ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6788/2005

Asupra cererii de revocare a suspendării executării pedepsei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 26 octombrie 2005, SC J. SRL, filiala Alba, prin reprezentant legal C.N., a solicitat revocarea dispoziției din decizia penală nr. 877/2003 referitoare la suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni pentru inculpatul I.T. În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul I.T. a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 6 luni cu executare prin sentința penală nr. 152/2002 a Judecătoriei Blaj și decizia penală nr. 435/2002 a Tribunalului Alba, pentru săvârșirea în dauna părții vătămate SC J. SRL, filiala Alba a infracțiunii prevăzute de art. 213 C. pen.

În recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-a casat decizia nr. 435/2005 a Tribunalului Alba, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Se mai arată că în toată această perioadă, deși inculpatul I.T. are posibilități materiale multiple, deține o locuință, 2 autoturisme, un magazin și un bar în localitatea Căpâlna de Jos și o stație de distribuție carburant, acesta nu a efectuat plata despăgubirilor civile la care a fost obligat în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni. Astfel, inculpatul I.T.

ar fi trebuit să plătească părții civile sumele de 3795,96 Euro plus 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin intermediul executării silite petiționara a reușit să recupereze doar 25 milioane lei, restul sumei neputându-se recupera, întrucât inculpatul a reușit să suspende în mai multe rânduri executarea silită. În susținerea cererii s-au depus copiile hotărârilor pronunțate în cauză. Din oficiu, s-a dispus și s-a atașat dosarul nr. 4748/2002, ce conține dosarele atașate nr. 4916/2002 al Tribunalului Alba și nr. 634/2002 al Judecătoriei Blaj. În apărare, intimatul I.T. a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv certificat constatator Registrul Comerțului, declarație de neacceptare a succesiunii sentințele civile nr. 505/2005, 506/2005 și 507/2005, acte de stare civilă, autorizație de construcție, bilanț contabil al SC S.I.

SRL, fișe fiscale pentru impozitul pe venitul global, ordine de pată, bonuri fiscale, contract de împrumut, adrese ale A.F.P. Blaj, bilet de liberare din penitenciar, procese-verbale de aplicare a sechestrului, acte medicale. Din examinarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 8 mai 2002, Judecătoria Blaj l-a condamnat pe inculpatul I.T., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen. A fost respinsă, ca nedovedită, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC J. SRL, filiala Alba.

Tribunalul Alba, prin decizia penală nr. 435 din 17 octombrie 2002, a admis recursul părții vătămate SC J. SRL, filiala Alba, a casat sentința penală nr. 152/2002 a Judecătoriei Blaj, a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., înlăturând aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen. De asemenea, inculpatul a fost obligat la 3795,96 Euro către partea civilă SC J. SRL, filiala Alba cu titlu de daune materiale. Prin decizia nr. 877 din 20 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4748/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general și a casat decizia penală nr. 435 din 17 octombrie 2002 numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

A făcut aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., și a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. S-au înlăturat prevederile art. 71 – art. 64 C. pen. Partea civilă s-a adresat instanței cu o cerere de revocare a suspendării aplicate inculpatului motivând că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile civile până la expirarea termenului de încercare. În conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., „dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligațiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 86 4 alin. (1) C. pen., partea interesată sau procurorul sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei”.

În speța de față, deși aparent Judecătoria Blaj a pronunțat prima dată suspendarea, această hotărâre a fost casată de Tribunalul Alba și înlăturare prevederile art. 81 – art. 82 C. pen. Hotărârea Tribunalului Alba a rămas definitivă și s-a pus în executare, inculpatul fiind încarcerat. În calea extraordinară de atac a recursului în anulare promovat de procurorul general decizia definitivă de condamnare cu executare în detenție a fost casată, iar Curtea Supremă de Justiție a dispus suspendarea executării pedepsei. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este competentă să soluționeze revocarea suspendării, întrucât această instanță a pronunțat hotărârea de suspendare ce se execută, hotărâre pronunțată într-o cale extraordinară de atac și care a modificat o hotărâre definitivă de condamnare cu executare în detenție.

Conform art. 84 C. pen., „dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații”. Din economia acestui text se deduce că revocarea este facultativă și sunt necesare două condiții pentru dispunerea acestei măsuri. O primă condiție cerută de lege este neîndeplinirea obligațiilor civile în cursul termenului de încercare. O a doua condiție constă în aceea că cel condamnat să nu fi executat obligațiile civile din rea-credință. Această rea-credință este prezumată până la proba contrarie, condamnatul fiind cel care trebuie să dovedească faptul că a fost de bună credință, dar nu și-a putut îndeplini obligațiile.

În speță, nici una din aceste condiții nu este îndeplinită. Referitor la prima condiție, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că intimatul condamnat și-a executat o parte din obligații. Chiar petiționara SC J. SRL, filiala Alba prin cererea de revocare formulată, menționează că din suma datorată a recuperat 25 milioane. Totodată, din actele dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la B.E.J. S.F. sub nr. 352/ E din 14 mai 2003 petiționara a solicitat executarea silită a deciziei penale nr. 435/2002 sub aspectul obligațiilor civile. În baza încheierii din 20 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul execuțional nr. 37/2003 prin care s-a încuviințat executarea silită, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a două bunuri autoturism Dacia 1310, precum și a unui teren, iar din prețul obținut prin vânzarea celor două bunuri executorul judecătoresc a distribuit petiționarei despăgubiri.

Pentru diferența de sumă, dar și pentru faptul de a se fi ajuns la executarea silită, Curtea constată că intimatul condamnat a făcut dovada că neplata obligațiilor civile nu se datorează relei sale credințe ci imposibilității îndeplinirii acestor obligații. Cu înscrisurile depuse la dosar petiționarul a dovedit că în perioada termenului de încercare a fost arestat în mai multe rânduri în alte dosare penale, a fost implicat într-o serie de procese penale și civile care au necesitat eforturi financiare deosebite, familia sa realizează venituri modeste și, cel mai important, astfel cum rezultă din procesele-verbale depuse, s-a efectuat punere sub sechestru a tuturor bunurilor sale în cadrul proceselor penale în care a fost implicat, astfel că a fost împiedicat să le vândă pentru a procura mijloace financiare necesare achitării obligațiilor către petiționară.

Pentru acoperirea cheltuielilor familiale a fost nevoit să recurgă la împrumuturi, dovedite, de asemenea, cu contractele de împrumut depuse la dosar. Bunurile la care petiționara face referire în cererea de revocare aparțin SC S.I. SRL și sunt, de asemenea, puse sub sechestru. Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 84 C. pen., pentru a se putea revoca suspendarea executării pedepsei de 6 luni aplicată condamnatului I.T., astfel că cererea formulată de petiționara parte civilă urmează a fi respinsă ca nefondată. În ceea ce privește solicitarea intimatului de obligare a petiționarei la plata cheltuielilor judiciare, aceasta va fi respinsă întrucât, deși cererea acestuia a fost apreciată ca nefondată, nu i se poate reține o culpă procesuală în promovarea acestui proces, întrucât intimatul este cel care l-a generat, prin neachitarea obligațiilor civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revocare a suspendării executării pedepsei formulată de petiționara SC J. SRL, filiala Alba. Respinge cererea intimatului condamnat I.T. de obligare a recurentei petiționare la cheltuieli judiciare. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 140 RON (1.400.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2005.