ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1619/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9 ianuarie 2014 sub nr. 114/1/2014, revizuenta C.N.A.D.N.R. SA a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de această instanță în Dosar nr. 46395/3/2011. În motivare, revizuenta a arătat că prin hotărârea din 10 august 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul intravilan în suprafață de 697 mp situat în P.L., județul Ilfov aparținând SC C.C.I. SRL.

Această hotărâre a format obiect al litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, soluția finală fiind aceea de punere în aplicare a hotărârii din 10 august 2010, executarea acesteia având ca efect transferul dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul exproprierii din proprietatea privată a expropriatului în proprietatea publică a statului. Astfel, prin sentința nr. 1541 din 20 septembrie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea reclamantei SC C.C.I. SRL având ca obiect punerea în aplicare a hotărârii de expropriere mai sus menționate, însă prin decizia nr. 79/A din 6 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul reclamantei și a admis acțiunea.

Această decizie a rămas irevocabila prin decizia nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul C.N.A.D.N.R. SA. Prin hotărârea din 9 decembrie 2013, pronunțată ulterior deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5225 din 13 noiembrie 2013, a fost însă revocată hotărârea din 10 august 2010, pentru motive temeinice, și anume, neîndeplinirea scopului pentru care a fost declarată utilitatea publică. În acest context, a susținut revizuenta, punerea în executare a deciziei nr. 79/A din 6 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar echivala cu un transfer forțat al dreptului de proprietate, sens în care se impune admiterea cererii de revizuire potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia. Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”. Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au facut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul. Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respins, ca nefondat, atât recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, împotriva deciziei nr. 79/A din 6 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cât și recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva aceleiași decizii și a încheierilor de ședință din 6 februarie 2013 și 27 februarie 2013. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc.

civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă. În cauză a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată intimata SC C.C.I. SRL în cuantum de 4.500 RON, conform facturii din 25 februarie 2014 aflată la dosarul cauzei. Cum potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea ce cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar intimata a dovedit suportarea acestor cheltuieli, cererea va fi admisă, urmând a se reduce cuantumul solicitat la suma de 2.000 RON, conform art. 274 alin. (3) din același cod, apreciindu-se că suma solicitată inițial nu se justifică în raport de valoarea și complexitatea pricinii.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuenta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL va fi obligată la plata, către intimata SC C.C.I. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, împotriva deciziei nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Obligă revizuenta să plătească intimatei SC C.C.I. SRL suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2014.