ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135 din 13 februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul S.A. la 2 ani închisoare, în baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat la 4 ani închisoare.

În baza art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 16 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 10 iunie 2001, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a dispus:

A. – A fost obligat inculpatul la despăgubirea părților civile, astfel:

- 6.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) și 12.000.000 lei către partea civilă S.F.;

- 17.500 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.), către partea civilă M.C.;

- 5.318 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă I.C.A.;

- 4.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă D.I.;

- 12.800 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă Ș.M.V.;

- 10.150 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă A.D.N.;

- 35.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă P.V.;

- 40.000 DOLARI S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă C.D.;

- 15.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă C.V.I.;

- 15.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plății, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă C.N.;

- 23.200 dolari S.U.A. și 3200 mărci germane (echivalentul în Euro la data plății) către partea civilă S.I.

B. – În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară și a celor de vânzare-cumpărare și restabilirea situației anterioare, astfel:

- contractul nr. 1160 din 26 aprilie 1996, privind pe partea vătămată I.M.;

- contractul nr. 4433 din 20 iunie 1996, privind pe partea vătămată S.M.;

- contractul nr. 5133 din 28 august 1996, privind pe partea vătămată I.M.;

- contractul nr. 14199 din 30 martie 1995, privind pe partea vătămată B.G.;

- contractul nr. 264 din 26 februarie 1996, privind pe partea vătămată H.N.;

- contractul nr. 300 din 3 martie  1996, privind pe partea vătămată V.N.;

- contractul nr. 1456 din 23 mai 1996, privind pe partea vătămată V.A.;

- contractul nr. 548 din 9 aprilie 1996, privind pe partea vătămată R.M.;

- contractul nr. 338 din 11 martie 1996, privind pe partea vătămată T.M.;

- contractul nr. 632 din 19 aprilie 1996, privind pe partea vătămată Ș.M.;

- contractul nr. 1787 din 26 iunie 1996, privind pe partea vătămată K.Șt.;

- contractul nr. 336 din 22 aprilie 1996, privind pe partea vătămată B.A.;

- contractul nr. 3200 din 30 aprilie 1996, privind pe partea vătămată T.E.C.;

- contractul nr. 3750 din 23 mai 1996, privind pe partea vătămată D.E.;

- contractul nr. 722 din 2 mai 1996 și contractul nr. 3312 din 7 mai 1996, privind pe partea vătămată B.M.;

- contractul nr. 4455 din 20 iunie 1996, privind pe partea vătămată F.E.;

- contractul nr. 1354 din 25 septembrie 1996, privind pe partea vătămată P.C.;

- contractul nr. 25872 din 6 octombrie 1995, privind pe partea vătămată B.C.;

- contractul nr. 26161 din 10 octombrie 1995, privind pe partea vătămată V.M.;

- contractul nr. 14853 din 19 iunie 1995, privind pe partea vătămată B.M.;

- contractul nr. 15232 din 22 iunie 1995, privind pe partea vătămată H.V.

Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, prin Rechizitoriul parchetului că în perioada iunie 1995 – 1997, prin intermediul societății SC P.C.S. SRL, constituită de inculpatul S.A., pe numele socrului său M.C., acesta a convins părțile vătămate că firma sa va aduce profituri importante, din construcții, și că ar dori să dezvolte o serie de noi afaceri, prin efectuarea de investiții suplimentare, provenite din împrumuturi acordate de acestea, urmând ca la rambursare să primească unele comisioane.

Instanța pentru a pronunța această sentință a reținut că, la data de 30 iulie 1993, inculpatul S.A. și-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, propria societate comercială cu răspundere limitată, intitulată SC P.C.S. SRL la care îl avea ca asociat pe socrul său, M.C. Societatea avea ca sediu, apartamentul familiei S.A.

Pentru evidențierea activității desfășurate prin societatea comercială sus-arătată, s-au solicitat Administrației Financiare a sectorului 4, copii ale bilanțurilor contabile depuse de această firmă. Aceasta a comunicat faptul că această societate comercială nu a depus niciodată bilanțuri sau alte raportări contabile și nu a plătit TVA.

