ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1205/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1205/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin încheierea de ședință din 5 mai 2009, Curtea de
Apel București,
secția a IV-a civilă, a
respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de
neconstituționalitate ridicată în fața instanței.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs
revizuenții P.
S.D.Ș.E.S.B., A.
C.E. și
A.l.
Prin încheierea de ședință din
data de 2 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii
de recurs în temeiul dispozițiilor art. 342 pct. 2 C.
proc. civ., constatând că la strigarea
cauzei
nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecata cauzei în
lipsă.
La data de 19 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație
și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepție, Înalta
Curte constată că este întemeiată pentru
următoarele
considerente:
Potrivit art. 248 alin. (l) C. proc. civ., orice
cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în
materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie
civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi
rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să
fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează
cu condiția ca timp de un an să nu se fi
săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării
cauzei, situație determinată
de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop,
deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță, unde, după
suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ.,
măsură dispusă la termenul
din 2 noiembrie 2009,
părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an, fără să fi
săvârșit vreun act de procedură în vederea
reluării judecății recursului.
Astfel, din verificarea actelor
dosarului reiese că până la data de 2 noiembrie 2010,
când s-a împlinit termenul de perimare, calculat
potrivit art. 101 alin. (3) și (5)
C. proc.
civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în
vederea
continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în
cauză a condițiilor perimării, prevăzute de
art. 248 alin. (l) C. proc. civ. și constatând că
potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art.
252 alin. (l) Teza I C. proc. civ., ea se
poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta
Curte urmează să constate
perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de revizuenții P.S.
D.Ș.E.S.B.,
A.C.E. și A.I. împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2009 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 14 februarie 2011.