ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6788/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6788/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de revocare a
suspendării executării pedepsei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26
octombrie 2005, SC J. SRL, filiala Alba, prin reprezentant legal C.N., a
solicitat revocarea dispoziției din decizia penală nr. 877/2003 referitoare la
suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de
încercare de 2 ani și 6 luni pentru inculpatul I.T.
În motivarea cererii s-a arătat că
inculpatul I.T. a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 6 luni cu executare
prin sentința penală nr. 152/2002 a Judecătoriei Blaj și decizia penală nr. 435/2002
a Tribunalului Alba, pentru săvârșirea în dauna părții vătămate SC J. SRL, filiala
Alba a infracțiunii prevăzute de art. 213 C. pen. În recursul în anulare
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
s-a casat decizia nr. 435/2005 a Tribunalului Alba, numai cu privire la
modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Conform art. 81 C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare
de 2 ani și 6 luni.
Se mai arată că în toată această
perioadă, deși inculpatul I.T. are posibilități materiale multiple, deține o
locuință, 2 autoturisme, un magazin și un bar în localitatea Căpâlna de Jos și
o stație de distribuție carburant, acesta nu a efectuat plata despăgubirilor
civile la care a fost obligat în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
Astfel, inculpatul I.T. ar fi
trebuit să plătească părții civile sumele de 3795,96 Euro plus 1.000.000 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin intermediul executării silite
petiționara a reușit să recupereze doar 25 milioane lei, restul sumei
neputându-se recupera, întrucât inculpatul a reușit să suspende în mai multe
rânduri executarea silită.
În susținerea cererii s-au depus
copiile hotărârilor pronunțate în cauză.
Din oficiu, s-a dispus și s-a atașat
dosarul nr. 4748/2002, ce conține dosarele atașate nr. 4916/2002 al
Tribunalului Alba și nr. 634/2002 al Judecătoriei Blaj.
În apărare, intimatul I.T. a depus
la dosar un set de înscrisuri, respectiv certificat constatator Registrul
Comerțului, declarație de neacceptare a succesiunii sentințele civile nr. 505/2005,
506/2005 și 507/2005, acte de stare civilă, autorizație de construcție, bilanț
contabil al SC S.I. SRL, fișe fiscale pentru impozitul pe venitul global,
ordine de pată, bonuri fiscale, contract de împrumut, adrese ale A.F.P. Blaj,
bilet de liberare din penitenciar, procese-verbale de aplicare a sechestrului,
acte medicale.
Din examinarea tuturor actelor și lucrărilor
dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 152 din 8
mai 2002, Judecătoria Blaj l-a condamnat pe inculpatul I.T., la un an
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen., cu
aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.
A fost respinsă, ca nedovedită,
acțiunea civilă formulată de partea civilă SC J. SRL, filiala Alba.
Tribunalul Alba, prin decizia penală
nr. 435 din 17 octombrie 2002, a admis recursul părții vătămate SC J. SRL, filiala
Alba, a casat sentința penală nr. 152/2002 a Judecătoriei Blaj, a redus
pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 –
art. 64 C. pen., înlăturând aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.
De asemenea, inculpatul a fost
obligat la 3795,96 Euro către partea civilă SC J. SRL, filiala Alba cu titlu de
daune materiale.
Prin decizia nr. 877 din 20
februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4748/2002, Curtea Supremă de
Justiție, secția penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul
general și a casat decizia penală nr. 435 din 17 octombrie 2002 numai cu
privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. A făcut aplicarea art.
81 – art. 82 C. pen., și a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni
închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au înlăturat prevederile art. 71 –
art. 64 C. pen.
Partea civilă s-a adresat instanței
cu o cerere de revocare a suspendării aplicate inculpatului motivând că acesta
nu și-a îndeplinit obligațiile civile până la expirarea termenului de
încercare.
În conformitate cu prevederile art. 447
alin. (2) C. proc. pen., „dacă până la expirarea termenului de încercare nu au
fost respectate obligațiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art.
86
4
alin. (1) C. pen., partea interesată sau procurorul sesizează
instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării
suspendării executării pedepsei”.
În speța de față, deși aparent
Judecătoria Blaj a pronunțat prima dată suspendarea, această hotărâre a fost casată
de Tribunalul Alba și înlăturare prevederile art. 81 – art. 82 C. pen.
