, aprobându-se studierea posibilității de cumpărare a unei tipografii din Germania.

Inițial era posibil ca banca să aibă o tipografie proprie, însă ulterior prin normele emise de către B.N.R., în aplicarea Legii nr. 33/1991, privind activitatea bancară, s-a interzis ca o bancă să desfășoare alte activități decât cele pur bancare. Nerenunțându-se le ideea achiziționării unei tipografii, s-a ajuns la concluzia legală a înființării unei societăți comerciale, unde banca să fie asociată, cu o societate comercială care să achiziționeze și să funcționeze ca tipografie. În aceste condiții s-a constituit SC G.B. SA Cluj Napoca, care avea ca asociați, printre alții și B.D.F., reprezentată de inculpatul G.D.V., pe P.D. în calitate de persoană fizică și E.C. SRL Cluj, reprezentată de martorul P.I., membru în comitetul de conducere a băncii.

Obiectivul principal de activitate era tipărirea și editarea cărților, a broșurilor, revistelor, ziarelor etc. Din partea B.D.F., de întreaga operațiune s-a ocupat inculpatul G.D.V. La constituirea SC G.B. SA, a fost cooptat ca asociat și P.D., patron al părții vătămate SC S.C. SRL Oradea, societate ce avea ca obiect principal de activitate achiziționarea din import, de tehnologie tipografică. La data de 13 ianuarie 1994, între SC G.B. SA Cluj Napoca, reprezentată de martorul P.I. și SC S.C. SRL Oradea, reprezentată de P.D., s-a încheiat un contract prin care această din urmă societate urma să livreze primei, o tipografie completă, în valoare totală de 1.293.850 mărci germane, în schimbul unui comision de 2,5 % din valoarea totală a contractului.

Cu această ocazie, P.D. le-a spus reprezentanților SC G.B. și în special inculpatului G.D.V., că nu este o problemă dacă contravaloarea utilajului și a serviciilor urma să fie plătite în lei, deoarece are posibilitatea să plătească în valută furnizorii externi de utilaje. Inculpatul însă, nu a acceptat această variantă și i-a cerut să lucreze cu un medic, care avea aprobată o finanțare de 15.000.000 dolari S.U.A., astfel urmând a se face plata la furnizorii externi în valută, iar societatea S.C. trebuia să vireze în contul său suma în lei. În acest scop, reprezentantul părții vătămate i-au fost arătate mai multe dosare, care cuprindeau o documentație întocmită pentru obținerea de către inculpatul N.D.M., ca reprezentant al SC S.M.I.

SRL, a unei finanțări de 15.000.000 dolari S.U.A. În zilele următoare, inculpatul G.D.V. a pus în legătură pe partea vătămată P.D. cu inculpatul N.D.M., acesta din urmă confirmând faptul că are suma în valută, urmând să se deplaseze la Viena pentru a primi banii. Cei doi s-au înțeles ca inculpatul N.D.M. să primească suma de 1.200.000.000 lei, urmând ca N.D.M. să plătească furnizorilor externi echivalentul în dolari SUA, respectiv 665.000 dolari S.U.A. Inculpatul G.D.V., i-a cerut lui P.D. să meargă la Viena împreună cu coinculpatul, spunându-i că întrucât în contul SC S.C. SRL va fi virată din fondul SC G.B. suma de 1.200.000.000 lei, în baza contractului încheiat, pentru ca totul să se desfășoare operativ să-i lase înainte de a pleca la Viena o dispoziție de plată, prin care să se vireze suma respectivă într-un cont personal al inculpatului N.D.M., deschis la B.D.F.

Având îndoieli cu privire la legalitatea operațiunii, P.D. a completat dispoziția de plată doar parțial, după care a semnat-o, rămânând necompletate rubricile referitoare la beneficii, banca, contul acesteia, data, cunoscând că nici o bancă nu acceptă dispoziție de plată pe care scrisul este completat de mai multe persoane. Dispoziția de plată i-a fost lăsată lui G.D.V. Tot înainte de a pleca la Viena, între SC S.C. SRL reprezentată de P.D. și inculpatul N.D.M., se încheie un contract prin care societatea se obligă să pună la dispoziția inculpatului suma de 1.197.000.000 lei, iar acesta să vireze în contul exportatorilor de utilaje tipografice suma de 665.000 dolari S.U.A., în cel mult 24 ore de la data primirii sumei în lei, angajându-se totodată să nu cheltuiască din banii virați de către SC S.C.

