ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8147/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr.

5556/2002 reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâții S.M., C.E., N.L.,

P.M., P.R., P.E., B.I.L., B.S., Primăria Municipiului București prin Primar

General, SC H.N. SA și SC R.V. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie

imobilul situat în București, str. A.I.M. și să se constate nulitatea absolută

a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții în temeiul Legii nr.

112/1995.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către

stat prin Decretul nr. 92/1950 cu încălcarea prevederilor legale ale

Constituției din anul 1948.

Prin Sentința civilă

nr. 228/2003 a Tribunalului București, s-a admis excepția lipsei calității de

reprezentant a apărătorului ales și s-a anulat cererea de chemare în judecată.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia civilă nr. 538

din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat

sentința apelată și a fixat termen pentru evocarea fondului.

Prin Încheierea din 2

februarie 2004, judecata cauzei a fost suspendată conform art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei de

apel, cauza fiind repusă pe rol și înaintată spre soluționare Tribunalului

București, conform Legii nr. 219/2005.

Ca urmare, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, și-a declinat competența de soluționare prin

Decizia civilă nr. 1463 din 21 septembrie 2006 în favoarea Curții de Apel

București iar prin Încheierea din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, s-a constatat ivit un conflict negativ de competență și

s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui

regulator de competență.

Prin Decizia nr. 1214

din 8 decembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a

stabilit competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului

București.

Prin Decizia civilă

nr. 379 A din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, în apel cu evocarea fondului, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale active; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtelor SC H.N. SA, SC R.V. SA și SC R. SA, fiind respinsă acțiunea față de

acestea, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A fost respinsă ca

neîntemeiată, acțiunea formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți S.D.L.,

S.M., C.E., N.L., P.M.M.F., P.R., P.E., B.S., B.I.L. și Primăria Municipiului

București prin Primar General.

S-au respins ca

rămase fără obiect cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională

formulată de pârâta-reclamantă S.D.L.

Recursul declarat de

reclamantul B.N. împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis prin Decizia

civilă nr. 117 R din 4 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, care a

modificat în parte decizia recurată, în sensul că a admis acțiunea reclamantei

împotriva pârâtelor persoane fizice și a pârâtei Primăria Municipiului

București.

A constatat nulitatea

contractelor de vânzare-cumpărare și a obligat pârâții persoane fizice să lase

reclamantului în deplină proprietate și posesie, imobilele ce au făcut obiectul

contractelor de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei

decizii au declarat un nou recurs pârâții S.M., C.E. și P.M.M.F.

La termenul de

judecată din data de 17 noiembrie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu,

excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că, decizia atacată

este pronunțată în soluționarea unui recurs.

Examinând excepția de

ordine publică, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat

de pârâtele S.M., C.E. și P.M.M.F. este inadmisibil.

Potrivit art. 299 C.

proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în

apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel.

Așadar, căii de atac

a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art.

377 din același cod.

Pe de altă parte,

sistemul român de jurisdicție a adoptat principiul unicității recursului,

dreptul la această cale de atac, stingându-se prin exercitare. Drept urmare,

posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În speță,

recurentele-pârâte au declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care a

fost admis un alt recurs declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibile recursurile declarate de pârâtele S.M., C.E. și P.M.M.F. împotriva

Deciziei civile nr. 117 R din 04 martie 2010 a Curții de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.