Hotărârea Tribunalului Alba a rămas
definitivă și s-a pus în executare, inculpatul fiind încarcerat.
În calea extraordinară de atac a recursului
în anulare promovat de procurorul general decizia definitivă de condamnare cu
executare în detenție a fost casată, iar Curtea Supremă de Justiție a dispus
suspendarea executării pedepsei.
Sub acest aspect, Înalta Curte de
Casație și Justiție apreciază că este competentă să soluționeze revocarea
suspendării, întrucât această instanță a pronunțat hotărârea de suspendare ce
se execută, hotărâre pronunțată într-o cale extraordinară de atac și care a
modificat o hotărâre definitivă de condamnare cu executare în detenție.
Conform art. 84 C. pen., „dacă până
la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile
civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța poate dispune revocarea
suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că
nu a avut putința de a îndeplini acele obligații”.
Din economia acestui text se deduce
că revocarea este facultativă și sunt necesare două condiții pentru dispunerea
acestei măsuri.
O primă condiție cerută de lege este
neîndeplinirea obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.
O a doua condiție constă în aceea că
cel condamnat să nu fi executat obligațiile civile din rea-credință. Această
rea-credință este prezumată până la proba contrarie, condamnatul fiind cel care
trebuie să dovedească faptul că a fost de bună credință, dar nu și-a putut
îndeplini obligațiile.
În speță, nici una din aceste
condiții nu este îndeplinită.
Referitor la prima condiție, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că intimatul condamnat și-a executat o
parte din obligații.
Chiar petiționara SC J. SRL, filiala
Alba prin cererea de revocare formulată, menționează că din suma datorată a
recuperat 25 milioane.
Totodată, din actele dosarului
rezultă că prin cererea înregistrată la B.E.J. S.F. sub nr. 352/ E din 14 mai
2003 petiționara a solicitat executarea silită a deciziei penale nr. 435/2002
sub aspectul obligațiilor civile.
În baza încheierii din 20 mai 2003
pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul execuțional nr. 37/2003 prin care s-a
încuviințat executarea silită, executorul judecătoresc a procedat la executarea
silită a două bunuri autoturism Dacia 1310, precum și a unui teren, iar din
prețul obținut prin vânzarea celor două bunuri executorul judecătoresc a
distribuit petiționarei despăgubiri.
Pentru diferența de sumă, dar și
pentru faptul de a se fi ajuns la executarea silită, Curtea constată că
intimatul condamnat a făcut dovada că neplata obligațiilor civile nu se
datorează relei sale credințe ci imposibilității îndeplinirii acestor
obligații.
Cu înscrisurile depuse la dosar
petiționarul a dovedit că în perioada termenului de încercare a fost arestat în
mai multe rânduri în alte dosare penale, a fost implicat într-o serie de
procese penale și civile care au necesitat eforturi financiare deosebite,
familia sa realizează venituri modeste și, cel mai important, astfel cum rezultă
din procesele-verbale depuse, s-a efectuat punere sub sechestru a tuturor
bunurilor sale în cadrul proceselor penale în care a fost implicat, astfel că a
fost împiedicat să le vândă pentru a procura mijloace financiare necesare
achitării obligațiilor către petiționară.
Pentru acoperirea cheltuielilor familiale
a fost nevoit să recurgă la împrumuturi, dovedite, de asemenea, cu contractele
de împrumut depuse la dosar.
Bunurile la care petiționara face referire
în cererea de revocare aparțin SC S.I. SRL și sunt, de asemenea, puse sub
sechestru.
Față de considerentele mai sus
expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 84 C.
pen., pentru a se putea revoca suspendarea executării pedepsei de 6 luni
aplicată condamnatului I.T., astfel că cererea formulată de petiționara parte
civilă urmează a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește solicitarea intimatului
de obligare a petiționarei la plata cheltuielilor judiciare, aceasta va fi respinsă
întrucât, deși cererea acestuia a fost apreciată ca nefondată, nu i se poate
reține o culpă procesuală în promovarea acestui proces, întrucât intimatul este
cel care l-a generat, prin neachitarea obligațiilor civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de
revocare a suspendării executării pedepsei formulată de petiționara SC J. SRL,
filiala Alba.
Respinge cererea intimatului
condamnat I.T. de obligare a recurentei petiționare la cheltuieli judiciare.
Obligă recurenta petiționară să
plătească statului suma de 140 RON (1.400.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2
decembrie 2005.