SRL, până când suma în valută nu a intrat în contul exportatorilor de utilaje. Contractul poartă data de 25 ianuarie 1994, a fost semnat de cele două părți, inculpatul semnându-l la data înscrisă de el la Viena, unde i-a fost adus de către P.D. P.D., înainte de a pleca la Viena a insistat pe lângă inculpatul G.D.V. să rezolve mai repede finanțarea, deoarece a angajat achiziționarea rotativei, inculpatul G.D.V. cerându-i să fie trimis asociatul SC S.C. și juristul societății deoarece a găsit o soluție. În cadrul demersurilor făcute în vederea asigurării finanțării pentru construirea complexului medical SC S.M.I. SRL, pentru ca B.D.F. să acorde bani în vederea demarării lucrărilor, avea nevoie de un document care să confirme că finanțarea externă este aprobată și că se vor acorda fondurile.

Astfel, în luna decembrie 1993, a sosit la B.D.F. prin filiala interbancară, un C.E.C. în valoare de 15.000.000 dolari S.U.A., emis de către ITC H.V., în favoarea SC S.M.I. SRL Cluj Napoca. B.D.F. a solicitat băncii depozitare B.A. din Viena, confirmarea acestui C.E.C., banca răspunzând la data de 17 decembrie 1993 că C.E.C. - ul nu este acoperit. Atât inculpatul N.D.M. cât și inculpatul G.D.V. cunoșteau că C.E.C. - ul nu are acoperire și cu toate acestea în data de 26 ianuarie 1994, când s-au întâlnit cu P.D. la Viena, inculpatul N.D.M. i-a arătat acestuia C.E.C. - ul emis de ITC H.V., pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. în copie xerox, spunându-i că are valuta necesară. În aceeași zi, inculpatul a telefonat la Cluj și a vorbit cu asociatul său A.R., căruia i-a cerut să meargă la B.D.F.

și să-i spună inculpatului G.D.V. să vireze banii în contul său pentru că totul este rezolvat. În cursul aceleiași zile, în baza unei aprobări date anterior de către președintele băncii S.I., s-a încheiat contractul de credit nr. 1599/1994, prin care SC G.B. SA beneficiază de o linie de credit, în valoare de 2.000.000.000 lei, pentru achiziționarea utilajului tipografic, martorul A.R. s-a deplasat la sediul băncii, i-a spus inculpatului G.D.V. că inculpatul N.D.M. i-a transmis că poate vira banii în contul său însă, primul a spus că nu o face până nu vorbește el și cu P.D. Fiind înștiințat de către martor, inculpatul N.D.M. l-a sunat la Viena pe celălalt inculpat, spunându-i că totul este în regulă și că are banii.

P.D., la insistențele inculpatului N.D.M. a vorbit și el cu inculpatul G.D.V., spunându-i că primul i-a arătat un C.E.C. de 15.000.000 dolari S.U.A. și că poate să dea drumul dispozițiilor de plată, deoarece inculpatul N.D.M. nu poate cheltui banii până nu efectuează plata în valută. În aceeași zi, respectiv 26 ianuarie 1994, inculpatul G.D.V. o cheamă pe martora S.S., șef serviciu credite din cadrul Sucursalei Cluj a B.D.F., i-a dat două dispoziții de plată una necompletă semnată de martorul P.I. și cealaltă semnată și completată parțial de P.D., și i-a spus că în ziua următoare creditul aprobat pentru SC G.B., să intre în forță deoarece el este plecat în delegație, să completeze dispoziția de plată semnată de P.I.

pentru suma de 1.200.000.000 lei de la SC G.B. SA la SC S.C. SRL și apoi rubricile necompletate din dispoziția emisă de P.D. semnată de acesta. Conform dispozițiilor primite, martora a completat a doua zi cele două dispoziții, iar referenta M.S. a operat transferul sumei în cele două conturi în dimineața aceleiași zile. Inculpatul N.D.M. deși știa că nu are suma echivalentă în valută, că C.E.C. - ul este fără acoperire și contrar clauzelor contractului încheiat între el și S.C. SRL, în ziua de 27 ianuarie 1994, se întoarce de la Viena, completează mai multe dispoziții de plată prin care virează banii primiți în contul unor persoane fizice și juridice care nu aveau nici o legătură cu achiziționarea utilajului tipografic.

