ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1205/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în fața instanței. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs revizuenții P. S.D.Ș.E.S.B., A. C.E. și A.l. Prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs în temeiul dispozițiilor art. 342 pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă. La data de 19 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (l) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 noiembrie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 2 noiembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat potrivit art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (l) C. proc.

civ. și constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (l) Teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuenții P.S. D.Ș.E.S.B., A.C.E. și A.I. împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2011.