ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3379/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 46996/3/2010 la data de 01 octombrie 2010, reclamanta D.Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, admiterea contestației împotriva hotărârii din 10 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere și anularea hotărârii cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 61 m.p. Prin sentința civilă nr. 140 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta D.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

A fost modificată hotărârea din 10 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 61 m.p., în sensul acordării către reclamantă a despăgubirii în cuantum de 36 euro/m.p., respectiv a unui un cuantum total de 2.196 euro, în loc de 32 euro/m.p., respectiv în loc de 1.952 euro. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 121A din 19 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul pârâtului ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: În fapt, prin motivele de apel nu s-au adus veritabile critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței atacate.

De altfel, pârâtul nu a criticat evaluarea efectuată prin expertiza tehnică la prima instanță, care a stabilit un preț de 36 euro/m.p., în loc de 32 euro/m.p. (cât s-a reținut în raportul de evaluare invocat de către pârât și care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 27/2010) - preț avut în vedere de către comisia de experți desemnată de către instanță, în raport de prețurile reale de tranzacționare similare pe piața imobiliară din zonă (avându-se în vedere astfel, contractele de vânzare cumpărare încheiate pentru terenuri similare) - cu respectarea așadar, a prevederilor Legii nr. 198/2004 cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 499/2010. Drept urmare, s-a apreciat că prima instanță în mod legal și temeinic a reținut noua valoare a terenului expropriat în litigiu care corespunde celei reale și pe care nu o poate ignora, prin respingerea acțiunii, astfel cum a solicitat pârâtul.

În consecință, apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei nr. 121A din 19 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

S-a susținut că hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost corectă emisă, respectând prevederile legale și având la bază Raportul de evaluare pentru stabilirea valorii de despăgubire în temeiul Legii nr. 198/2004 a terenurilor afectate de construcția „Lărgirea la 4 benzi - Centura de sud între A1 și A2 sectorul 1, km 23+600- km 33+000", pe teritoriul localității G., P.L., raport care a determinat, în concordanță cu prevederile legale, valoarea de despăgubire a terenului reclamantei, afectat de construcția lucrării mai sus menționate, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, iar pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 10 august 2010. În faza procesuală a recursului, prin încheierea din camera de consiliu din 10 septembrie 2012, din oficiu, a fost preschimbat termenul de judecată al cauzei, de la data de 30 noiembrie 2013, la data de 2 noiembrie 2012,tabilirea acestei zile ca zi liberă prin modificarea C. muncii conform Legii nr. 147/2012/2012, publicată în M. Of.

nr. 509/2012, act normativ adoptat ulterior stabilirii de către Înalta Curte a primul termen în recurs. Cauza a fost suspendată la data de 25 ianuarie 2013, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți nu a fost prezentă și nu s-a cerut judecata în lipsă, iar la data de 10 mai 2013, recurentul pârât a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecata în lipsă. La termenul de judecată din data de 14 iunie 2013 Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol și a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ.. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 302 1 lit. c) din C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., simpla indicare a pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. de către avocatul recurentului pârât la termenul din 14 iunie 2013 nefiind suficientă din acest punct de vedere. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare. Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. De asemenea, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de nelegalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 din C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL împotriva deciziei nr. 121A din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2013.