Nici în perioada imediat următoare și nici ulterior, inculpatul N.D.M. nu a achitat costul utilajului tipografic și nu a achitat suma de 665.000 dolari S.U.A., pentru SC S.C. SRL. În drept, s-a considerat că fapta inculpatului N.D.M., care în cursul lunii ianuarie 1994 a indus în eroare reprezentantul SC S.C. SRL Oradea, arătându-i un C.E.C. emis de ITC H.V. în favoarea SC S.M.I. SRL fără acoperire și spunându-i că are asigurată o finanțare externă posedând valuta și determinându-l astfel pe acesta să-i vireze în cont suma de 1.200.000.000 lei, pe care a cheltuit-o contrar promisiunilor fără a-i da în schimb valuta, a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care la data de 9 noiembrie 1993, a emis fără a avea disponibil în cont, C.E.C. - urile, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. în favoarea ITC H.V., a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, emitere de C.E.C. - uri fără acoperire. În drept, fapta inculpatului G.D.V., care în cursul lunii ianuarie 1994, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC S.C. SRL Oradea, spunându-i că inculpatul N.D.M. are asigurată o finanțare externă și deci valuta necesară schimbului, urmată de dispoziția sa de a vira suma de 1.200.000.000 lei în contul personal al acestuia, ajutându-l astfel pe inculpat să intre în posesia sumei, a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care în data de 9 noiembrie 1993 aflându-se la Viena i-a spus inculpatului N.D.M. că poate elibera C.E.C. – ul, în valoarea de 15.000.000 dolari S.U.A., în favoarea ITC H.V., deși știa că nu are disponibil în cont, s-a reținut ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, complicitate la emiterea unui C.E.C. fără acoperire. Fapta inculpatului H.M.H., care la data de 9 noiembrie 1993, în urma unei convorbiri telefonice cu Viena, i-a transmis inculpatului N.D.M. că poate emite C.E.C. - ul în valoare de 15.000.000 dolari S.U.A.

în favoarea ITC H.V., neexistând nici un impediment legal, deși știa că acesta nu are disponibil în cont, întărindu-i astfel săvârșirea infracțiunii, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 59/1934, complicitate la emiterea unui C.E.C. fără acoperire. Fapta aceluiași inculpat, care în calitate de prim vicepreședinte al B.D.F. Cluj Napoca, în cursul lunii noiembrie 1993 a acceptat promisiunea făcută de M.S. de a-l recompensa cu suma de 500.000 dolari S.U.A., în scopul de a emite în numele băncii o declarație de certificare a conturilor înscrise în C.E.C. - ul eliberat de inculpatul N.D.M. din carnetul de C.E.C.

- uri emise de bancă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 154 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii noiembrie 1993 a emis două declarații de certificare, a fondurilor în care a atestat în mod mincinos că C.E.C. - ul emis de inculpatul N.D.M. are acoperire urmată de încredințarea acelor declarații lui M.S., spre folosire, s-a reținut ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals sub semnătură privată, cu aplicarea art. 33 C. pen. Prin sentința penală nr. 206 din 21 septembrie 2001, Tribunalul Mureș a hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. și art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.D.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.D.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a inculpatului H.M.H. din art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. și în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.M.H., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunile, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și art. 289, cu aplicarea art. 41 C. pen., constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale. Totodată, l-a obligat pe inculpatul N.D.M. să plătească părții civile SC S.C. SRL Oradea, suma de 615.000 lei despăgubiri. A respins, ca nefondată cererea formulată de partea civilă de obligarea B.D.F., în prezent E.B.

SA, în solidar cu inculpații la despăgubiri, constatând că banca nu are calitatea de parte responsabilă civilmente. De asemenea, a respins acțiunea civilă, față de inculpatul G.D.V., ca inadmisibilă. Inculpații au fost obligați să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. Prima instanță a reținut următoarele: În anul 1992, a luat ființă SC S.M.I. SRL, care avea ca și obiect de activitate construirea unui complex medical în municipiul Cluj Napoca. La această societate comercială au fost asociați B.D.F. SA, inculpatul N.D.M. și A.R. Pentru construirea societății era nevoie de atragerea de resurse financiare externe. Cum B.D.F. era asociată la SC S.M.I. SRL, s-a implicat în procurarea de fonduri din exterior.

