ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4719/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 398 din 6

aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta N.I.A., în contradictoriu cu Consiliul General

al Municipiului București și a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină

proprietate și pașnică posesie, apartamentul nr. 4 situat la etajul 2 al

imobilului din București, sector 1; prăvălia a doua din stânga intrării în

imobil în suprafață de 58,05 mp de la aceeași adresă; camera din fundul curții,

la dreapta, în suprafață de 20,58 mp, de la aceeași adresă, fără cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul

Consiliul General al Municipiului București a declarat apel, criticând-o ca

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin decizia civilă nr. 574/A din 9

octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General.

Prin încheierea de ședință din data

de 16 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr.

574 din 9 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția III-a civilă, în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea

cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

La data de 29 aprilie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 ianuarie 2006, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că, până la data de 29 aprilie 2010, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în

cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează

de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei

civile nr. 574 din 9 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2010.