S-a mai constatat că, singura activitate „notabilă”, desfășurată de către inculpat, în numele firmei, a fost solicitarea și contractarea unui credit, în sumă de 250.000.000 lei de la B.R.D., sucursala Berceni, la data de 25 ianuarie 1996. Acest credit nu a fost rambursat, nici până în prezent, fapt pentru care a fost inițiată procedura declarării falimentului. Pentru modul de obținere a creditului și întrebuințarea dată creditului, alta decât cea declarată de inculpat, la contractarea creditului. Ca urmare, împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală, la data de 7 martie 1997, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals și folosirea creditului societății, într-un scop contrar intereselor acesteia.

Din cele de mai sus, rezultă că, inculpatul nu a constituit SC P.C.S. SRL, cu scopul de a desfășura, prin această firmă, activități licite, care să-i aducă profituri prin muncă, ci să o folosească pentru obținerea unor sume de bani, pe căi ilegale. Pe lângă faptele săvârșite, în legătură cu creditul menționat, inculpatul a mai dat acestei societăți comerciale o întrebuințare, care, de asemenea, se încadrează în sfera ilicitului penal. În acest sens, profitând de profesia sa anterioară, de inginer constructor, precum și de numele dat societății, inculpatul și-a convins viitoarele părți civile că, firma sa aduce profituri însemnate din construcții și că ar dori să dezvolte o serie de noi afaceri, prin efectuarea de noi investiții suplimentare, provenite din împrumuturi acordate de ele, urmând ca la rambursare să primească unele comisioane.

Astfel, exploatând anunțurile publicitare, care abundau în presa vremii, de genul „ofer împrumut valută, solicit garanții imobiliare”, inculpatul a găsit calea obținerii, cu ușurință, a unor mari câștiguri, în următoarele condiții:

În primul rând, contrar realității, induce în eroare părțile vătămate, adică atât pe cei care garantau, cât și pe cei care împrumutau, pretinzând că societatea sa are o eficiență deosebită cu o mare cifră a afacerilor sale ce vor determina profituri de-a dreptul fabuloase, ce urmau a fi obținute prin dezvoltarea investițiilor. În activitatea de inducere în eroare a inculpatului a „concretizat” mai multe afaceri, între care exemplificăm: firma sa construiește un cartier de vile în provincie, motiv pentru care vrea să mărească fondurile de investiții, prin contractarea de împrumuturi, profiturile ce urmează să le obțină fiind foarte importante; prin firma sa, va achiziționa o presă de ulei, pe care o va folosi împreună cu o moară din comuna Glodeanu Sărat, jud. Buzău, de asemenea, urmând să obțină mari profituri.

Părțile vătămate care au acceptat calitatea de giranți, pentru obținerea de împrumuturi de la persoane contactate prin intermediul ziarului, le-a promis plata unor comisioane importante.

După ce câștigase, în acest mod, încrederea potențialelor victime, lăsându-le impresia că sunt favorizați de „noroc” și au întâlnit o șansă mică, le-a determinat să meargă la notariat pentru încheierea contractelor de împrumut cu garanții imobiliare (sau, în funcție de credulitatea lor, direct contracte de vânzare-cumpărare imobiliare) unde inculpatul se ocupa de toate formalitățile. La notariat, părțile vătămate semnau actul încheiat, fără să mai acorde importanță conținutului, convinși că o persoană serioasă și potentă financiar ca „domnul S.A.”, avea să le „ridice”, în cel mai scurt timp, nivelul economic.

Pentru ca părțile vătămate să nu realizeze că de fapt erau înșelați, inculpatul falsifică scrisul și semnătura pe cererile de obținere de la Administrația Financiară și Judecătorie a certificatelor fiscale și certificatelor de sarcini.

De asemenea, inculpatul nu permitea, sub diferite motive ca notarii să explice părților conținutul contractelor și consecințele acestora, profitând de defectuoasa îndeplinire a serviciului de către aceștia. Ca urmare a erorii create, intenționat de inculpat, părțile vătămate semnau contractele, convinse că nu vor fi prejudiciate.

Surpriza survenea ulterior, creditorii, persoane înșelate, care-i predaseră banii direct și integral lui S.A., neprimindu-i înapoi, în termen, solicitau să li se ramburseze creditele de la giranți. În aceste condiții, părțile vătămate, giranți, aflau că de fapt nu au calitatea exclusivă de giranți, cum le spusese inculpatul, ci semnaseră contractele, autentificate la notariat, ca persoane împrumutate și, deci că, ele au primit banii, garantând împrumutul lor cu imobilele proprietate și nu împrumutul inculpatului.