Din partea B.D.F. au fost împuterniciți inculpații G.D.V. și H.M.H. Astfel, inculpatul H.M.H. trebuia să procure fonduri din afară iar inculpatul G.D.V. urma să facă studii de fezabilitate și să se ocupe de aspectele tehnice ale proiectului. Cum în anul 1992 banca nu putea să asigure finanțarea proiectului, s-a încercat să se atragă capital extern, un potențial finanțator fiind și ITC H.V., reprezentat de M.S. Ca urmare, s-a luat legătura cu ITC H.V. și în perioada anului 1993 s-au produs mai multe variante de proiectare, sens în care inculpații G.D.V. și N.D.M. au făcut mai multe deplasări la Viena. La data de 29 octombrie 1993 s-a încheiat la Viena contractul de credit între ITC H.V. și SC S.M.I.

SRL, cu mențiunea că plata se face la 3 luni după semnarea și validarea garanției. La data de 8 noiembrie 1993, M.S. în numele ITC H.V. îi trimite inculpatului N.D.M., prin fax o scrisoare prin care îi spune că are posibilitatea obținerii creditului, însă are nevoie de un C.E.C. pentru 15.000.000 dolari S.U.A., pentru o perioadă de 2 luni, după care C.E.C. - ul va fi returnat. Tot în acea scrisoare se mai arată că B.D.F. va trebui să confirme C.E.C. - ul respectiv că are acoperire. Acel C.E.C. nu va fi solicitat la plată, astfel că nu există nici un risc pentru inculpați sau bancă, existând, în schimb, posibilitatea obținerii creditului pentru SC S.M.I. SRL. În aceeași zi, inculpatul N.D.M. se deplasează la sediul B.D.F.

și încearcă să i-a legătura cu S.I. sau cu H.M.H., care nu se aflau în sediul băncii. Cum inculpatul G.D.V. se afla la Viena pentru rezolvarea altor probleme, inculpatul N.D.M. se deplasează împreună cu A.R. acolo. La Viena cei trei inculpați au luat legătura cu M.S., care le spune că pentru a obține creditul de 15.000.000 dolari, este nevoie ca inculpatul N.D.M., să emită un C.E.C. pentru 15.000.000 dolari în favoarea ITC H.V., iar B.D.F. să confirme că C.E.C. - ul are acoperire. Inculpatul G.D.V. i-a legătura telefonic cu inculpatul H.M.H., care arată că se poate emite un astfel de C.E.C. deși nu are acoperire cu condiția ca ITC H.V. să nu solicite plata C.E.C. - ului. Totodată, se solicită ca M.S.

să emită un angajament în acest sens. În aceeași zi, se redactează angajamentul din partea lui M.S., iar inculpatul N.D.M. completează fila C.E.C. din 9 noiembrie 1993, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. Cum fila C.E.C. a fost completată cu mâna, inculpatul N.D.M. la solicitarea lui M.S., completează o altă filă dactilografiată. Fila este predată lui M.S. În zilele următoare se redactează de inculpatul H.M.H. declarația de certificare a fondurilor. La data de 17 noiembrie 1993, M.S. trimite un formular de pe declarația de certificare (compensare) a fondurilor, care este completată de inculpatul H.M.H. cu ștampila băncii și semnătura. În perioada următoare, M.S. a încercat să folosească C.E.C.

- ul și scrisorile de garanție pentru obținerea unor împrumuturi. Inculpatul H.M.H. află că C.E.C. - ul circulă în lumea bancară, astfel că a fost retras. La data de 17 noiembrie 1993, se comunică de către ITC H.V. inculpaților H.M.H. și G.D.V., că obținerea creditului va fi posibilă la data de 30 ianuarie 1994. În luna decembrie 1993, C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari, emis de ITC H.V., sosește în B.D.F., C.E.C. - ul este verificat și se constată că nu are acoperire, astfel că din dispoziția martorului S.I. C.E.C. - ul este returnat, neobservându-se că era vorba de un C.E.C. „documentar”, care avea un anumit termen de „maturitate”. În legătură cu emiterea C.E.C. - ului, de 15.000.000 dolari în favoarea ITC H.V., inculpații au susținut următoarele: Inculpatul N.D.M.

