ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5857/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 16 decembrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

sub nr. 10024/1/2011, numitele S.M. și C.E. au solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 322 alin. (1) pct. 2 și 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 8147

din 17 noiembrie 2011 pronunțată de această instanță în Dosar nr. 22029/3/2007.

În motivare, revizuentele

au arătat că prin decizia sus­menționată instanța a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de acestea împotriva deciziei civile nr. 117/R din 04 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

fără a se pronunța pe fondul acestuia.

De asemenea, revizuentele

au mai arătat că decizia obiect al revizuirii a fost pronunțată în contradictoriu

cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, respectiv, B.N., care decedase

anterior pronunțării deciziei respective.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării

unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei

hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea

raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac

numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte

însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor

situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată

chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii

este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal

potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul".

Din textul citat

rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul

a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei

cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de

recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de

modalitatea în care au facut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie

și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor

care evocă fondul intră toate hotărârile prin care Tribunalele și Curțile de Apel

rejudecă fondul după casare.

Per a contrario,

nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii

hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere

sau prin care recursul s-a constatat nul.

Analizând actele

și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită,

s-au constatat inadmisibile recursurile declarate de S.M. și C.E. (revizuentele

din prezenta cauză) și de P.M.M.F. împotriva deciziei civile nr. 117/R din 04

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Așa fiind, se

constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii

de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea

dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții

specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.

Pe de altă parte,

referitor situația reglementată de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., respectiv, „dacă

partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța

despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa", se constată că

nici acest motiv de revizuire nu subzistă.

În cadrul motivului

reglementat de textul legal anterior citat, revizuenta arată că decizia obiect al

căii extrordinare de atac a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită

de capacitate de folosință, respectiv, B.N., care decedase anterior soluționării

cauzei.

Or, motivul de

revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 322 C. proc. civ., vizează o cu totul altă

situație, respectiv, împrejurarea ca partea (în speță, revizuentele) să fi fost

„împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta,

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa", situație care nu se regăsește

în cauză.

Astfel, revizuenta

S.M. a fost prezentă personal la termenul de judecată la care s-a pronunțat decizia

atacată, iar revizuenta C.E. a fost legal citată, iar din actele și lucrările dosarului

nu rezultă că s-ar fi aflat în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 8 C. proc.

civ.

Cum imposibilitatea

de prezentare la judecată și de înștiințare a instanței despre aceasta se raportează

la persoana sau persoanele care promovează calea extraordinară de atac, iar nu la

celelalte părți din dosar, motivul de revizuire arătat nu poate fi primit, situația

dedusă judecății nefiind subsumată acestuia.

Pentru aceste

considerente, cererea de revizuire formulată de S.M. și C.E. va fi respinsă, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de S.M., C.E. împotriva deciziei nr. 8147 din 17

noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2012.