ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4494/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 martie

2000 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții N.C., N.D.,

N.A. și N.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al

Municipiului București și SC C. SA ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia

să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul

din București sector 5 (construcție și teren).

Prin sentința civilă nr. 838 din 7 iulie 2000 Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel, care a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 601 A din 13 octombrie 2000

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, înregistrat

la data de 20 decembrie 2000 la Înalta Curte de Casație și Justiție (Curtea

Supremă de Justiție).

Prin încheierea de la data de 1 iunie 2001 a fost suspendată judecata

recursului, la cererea recurenților reclamanți, în temeiul dispozițiilor art.

47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, motivat

de împrejurarea că această lege se aplică și acțiunilor în curs de judecată,

persoanele îndreptățite putând solicita suspendarea judecării cauzei.

Dosarul a fost repus pe rol din oficiu la data de 3 octombrie 2005,

măsura suspendării judecării cauzei fiind menținută prin încheierea din data de

19 ianuarie 2006, deoarece niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat

pentru a preciza care este stadiul procedurii administrative prevăzută de Legea

nr. 10/2001.

Î

n

data de 3 iunie 2010 s-a dispus din oficiu

repunerea pe rol a cauzei în

vederea discutării perimării

Recurenții-reclamanți au fost citați pentru termenul de judecată din 30

septembrie 2010 cu mențiunea de a indica stadiul soluționării notificării

formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

La data de 15 decembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat Primăriei Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr.

10/2001 să comunice stadiul soluționării notificării formulate de reclamanți cu

privire la imobilul situat în București, sector 5 (construcție corp B în

suprafață de 14,49 mp și teren în suprafață de 144 mp), precum și să se

comunice dacă s-a emis dispoziție/decizie cu privire la acest imobil și dacă au

fost pronunțate hotărâri judecătorești în temeiul Legii nr. 10/2001.

La termenul din data de 26 mai 2011 reprezentanta pârâtului Consiliul General

al Municipiului București a depus dispoziția nr. 72 din 17 august 2001 privind

restituirea în natură în proprietatea reclamanților a imobilului corp B situat

în București, sector 5.

Recursul se constată a fi perimat.

Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 1 iunie

2001 la cererea recurenților reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

La data de 17 august 2001 a fost emisă de către Primarul General al

Municipiului București dispoziția nr. 72 privind imobilul în litigiu.

Se constată că după data de 1 iunie 2001 dosarul a rămas în nelucrare,

împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 248 pct. 1 C. proc. civ.,

termenul de prescripție fiind întrerupt în perioada 1 iunie 2001 (data

suspendării judecării cauzei) - 17 august 2001 (data emiterii deciziei nr.

72/2001 privind imobilul în litigiu).

Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât din oficiu, la

data de 3 iunie 2010, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție

perimarea.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care

operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății

în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în

stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de

desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în

judecată.

Perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit

nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa

de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent

de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un

an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

In speță se constată că termenul de prescripție a fost împiedicat să

curgă [art. 248 alin. (2) C. proc. civ.] în perioada 1 iunie 2001 - 17 august

2001, iar după această dată părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai

mare de un an fără a fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării

judecății recursului.

Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că până la data de 3 iunie

2010, când s-a repus cauza pe rol, nu s-a înregistrat nicio cerere de repunere

a cauzei pe rol în vederea continuării judecății sau vreo cauză care să

întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.)

acest termen.

In cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părților

o perioadă de timp mai mare de un an și, în consecință, în temeiul art. 252

alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu, pentru considerentele expuse,

că recursul declarat la data 20 decembrie 2000 împotriva deciziei nr. 601 A din

13 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a

perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanții N.C., N.D., N.A. și

N.M. împotriva deciziei nr. 601 A din 13 octombrie 2000 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

mai 2011.