arată că C.E.C. - ul a fost emis sub directa supraveghere a reprezentanților băncii și după ce s-a luat legătura cu inculpatul H.M.H., care l-a asigurat că nu sunt probleme și că C.E.C. - ul se poate emite, prin urmare neexistând intenția comiterii vreunei infracțiuni. Solicită achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Inculpatul G.D.V. a susținut că el nu a făcut decât să-l sune pe inculpatul H.M.H., care să-i spună dacă inculpatul N.D.M. poate să emită C.E.C. - ul, că deși era reprezentantul băncii, el se ocupa doar de aspectele tehnice neavând cunoștințe de specialitate legate de emiterea C.E.C. - urilor. A solicitat achitarea pe temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Inculpatul H.M.H. a susținut, printre altele, că C.E.C. - ul original a dispărut, că acest C.E.C. era unul documentar și că, potrivit practicii, un astfel de C.E.C. se putea emite cu condiția ca beneficiarul să se angajeze că nu-l va pune în circulație, ceea ce s-a și întâmplat. Prin urmare, nu există infracțiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934 nici sub aspectul laturii subiective și nici al laturii obiective, astfel că a solicitat achitarea. Susținerile inculpaților nu au fost luate în considerare de instanță, apreciindu-se că la data emiterii C.E.C. - ului inculpații aveau cunoștință despre faptul că C.E.C.

- ul nu are acoperire și că în această situație el nu putea fi emis, astfel că încadrarea juridică reținută în actul de sesizare cu privire la acest aspect este corectă, inculpații făcându-se vinovați de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934, sub forma autoratului inculpatului N.D.M. și sub forma complicității ceilalți inculpați. În ceea ce-l privește pe inculpatul H.M.H., la pct. 1 din rechizitoriu s-a reținut că el se face vinovat și de comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 13 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ce ar consta în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna noiembrie 1993, a emis o declarație de certificare a fondurilor, în care a atestat în mod mincinos că C.E.C.

– ul, emis de inculpatul N.D.M. are acoperire și a încredințat aceste declarații lui M.S., pentru folosire, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea infracțiunii, prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual. Referitor la această cerere, instanța a apreciat-o ca fiind fondată, deoarece cele două declarații de certificare a fondurilor sunt înscrisuri oficiale. Inculpatul H.M.H. a solicitat achitarea sub învinuirea comiterii infracțiunii, apreciind că la data comiterii infracțiunii banca era o societate privată, iar înscrisurile emanate de la aceasta nu pot fi considerate înscrisuri oficiale. Apărarea inculpatului nu a fost luată în considerare fiind clar că inculpatul a emis cele două declarații de certificare a fondurilor deși știa că C.E.C.

- ul emis de inculpatul N.D.M. nu are acoperire. Mai mult decât atât, inculpatul avea cunoștință despre faptul că cele două declarații și C.E.C. – ul, urmau să fie depuse ca și garanții la alte bănci. Prin urmare, s-a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale. În ceea ce privește comiterea de către inculpatul H.M.H. a infracțiunii, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., acesta a susținut că faxul care l-a primit inculpatul N.D.M. și în care se vorbea de posibilitatea unui câștig de 500.000 dolari, nu a fost văzut de el, că o discuție legată de primirea unui câștig nu este confirmată de ceilalți inculpați și de martorul A.R., iar presupusul mituitor nu a fost audiat de organele de urmărire penală.

Susținerile inculpatului au fost considerate ca reale. S-au făcut demersuri din partea instanței în vederea audierii lui M.S., persoană capabilă să lămurească unele aspecte ale cauzei, însă fără succes, persoana respectivă neputând fi audiată. Raportat la actele existente în dosarul cauzei se arată faptul că inculpatul N.D.M. a primit la data de 8 noiembrie 1993, prin fax, scrisoarea din partea ITC H.V., în care este prevăzută împrejurarea că există posibilitatea obținerii unui credit avantajos și a sumei de 500.000 dolari, însă acea scrisoare a fost adresată doctorului N.D.M. și nu a fost văzută de inculpatul H.M.H. Prin urmare, nu există date certe care să ateste cum că inculpatului H.M.H.

i s-ar fi făcut o asemenea promisiune, direct sau indirect, de către M.S. sau de către ceilalți doi inculpați de a primi 500.000 dolari, în schimbul emiterii vreunei declarații de certificare a fondurilor. Raportat la cele de mai sus, pentru această infracțiune inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Referitor la pct. 2 din rechizitoriu, s-a reținut următoarea stare de fapt: De la înființarea B.D.F., în anul 1991, s-a dorit achiziționarea și punerea în funcțiune a unei tipografii necesară pentru tipăriturile băncii. Inițial era posibil ca banca să aibă o tipografie proprie însă, ulterior, prin normele emise de B.N.R., s-a interzis ca banca să desfășoare alte activități decât cele bancare.

