ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5281/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5281/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din 24
februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 875/2003, au
fost achitați inculpații:
- N.P. de sub urmărirea comiterii
infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu
aplicarea art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și art. 41 alin. (2) C. pen.,
prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)
C. pen., raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
- V.M. de sub învinuirea săvârșirii
infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., raportat
la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 prin schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu
art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
S-a constatat recuperat în întregime
prejudiciul creat părții vătămate SC V. SA Ploiești, care nu s-a mai constituit
parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.
(3) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această soluție,
Tribunalul Alba în urma examinării lucrărilor și pieselor dosarului, a probei
științifice dispuse și efectuate în cauză printr-un raport de expertiză
contabilă, care a răspuns obiectivelor determinate în considerentele deciziei
de casare cu nr. 4435 din 18 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție a
reținut următoarele:
Inculpatul N.P., administrator al SC
B. SRL M. a emis 2 file C.E.C. către SC V. SA Ploiești, pentru suma totală de
151.319.040 lei la datele 4 și 5 octombrie 1999, pentru achitarea prețului produselor
petroliere, livrate societății.
La data de 13 octombrie 1999,
inculpatul V.M., contabil la SC B. SRL M. a emis o filă C.E.C., pentru
achitarea sumei de 93.421.500 lei, reprezentând cost al produselor petroliere
livrate tot la SC V. SA Ploiești.
La data emiterii celor 3 file C.E.C.,
SC B. SRL era beneficiara unei linii de creditare cu plafon limitat la suma de
241 milioane lei.
La data emiterii celor 3 file C.E.C.,
4, 5 și 13 octombrie 1999, exista acoperirea necesară respectiv erau resurse
financiare necesare achitării lor.
Examinând extrasele de cont precum
și situația încasărilor și plăților și luând în considerare constatările
expertului contabil V.I., Tribunalul a stabilit următoarele:
În data de 4 octombrie 1999 SC B.
SRL avea disponibil în contul de disponibilități proprii din încasările zilei,
suma de 48.000.000 lei, la care se adaugă creditul neangajat în sumă de
46.715.889 lei (241 milioane limită de credit neangajat în sumă de 194.284.111
lei, credit angajat 46.715.888 lei resursele de plată fiind de 94.715.889 lei,
acoperind astfel valoarea cecului 513059 în valoare de 77.923.540 lei, cât era
prețul facturii nr. 4988469 din 7 octombrie 1999.
La data de 5 octombrie 1999 SC B.
SRL a avut încasări în sumă de 153.500.000 lei, la care se adaugă 40.784.111
lei linie de credit neangajată, resursele totale fiind de 194.284.111 lei față
de valoarea cecului 513060 a cărui valoare era de 73.395.200 lei.
La data de 13 octombrie 1999 SC B.
SRL avea încasări din vânzări în sumă de 233.000.000 lei (creditul angajat
fiind la nivelul plafonului de 241.000.000 lei) față de valoarea cecului 513062,
în sumă de 93.421.500 lei.
Cele trei cecuri au fost emise
anterior datei de 15 octombrie 1999 data de la care societatea B. era încunoștințată
de către Agenția M. că a intrat în interdicție bancară.
Cecurile au fost introduse la plată
de către SC V. Ploiești abia la data de 18 octombrie 1999, când unitatea nu mai
avea mijloace de plată și astfel au fost trimise la B.N.R. ca incidente de
plată, deși trebuia prezentate băncii a doua zi după emitere.
Aspectul referitor la existența
acoperirii cecurilor este confirmat și de expertul contabil N.T. (expert
consultant) cu referire la data emiterii cecurilor. Se mai precizează de către
expertul N.T. că „sumele existente în cont la data emiterii C.E.C. - urilor
erau angajate la plată însă la bancă nu au ajuns documentele în vederea
decontării”.
Ca atare la data emiterii C.E.C. - urilor
exista acoperirea necesară, iar la data prezentării C.E.C. - ului la plată nu
mai exista provizia necesară.
Potrivit alin. (4) al art. 215 C.
pen., emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de creditare sau a unei
persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea
necesară precum și fapta de a retrage după emitere provizia în total sau parte
ori de a interzice trasul de a plăti înainte de expirarea termenului de
prezentare, în scopul obținerii pentru sine sau altul a unui folos material și
injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului constituie
infracțiunea de înșelăciune.
Elementele materiale ale laturii
obiective ale infracțiunii în sensul menționat mai sus sunt:
- lipsa acoperirii valorii C.E.C. - urilor
la data emiterii;
- cunoașterea că pentru
valorificarea C.E.C. - urilor nu există provizia necesară;
- scopul obținerii pentru sine sau
pentru altul a unui folos material și injust;
- să existe paguba.
