ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1619/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 9 ianuarie 2014 sub nr. 114/1/2014, revizuenta C.N.A.D.N.R.

SA

a solicitat, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr.

5225 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de această instanță în Dosar nr.

46395/3/2011.

În motivare, revizuenta a arătat că

prin hotărârea din 10 august 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul

intravilan în suprafață de 697 mp situat în P.L., județul Ilfov aparținând SC

C.C.I. SRL.

Această hotărâre a format obiect al

litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, soluția

finală fiind aceea de punere în aplicare a hotărârii din 10 august 2010,

executarea acesteia având ca efect transferul dreptului de proprietate asupra

terenului ce face obiectul exproprierii din proprietatea privată a

expropriatului în proprietatea publică a statului. Astfel, prin sentința nr.

1541 din 20 septembrie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins acțiunea reclamantei SC C.C.I. SRL având ca obiect punerea în aplicare

a hotărârii de expropriere mai sus menționate, însă prin decizia nr. 79/A din 6

martie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

reclamantei și a admis acțiunea. Această decizie a rămas irevocabila prin

decizia nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin care s-a respins, ca nefondat, recursul C.N.A.D.N.R. SA.

Prin hotărârea din 9 decembrie 2013,

pronunțată ulterior deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5225 din

13 noiembrie 2013, a fost însă revocată hotărârea din 10 august 2010, pentru

motive temeinice, și anume, neîndeplinirea scopului pentru care a fost

declarată utilitatea publică.

În acest context, a susținut

revizuenta, punerea în executare a deciziei nr. 79/A din 6 martie 2013 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr.

5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar echivala

cu un transfer forțat al dreptului de proprietate, sens în care se impune

admiterea cererii de revizuire potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte

constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor

juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri

strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat

chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit

căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Din textul citat rezultă că pentru

hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus

o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei

cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul

cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în

care au facut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită

de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor care evocă

fondul intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare. Per a

contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de

atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a

dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a

fost respins, ca nefondat, atât recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA,

prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, împotriva deciziei nr. 79/A din 6 martie 2013 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cât și recursul declarat de

pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva aceleiași decizii și a

încheierilor de ședință din 6 februarie 2013 și 27 februarie 2013.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită

o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de

art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul,

situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul

de revizuire invocat devine inutilă.

În cauză a formulat cerere de acordare

a cheltuielilor de judecată intimata SC C.C.I. SRL în cuantum de 4.500 RON, conform

facturii din 25 februarie 2014 aflată la dosarul cauzei.

Cum potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea ce cade în pretenții poate fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată, iar intimata a dovedit suportarea acestor

cheltuieli, cererea va fi admisă, urmând a se reduce cuantumul solicitat la suma

de 2.000 RON, conform art. 274 alin. (3) din același cod, apreciindu-se că suma

solicitată inițial nu se justifică în raport de valoarea și complexitatea pricinii.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuenta C.N.A.D.N.R. SA, prin

mandatar SC D.A.C.M. SRL va fi obligată la plata, către intimata SC C.C.I. SRL,

la 2.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuenta C.N.A.D.N.R. SA, prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, împotriva

deciziei nr. 5225 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Obligă revizuenta să plătească intimatei

SC C.C.I. SRL suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

28 mai 2014.