Ca urmare, s-a hotărât să se înființeze o societate comercială în care banca să fie asociată, iar de această societate să fie achiziționată și să funcționeze tipografia. Astfel, s-a înființat SC G.B. SA Cluj Napoca. B.D.F., ca asociat, era reprezentată de inculpatul G.D.V. Tot ca asociat al acestei societăți era și partea civilă P.D., în calitate de persoană fizică. La data de 13 ianuarie 1994, între SC G.B. SA și SC S.C. SRL Oradea, reprezentată de partea civilă P.D., s-a încheiat un contract prin care SC S.C. SRL se obliga să livreze către SC G.B. SA o tipografie completă, în valoare de 1.293.850 mărci germane, în schimbul unui comision de 2,5% din valoarea totală a contractului. Inculpatul G.D.V.

a spus părții civile P.D. că inculpatul N.D.M. are o finanțare exterioară de 15.000.000 dolari și că va face plata pentru furnizorii externi în valută, urmând ca partea civilă SC S.C. SRL să vireze echivalentul valutei în lei. Tot atunci, inculpatul G.D.V. îi arată părții civile documentația întocmită pentru obținerea creditului de 15.000.000 dolari. La data de 15 ianuarie 1994, inculpatul N.D.M. o cunoaște pe partea civilă P.D., ocazie cu care inculpatul N.D.M. susține că a luat legătura cu ITC H.V. și i s-a comunicat că C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari va fi încărcat până la 31 ianuarie 1994. Tot atunci s-a convenit ca partea civilă P.D. să vireze 1.200.000.000 lei în contul inculpatului N.D.M., iar acesta din urmă să vireze 665.000 dolari, echivalentul în valută.

La data de 25 ianuarie 1994, inculpatul N.D.M. și partea civilă P.D. se deplasează la Viena, la solicitarea inculpatului G.D.V., pentru a se asigura de primirea banilor. Înainte de plecarea la Viena, inculpatul N.D.M. și partea civilă P.D. se hotărăsc să încheie un contract de comision. Acest contract urma să se încheie între SC S.C. SRL și inculpatul N.D.M., ca persoană fizică. În contract urma să se prevadă că SC S.C. SRL virează în contul personal al lui N.D.M. suma de 1.200.000.000 lei. Contractul nu se semnează de părți la data prevăzută ci ulterior. Totodată, se hotărăște ca partea civilă P.D., reprezentantul părții civile SC S.C. SRL să-i lase inculpatului G.D.V. o dispoziție de plată prin care să vireze suma de mai sus în contul inculpatului N.D.M.

Suma urma să se livreze în momentul în care partea civilă P.D. își dădea acordul respectiv după ce se verifica faptul că inculpatul N.D.M. primea finanțarea celor 15.000.000 dolari. La data de 26 ianuarie 1994, inculpatul N.D.M. și partea civilă P.D. se deplasează la sediul ITC H.V., unde i-au legătura cu M.S., care îi asigură că totul este în ordine și care îi cere părții civile să-și deschidă un cont unde să fie virați banii. De la Viena partea civilă îl sună pe inculpatul G.D.V., căruia îi comunică faptul că totul este în ordine și că se pot vira banii în contul inculpatului N.D.M. Ca urmare, inculpatul G.D.V. îi cere martorei S. să completeze dispozițiile de plată și să vireze suma de bani în contul inculpatului N.D.M.