Dacă la momentul emiterii exista
acoperirea valorilor C.E.C. - urilor este dovedită așa cum s-a reținut mai sus,
al doilea element fiind strâns legat de primul se înțelege de la sine ca fiind
dovedit. De altfel, în toate declarațiile inculpaților, precum și ale martorilor
audiați (celor angajați la societatea B.) a reieșit că inculpații considerau că
aveau acoperire necesară prin existența liniei creditoare la nivelul plafonului
de 241 milioane lei.
Al treilea element nu este întrunit
nedovedindu-se că inculpații, care aveau relații contractuale cu SC V. Ploiești
ar fi urmărit altceva decât derularea activității comerciale.
La momentul emiterii cecurilor
exista pagubă care a fost acoperită ulterior.
În adresa nr. 3147 din 8 noiembrie
2000 a B.C.R., Agenția M. se menționează că prin somația nr. 4855 din 15
octombrie 1999 B.C.R., Agenția M. a comunicat interdicția bancară către SC B.
SRL M.
Ca atare, la data emiterii filelor C.E.C.
inculpații nu cunoșteau că erau în interdicție bancară. Ori, textul legal citat
face referire la o cerință esențială, legată de cunoașterea ei.
Nu se specifică în actul menționat
(cel al B.C.R. M.) perioada de interdicție pentru B.
Din actul emis la B.N.R. Centrul
Incidentelor de plăți, reiese că, la data de 15 octombrie 1999 s-a înregistrat
la CIP incidentul de plată al titularului de cont B. pentru C.E.C. refuzat la
plată din lipsa totală de disponibil în cazul prezentării la plată înainte de
expirare a termenului de prezentare.
Perioada de interdicție este de 4
octombrie 1999, 20 octombrie 2000.
Este de remarcat că incidentul de
plată specificat la data de 15 octombrie 1999 este ulterior emiterii cecurilor
dar perioada de interdicție se întinde și asupra emiterii C.E.C. - urilor.
Împotriva sentinței au declarat apel
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea responsabilă civilmente SC B.
SRL.
Partea responsabilă civilmente a
solicitat respingerea acțiunii civile, criticând achitarea celor doi inculpați
de sub învinuirea comiterii infracțiunii reținute în sarcina lor, prin actul de
sesizare.
Prin motivele scrise, Parchetul de
pe lângă Tribunalul Alba a relevat, în esență, următoarele:
Aprecierea făcută de instanță,
potrivit căreia la data emiterii filelor C.E.C. disponibilul din contul
societății prezintă resurse suficiente pentru acoperirea valorii C.E.C. - urilor,
este nereală.
În ceea ce privește latura
subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a apreciat că nici acest element
constitutiv nu este realizat.
S-a contrazis acest punct de vedere
invocând faptul că, din aceleași înscrisuri comunicate de B.C.R. M. privitoare
la situația încasărilor și plăților făcute de societatea inculpaților în intervalul
4, 20 octombrie 1999, rezultă clar că, deși ulterior emiterii C.E.C. - urilor,
a existat posibilitatea achitării contravalorii produselor petroliere, pentru
care au fost emise, inculpații nu au înțeles să facă plata și să stingă debitul
către SC V. SA Ploiești, decât mult mai târziu, după începerea cercetărilor în
cauză.
Așa încât, s-a apreciat că a fost
clară intenția inculpaților de a nu plăti marfa cumpărată, oferind furnizorului
niște titluri de valoare formale lipsite de acoperire.
Prin decizia penală nr. 212 din 19
iunie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și SC B. SRL M., apreciind
ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei a declarat apel partea
responsabilă civilmente SC B. SRL M., cu sediul în localitatea M., județul
Tulcea, fără a motiva în scris și fără a se prezenta la termenul de judecată a
recursului pentru a-l susține oral.
Verificând actele dosarului cauzei,
Curtea constată că recursul este nefondat întrucât nu are obiect.
Astfel, prin decizia atacată și
sentința pronunțată la instanța de fond partea responsabilă civilmente nu a
fost obligată la despăgubiri, iar pe latura penală nu poate ataca hotărârile
pronunțate în cauză.
Așa încât, partea responsabilă
civilmente nu are motive de recurs prevăzute de lege, urmând a fi respins
recursul declarat de aceasta, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.
proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de partea
responsabilă civilmente SC B. SRL M., împotriva deciziei penale nr. 212 din 19
iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații N.P. și V.M.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
noiembrie 2003.