Sub imperiul amenințării cu evacuarea silită, aceștia îl contactau pe inculpat, care în calitatea de administrator al SC P.C.S. SRL, dădea o declarație olografă, în care recunoștea datoria, față de ei, garantând rambursarea cu toate bunurile mobile și imobile. Inculpatul semna aceste declarații cu titlu de inginer S.A., peste care aplica ștampila firmei. Ulterior, fiind presat de reclamanți solicita amânări de la aceștia, pentru ca în ultima etapă să dispară de la domiciliu.

În aceste condiții, așa ziși „giranți” înșelați au fost acționați în instanță pentru evacuarea silită de către împrumutători, unii dintre ei „pierzându-și apartamentele și ajungând la situații familiale și sociale fără rezolvare.

Abia în acest moment, părțile vătămate și-au dat seama că au fost înșelate de inculpat, și, ca urmare, au sesizat organele de poliție, pentru cercetarea și tragerea la răspundere penală a acestuia.

Trebuie remarcat faptul că în activitatea sa infracțională inculpatul a exploatat unele imperfecțiuni sau lacune ale legislației, a consultat mai mulți avocați, reușind să înșele un mare număr de persoane, astfel:

- inculpatul s-a ferit să încheie de fiecare dată două contracte, unul de împrumut și altul accesoriu, de ipotecă pentru garantarea împrumutului, ca urmare a folosit „un contract de împrumut cu garanție imobiliară”, obținând mai ușor de la persoanele înșelate o singură semnătură, acestea fiind „lămurite” că semnează în calitate de garant și nu de împrumutat;

- inculpatul a profitat de faptul că legea nu a limitat dobânda, până la O.G.R. nr. 9/2001;

- inculpatul a profitat de faptul că art. 295 lit. c) și d) C. pen., a fost abrogat, nemaifiind sancționate ca infracțiuni darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire sau cu dobândă mai mare decât cea legală;

- inculpatul a profitat de faptul că unii notari nu și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu, privind certificatele de sarcini, fiscale, identificarea părților, realitatea voinței părților, exprimarea conținutului actelor autentificate și a consecințelor față de părți, înainte de a semna, etc.;

- inculpatul a profitat de necunoașterea legii de către părțile vătămate, de faptul că acestea nu și-au asigurat asistența juridică, etc.;

- inculpatul a folosit o expertiză, în care expertul, în mod greșit, a consemnat că moara de măcinat porumb din Glodeanu Sărat, jud. Buzău, este proprietatea SC P.C.S. SRL.

Întrucât, în cauză, nu s-au efectuat cercetări pentru evaziune fiscală, față de inculpat, s-a dispus disjungerea cauzei.

S-a mai remarcat faptul că inculpatul S.A. s-a sustras urmăririi penale, fiind prins după ce a fost dat în urmărire generală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul S.A. și părțile civile R.M. și C.I.

La termenul din 15 aprilie 2003, partea civilă R.M. a declarat că își retrage apelul.

În motivarea apelului, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 13 C. pen., pentru faptele comise anterior modificării Codului penal, în anul 1996, prin Legea nr. 140, precizând că pedeapsa aplicată este prea mare, față de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și de circumstanțele sale personale.

Partea civilă C.I. a solicitat acordarea de daune morale, în sumă de 15.000 dolari S.U.A. și anularea contractului de vânzare, prin care a semnat vânzarea locuinței sale, pentru suma de 3.000.000 lei.

Curtea de Apel București, secția II-a penală, prin decizia penală nr. 304/ A din 27 mai 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.A. și partea civilă C.I., a dedus detenția inculpatului de la data de 10 iunie 2001, la zi, a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă R.M. și a obligat pe toți apelanții la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, inculpatul S.A., partea civilă C.Șt. și părțile vătămate T.G., B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., I.M.L. și C.N.

Inculpatul, prin apărătorul său, în recurs, a solicitat:

- achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată D.I.) și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen.;

- reducerea cuantumului prejudiciului de la 2 miliarde lei la 400.000.000 lei, așa cum s-a reținut în actele de urmărire penală;

- grațierea pedepselor de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., potrivit art. 2 din Legea nr. 137/1997, și

- trimiterea cauzei la instanța de fond, întrucât nu au fost audiați 25 de martori.

