ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8147/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 5556/2002 reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâții S.M., C.E., N.L., P.M., P.R., P.E., B.I.L., B.S., Primăria Municipiului București prin Primar General, SC H.N. SA și SC R.V. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str. A.I.M. și să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții în temeiul Legii nr. 112/1995.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950 cu încălcarea prevederilor legale ale Constituției din anul 1948. Prin Sentința civilă nr. 228/2003 a Tribunalului București, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales și s-a anulat cererea de chemare în judecată. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia civilă nr. 538 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat sentința apelată și a fixat termen pentru evocarea fondului. Prin Încheierea din 2 februarie 2004, judecata cauzei a fost suspendată conform art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei de apel, cauza fiind repusă pe rol și înaintată spre soluționare Tribunalului București, conform Legii nr. 219/2005. Ca urmare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și-a declinat competența de soluționare prin Decizia civilă nr. 1463 din 21 septembrie 2006 în favoarea Curții de Apel București iar prin Încheierea din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a constatat ivit un conflict negativ de competență și s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Prin Decizia nr. 1214 din 8 decembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a stabilit competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului București.

Prin Decizia civilă nr. 379 A din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în apel cu evocarea fondului, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC H.N. SA, SC R.V. SA și SC R. SA, fiind respinsă acțiunea față de acestea, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți S.D.L., S.M., C.E., N.L., P.M.M.F., P.R., P.E., B.S., B.I.L. și Primăria Municipiului București prin Primar General. S-au respins ca rămase fără obiect cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.D.L.

Recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 117 R din 4 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, care a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor persoane fizice și a pârâtei Primăria Municipiului București. A constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și a obligat pârâții persoane fizice să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie, imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare. Împotriva acestei decizii au declarat un nou recurs pârâții S.M., C.E.

și P.M.M.F. La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că, decizia atacată este pronunțată în soluționarea unui recurs. Examinând excepția de ordine publică, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtele S.M., C.E. și P.M.M.F. este inadmisibil. Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 din același cod. Pe de altă parte, sistemul român de jurisdicție a adoptat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac, stingându-se prin exercitare.

Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În speță, recurentele-pârâte au declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care a fost admis un alt recurs declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâtele S.M., C.E. și P.M.M.F. împotriva Deciziei civile nr. 117 R din 04 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.