ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4012/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4012/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 557 din
19 mai 2000 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă
acțiunea precizată de reclamanta-pârâtă N.S. în contradictoriu cu pârâții
Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. SA
A fost respinsă
cererea reconvențională a pârâtei-reclamante M.L. ca nefondată.
S-a constatat
nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 13 decembrie 1996 între
pârâtele Primăria Municipiului București și M.L.
Au fost
obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul -
teren de 488 mp + construcție.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel pârâții SC H.N. SA, Primăria Municipiului
București și Muntean Larisa.
Prin decizia
nr. 74 din 13 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, a fost respins apelul pârâtei SC H.N. SA împotriva sentinței
civile nr. 557 din 19 mai 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a
IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N.S.
Au fost admise
apelurile declarate de Primăria Municipiului București și M.L. împotriva
aceleiași sentințe.
A fost
schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca
neîntemeiată.
S-au menținut
dispozițiile sentinței cu privire la cererea reconvențională.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții N.S. și M.L.
Prin încheierea
de ședință din data de 13 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs
promovată împotriva Deciziei nr. 74 din 13 februarie 2001 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns nici una dintre părți și
că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20
aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe
rol în vederea discutării perimării.
Analizând
această excepție, instanța de recurs reține că excepția este întemeiată pentru
următoarele considerente:
Potrivit art.
248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice alte cerere de reformare sau de revocare se
perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de un an în materie civilă.
Rezultă că,
pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza
procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și
această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția că timp de un an să nu se fi săvârșit nici un
act de procedură, în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este și
situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie
2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi
săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 13 mai 2006, când s-a
împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.
proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere pe rol în
vederea continuării judecății.
Reținând,
așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin.
(1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,
perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1), teza I C. proc.
civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte
urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost
investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de reclamanții N.S. și M.L. împotriva Deciziei nr. 74
din 13 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.