La întoarcerea din Viena, inculpatul N.D.M. virează banii primiți în contul unor persoane, care nu au legătură cu achiziționarea utilajului. Referitor la încadrarea juridică reținută la pct. 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului N.D.M., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., se reține că deși starea de fapt expusă mai sus, nu rezultă intenția comiterii infracțiunii de înșelăciune. Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul N.D.M. era conștient, datorită asigurărilor primite din partea lui M.S., că finanțarea este posibilă. Faptul că inculpatul a fost de bună credință este dovedit și prin aceea că împreună cu partea civilă P.D. s-a deplasat la Viena, unde au luat legătura cu M.S., care i-a asigurat de legalitatea afacerii și abia după aceea, la dispoziția cărții civile P.D., s-a dispus virarea banilor în contul inculpatului N.D.M.

S-a greșit atunci când banii au fost virați în contul personal al inculpatului N.D.M. însă și acest aspect a fost cunoscut de partea civilă P.D., încheindu-se în acest sens un contract de comision. S-a greșit, de asemenea, și atunci când banii au fost virați în conturi aparținând unor persoane fizice însă aceste împrejurări nu sunt de natură a stabili existența vinovăției din partea inculpatului N.D.M., în sensul înșelării părții civile. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că inculpatul N.D.M. îi lipsește intenția în comiterea infracțiunii de înșelăciune, astfel că s-a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Referitor la încadrarea juridică reținută la pct. 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului G.D.V., art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., înșelăciune sub forma complicității, s-a apreciat că această faptă nu există.

Astfel, pentru existența infracțiunii de înșelăciune în sarcina inculpatului G.D.V. trebuie să se dovedească faptul că s-a realizat o acțiune de inducere în eroare a părții civile, prin această acțiune inculpatul G.D.V. dorind să obțină pentru sine sau pentru altul, în speță N.D.M., un folos material. Ori, din probele administrate inculpatul G.D.V. a fost cel care i l-a prezentat părții civile pe inculpatul N.D.M., tot el fiind persoana care i-a trimis pe cei doi la Viena, pentru a se asigura de primirea banilor. Mai mult decât atât, s-a dovedit prin probele administrate că partea civilă P.D. l-a sunat pe inculpatul G.D.V. de la Viena, spunându-i că poate să dea dispoziții pentru a se vira suma de 1.200.000.000 lei în contul inculpatului N.D.M.

Prin urmare, din cele prezentate mai sus nu rezultă că inculpatul G.D.V. ar fi executat vreo activitate de inducere în eroare a părții civile în legătură cu C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari, el prezentând documentația întocmită în acest sens, spunând că există posibilitatea obținerii valutei și trimițând partea civilă la Viena, pentru a se convinge de primirea valutei. Nu rezultă vreo activitate de inducere în eroare a părții civile din partea inculpatului G.D.V., nici în legătură cu virarea sumei de 1.200.000.000 lei în contul personal al inculpatului N.D.M., deoarece virarea banilor s-a făcut după ce P.D. a sunat de la Viena și a dispus în acest sens. În legătură cu comiterea de către cei trei inculpați a infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934, instanța de fond a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale, drept urmare s-a făcut aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. În ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul Mureș a stabilit că: Partea vătămată SC S.C. SRL s-a constituit parte civilă în cauză inițial cu suma de 665.000 dolari plus penalitățile, iar ulterior cu 300.000 mărci germane, reprezentând credit plus dobânzi, 550.000 dolari S.U.A., credit plus dobânzi la zi, 51.687.000.000 lei, penalități datorate de inculpatul N.D.M. conform contractului, 1.068.001.888 lei, sumă datorată de SC S.C. SRL către bugetul statului (TVA, impozit pe salarii și majorări), 1.212.366.137 lei, datorii ale SC G. SRL, fosta SC T. SRL, către bugetul de stat, în total 3.162.367 dolari sau 81.842.056.432 lei. Sumele solicitate de partea civilă sunt exagerate, raportate la infracțiunile reținute în rechizitoriu, consideră tribunalul.

Astfel, este real faptul că în rechizitoriu se face vorbire și despre alte credite, de 300.000 mărci germane, 550.000 dolari S.U.A., 2.000.000.000 lei. Cu privire la acordarea acestor credite, pe parcursul urmării penale s-a încercat a se dovedi vina inculpaților însă nu s-a reușit, astfel că ei nu au fost trimiși în judecată decât în legătură cu C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari. De fapt, și pe parcursul cercetării judecătorești s-a încercat a se face implicarea inculpaților și în acordarea altor credite, fără a se putea reține în sarcina inculpaților aceasta, astfel că la acordarea despăgubirilor s-a ținut seama doar de faptele, pentru care au fost trimiși inculpații în judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, cât și partea civilă SC S.C.

