ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5281/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 24 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 875/2003, au fost achitați inculpații: - N.P. de sub urmărirea comiterii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - V.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

S-a constatat recuperat în întregime prejudiciul creat părții vătămate SC V. SA Ploiești, care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză. S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba în urma examinării lucrărilor și pieselor dosarului, a probei științifice dispuse și efectuate în cauză printr-un raport de expertiză contabilă, care a răspuns obiectivelor determinate în considerentele deciziei de casare cu nr. 4435 din 18 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție a reținut următoarele: Inculpatul N.P., administrator al SC B. SRL M. a emis 2 file C.E.C. către SC V. SA Ploiești, pentru suma totală de 151.319.040 lei la datele 4 și 5 octombrie 1999, pentru achitarea prețului produselor petroliere, livrate societății.

La data de 13 octombrie 1999, inculpatul V.M., contabil la SC B. SRL M. a emis o filă C.E.C., pentru achitarea sumei de 93.421.500 lei, reprezentând cost al produselor petroliere livrate tot la SC V. SA Ploiești. La data emiterii celor 3 file C.E.C., SC B. SRL era beneficiara unei linii de creditare cu plafon limitat la suma de 241 milioane lei. La data emiterii celor 3 file C.E.C., 4, 5 și 13 octombrie 1999, exista acoperirea necesară respectiv erau resurse financiare necesare achitării lor.

Examinând extrasele de cont precum și situația încasărilor și plăților și luând în considerare constatările expertului contabil V.I., Tribunalul a stabilit următoarele: În data de 4 octombrie 1999 SC B. SRL avea disponibil în contul de disponibilități proprii din încasările zilei, suma de 48.000.000 lei, la care se adaugă creditul neangajat în sumă de 46.715.889 lei (241 milioane limită de credit neangajat în sumă de 194.284.111 lei, credit angajat 46.715.888 lei resursele de plată fiind de 94.715.889 lei, acoperind astfel valoarea cecului 513059 în valoare de 77.923.540 lei, cât era prețul facturii nr. 4988469 din 7 octombrie 1999. La data de 5 octombrie 1999 SC B. SRL a avut încasări în sumă de 153.500.000 lei, la care se adaugă 40.784.111 lei linie de credit neangajată, resursele totale fiind de 194.284.111 lei față de valoarea cecului 513060 a cărui valoare era de 73.395.200 lei.

La data de 13 octombrie 1999 SC B. SRL avea încasări din vânzări în sumă de 233.000.000 lei (creditul angajat fiind la nivelul plafonului de 241.000.000 lei) față de valoarea cecului 513062, în sumă de 93.421.500 lei. Cele trei cecuri au fost emise anterior datei de 15 octombrie 1999 data de la care societatea B. era încunoștințată de către Agenția M. că a intrat în interdicție bancară. Cecurile au fost introduse la plată de către SC V. Ploiești abia la data de 18 octombrie 1999, când unitatea nu mai avea mijloace de plată și astfel au fost trimise la B.N.R. ca incidente de plată, deși trebuia prezentate băncii a doua zi după emitere. Aspectul referitor la existența acoperirii cecurilor este confirmat și de expertul contabil N.T.

(expert consultant) cu referire la data emiterii cecurilor. Se mai precizează de către expertul N.T. că „sumele existente în cont la data emiterii C.E.C. - urilor erau angajate la plată însă la bancă nu au ajuns documentele în vederea decontării”. Ca atare la data emiterii C.E.C. - urilor exista acoperirea necesară, iar la data prezentării C.E.C. - ului la plată nu mai exista provizia necesară. Potrivit alin. (4) al art. 215 C. pen., emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de creditare sau a unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum și fapta de a retrage după emitere provizia în total sau parte ori de a interzice trasul de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul obținerii pentru sine sau altul a unui folos material și injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C.