Partea civilă C.Șt. a solicitat, în recurs, repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea cererii de anulare a contractului de împrumut încheiat între C.Șt., în calitate de împrumutător, pe de o parte și V.N. și V.N., cu suma de 15.850 mărci germane, în echivalent în lei, la data plății.

Părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., I.M.L. și C.N. au solicitat admiterea recursurilor lor și casarea deciziei atacate, întrucât instanța de apel a omis a se pronunța asupra apelurilor declarate împotriva sentinței instanței de fond.

Partea vătămată T.G. a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor pronunțate în fond și în apel, în ceea ce privește soluționarea laturii civile și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

Recursurile declarate de inculpatul S.A. și părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., C.N. și T.G., sunt fondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar rezultă că părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M. și C.N. au declarat apel împotriva încheierii din 1 aprilie 2003, care a fost înregistrat la Curtea de Apel București, secția II-a penală, sub nr. 1031/2003.

La data de 15 mai 2003, apelurile au fost luate în discuție, pronunțarea asupra lor fiind amânată la 16 mai 2003, dispunându-se și conexarea dosarului nr. 1031/2003, privind apelurile menționate mai sus, la dosarul nr. 951/2003 (cu termen de soluționare la 27 mai 2003), privind apelul declarat de inculpatul S.A., numai pe aspectul întinderii pedepsei aplicate.

La termenul din 27 mai 2003, instanța nu a luat în discuție cauza privind dosarul nr. 1031/2003, trimis spre conexare de completul care a judecat apelul la 15 mai 2003, pe motiv că nu a fost investit cu judecarea acestui dosar.

Prin decizia nr. 304 din 27 mai 2003, Curtea de Apel București, secția II-a penală, a respins apelurile inculpatului S.A. și părții civile C.I., a luat act de retragerea apelului părții civile R.M., fără, însă, a face vreo referire la dosarul nr. 1031/2003.

Rezultă că, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelurilor declarate de părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M. și C.N.

În ce privește apelul declarat de partea vătămată T.G., se constată că, a fost în termen, întrucât acesta nu a fost prezent în instanță la nici unul din termenele de judecată și nici la pronunțarea sentinței instanței de fond. Totodată, la dosar nu există nici dovada de comunicare a acestei hotărâri, către T.G.

Deci apelul declarat de partea vătămată T.G. este în termen, instanța de apel, nepronunțându-se nici asupra acestuia.

În ce privește recursul inculpatului S.A., din analiza actelor dosarului rezultă că, acesta a declarat apel împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, în care, inițial, a solicitat redozarea pedepsei aplicate.

Ulterior, la data judecării apelului, inculpatul a depus la dosar o completare a motivelor de apel, fapt consemnat și în decizia penală nr. 304/ A din 27 mai 2003, prin care a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

Totodată, s-a cerut o nouă apreciere asupra prejudiciului.

Instanța, după ce constată, că, inculpatul a depus la dosar completarea motivelor de apel, consemnează că apărătorul acestuia nu vizează decât redozarea pedepsei, fără însă a analiza aceste noi motive și depuse în completare.

În raport de cele de mai sus se impune a se admite recursurile declarate de inculpatul S.A. și părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M. și C.N., a se casa decizia atacată și a se trimite dosarul la instanța de apel în vederea soluționării apelurilor declarate de părțile vătămate și analizarea tuturor motivelor de apel ale inculpatului.

În ce privește recursurile declarate de partea civilă C.Șt. și I.M.L., se constată că sunt inadmisibile.

Potrivit art. 385

1

alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 din același cod, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.

În speță, se constată că partea civilă C.Șt. și partea vătămată I.M.L. nu au folosit calea apelului, așa încât recursurile sunt inadmisibile și vor fi respinse, ca atare, cu obligarea la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpatul S.A. și părțile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., C.N. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 304/ A din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel București.

Menține starea de arest a inculpatului S.A.

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de părțile civile C.Șt. și I.M.L. împotriva aceleiași decizii.

Obligă părțile civile C.Șt. și I.M.L. să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2004.