SRL Oradea. În apel, a intervenit cu plângere și N.M.A., formulată împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului penal, instituit în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 22/P/1997. În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș s-au invocat cauze de nulitate, referitoare la încălcarea prevederilor art. 334, art. 317 și art. 348 C. proc. pen. De asemeni, parchetul a invocat nelegala achitare a inculpatului N.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a inculpatului G.D.V., pentru săvârșirea complicității la aceiași infracțiune și a inculpatului H.M.H., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În apelul declarat de SC S.C. SRL Oradea s-a solicitat introducerea în procesul penal a B.D.F., în prezent E.B. SA, în calitate de parte responsabilă civilmente și obligarea acesteia, în solidar cu inculpații G.D.V. și H.M.H. la plata sumei de 3.162.367 dolari S.U.A. Prin decizia penală nr. 166/ A din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și partea civilă SC S.C. SRL Oradea, obligând partea civilă la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. A admis plângerea formulată de N.M.A. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra apartamentului situat în municipiul Cluj Napoca.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și SC I. SRL Oradea, lichidator al părții civile SC S.C. SRL Oradea. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș. S-a invocat cazul de recurs, prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținându-se, în esență, că s-a comis o eroare gravă de fapt, ceea ce a determinat greșita achitare a inculpatului N.D.M., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., a inculpatului G.D.V. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. și a inculpatului H.M.H., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

Criticile sunt nefondate. Se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au analizat amplu și judicios probele administrate și a tras concluzii corecte. Referitor la inculpatul N.D.M., corect instanțele au reținut și motivat că, din starea de fapt, corect reținută nu rezultă intenția delictuoasă specifică infracțiunii de înșelăciune. El a fost într-adevăr de bună credință, deoarece a primit asigurări de la M.S. că finanțarea externă este posibilă, asigurări confirmate și cu ocazia deplasării sale la Viena, împreună cu reprezentantul părții civile P.D. În considerarea creditului promis, P.D. a emis ordinul de plată, crezând atât el cât și inculpatul, că va veni creditul și acoperi suma virată.

P.D. a emis ordinul de plată, știind ca și inculpatul N.D.M., că în 2 luni de zile vor veni banii de la banca străină. Totodată, amândoi au știut despre neacoperirea C.E.C. - ului, folosit ca garanție. În aceste condiții și achitarea inculpatului G.D.V., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune este corectă. De altfel, așa cum corect s-a reținut, el nu a executat o activitate de inducere în eroare a lui P.D., reprezentantul părții civile. Este, de asemenea, corectă și soluția de achitare a inculpatului H.M.H., pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece nu există date certe din care să rezulte că acestuia i s-ar fi făcut promisiunea că i se va da suma de 500.000 dolari, direct sau indirect, de către M.S., în schimbul emiterii unei declarații de certificare a fondurilor.

Soluția se bazează pe o analiză amplă a probelor dosarului, astfel cum au fost reproduse în prima parte a prezentei decizii. Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC I. SRL Oradea, lichidator al SC S.C. SRL Oradea S-a susținut, că în mod greșit nu s-au acordat ca despăgubiri civile dacă pentru o parte din pagubele cauzate și că tot greșit nu s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente B.D.F., în prezent E.B. SA, sucursala Cluj Napoca, la despăgubiri, în solidar cu inculpații, reiterându-se motivele invocate în apel. Criticile formulate sunt nefondate. Se constată că prima instanță examinând amplu cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC S.C. SRL Oradea, a acordat corect despăgubiri numai pentru suma de 615.000 dolari S.U.A., rest nerecuperat din prejudiciul de 665.000 dolari S.U.A., ceea ce reprezintă o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat.

Instanțele au reținut că partea civilă a solicitat să i se acorde și alte sume, pentru fapte care nu au făcut obiectul trimiterii în judecată sau sume exagerate, în raport cu prejudiciul real. Totodată, în mod corect a fost respinsă cererea de obligare la plata despăgubirilor, în solidar cu inculpații, a părții civile B.D.F., motivându-se că nu se poate reține culpa vreunui salariat al băncii în producerea prejudiciului. Criticile fiind așadar nefondate, recursurile formulate de parchet și partea civilă, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E