- ului constituie infracțiunea de înșelăciune. Elementele materiale ale laturii obiective ale infracțiunii în sensul menționat mai sus sunt: - lipsa acoperirii valorii C.E.C. - urilor la data emiterii; - cunoașterea că pentru valorificarea C.E.C. - urilor nu există provizia necesară; - scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material și injust; - să existe paguba. Dacă la momentul emiterii exista acoperirea valorilor C.E.C. - urilor este dovedită așa cum s-a reținut mai sus, al doilea element fiind strâns legat de primul se înțelege de la sine ca fiind dovedit. De altfel, în toate declarațiile inculpaților, precum și ale martorilor audiați (celor angajați la societatea B.) a reieșit că inculpații considerau că aveau acoperire necesară prin existența liniei creditoare la nivelul plafonului de 241 milioane lei.

Al treilea element nu este întrunit nedovedindu-se că inculpații, care aveau relații contractuale cu SC V. Ploiești ar fi urmărit altceva decât derularea activității comerciale. La momentul emiterii cecurilor exista pagubă care a fost acoperită ulterior. În adresa nr. 3147 din 8 noiembrie 2000 a B.C.R., Agenția M. se menționează că prin somația nr. 4855 din 15 octombrie 1999 B.C.R., Agenția M. a comunicat interdicția bancară către SC B. SRL M. Ca atare, la data emiterii filelor C.E.C. inculpații nu cunoșteau că erau în interdicție bancară. Ori, textul legal citat face referire la o cerință esențială, legată de cunoașterea ei. Nu se specifică în actul menționat (cel al B.C.R. M.) perioada de interdicție pentru B. Din actul emis la B.N.R.

Centrul Incidentelor de plăți, reiese că, la data de 15 octombrie 1999 s-a înregistrat la CIP incidentul de plată al titularului de cont B. pentru C.E.C. refuzat la plată din lipsa totală de disponibil în cazul prezentării la plată înainte de expirare a termenului de prezentare. Perioada de interdicție este de 4 octombrie 1999, 20 octombrie 2000. Este de remarcat că incidentul de plată specificat la data de 15 octombrie 1999 este ulterior emiterii cecurilor dar perioada de interdicție se întinde și asupra emiterii C.E.C. - urilor. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea responsabilă civilmente SC B. SRL. Partea responsabilă civilmente a solicitat respingerea acțiunii civile, criticând achitarea celor doi inculpați de sub învinuirea comiterii infracțiunii reținute în sarcina lor, prin actul de sesizare.

Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a relevat, în esență, următoarele: Aprecierea făcută de instanță, potrivit căreia la data emiterii filelor C.E.C. disponibilul din contul societății prezintă resurse suficiente pentru acoperirea valorii C.E.C. - urilor, este nereală. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a apreciat că nici acest element constitutiv nu este realizat. S-a contrazis acest punct de vedere invocând faptul că, din aceleași înscrisuri comunicate de B.C.R. M. privitoare la situația încasărilor și plăților făcute de societatea inculpaților în intervalul 4, 20 octombrie 1999, rezultă clar că, deși ulterior emiterii C.E.C. - urilor, a existat posibilitatea achitării contravalorii produselor petroliere, pentru care au fost emise, inculpații nu au înțeles să facă plata și să stingă debitul către SC V. SA Ploiești, decât mult mai târziu, după începerea cercetărilor în cauză.

Așa încât, s-a apreciat că a fost clară intenția inculpaților de a nu plăti marfa cumpărată, oferind furnizorului niște titluri de valoare formale lipsite de acoperire. Prin decizia penală nr. 212 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și SC B. SRL M., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei a declarat apel partea responsabilă civilmente SC B. SRL M., cu sediul în localitatea M., județul Tulcea, fără a motiva în scris și fără a se prezenta la termenul de judecată a recursului pentru a-l susține oral. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat întrucât nu are obiect.

Astfel, prin decizia atacată și sentința pronunțată la instanța de fond partea responsabilă civilmente nu a fost obligată la despăgubiri, iar pe latura penală nu poate ataca hotărârile pronunțate în cauză. Așa încât, partea responsabilă civilmente nu are motive de recurs prevăzute de lege, urmând a fi respins recursul declarat de aceasta, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC B. SRL M., împotriva deciziei penale nr. 212 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații N.P. și V.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2003.