ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3379/2013

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul instanței sub nr. 46996/3/2010 la data de 01 octombrie 2010,

reclamanta D.Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA, admiterea contestației împotriva hotărârii din 10 august 2010 de stabilire

a despăgubirilor pentru expropriere și anularea hotărârii cu privire la

cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 61 m.p.

Prin sentința

civilă nr. 140 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IlI-a civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta D.Ș., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

A fost modificată

hotărârea din 10 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere cu

privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 61 m.p., în sensul acordării

către reclamantă a despăgubirii în cuantum de 36 euro/m.p., respectiv a unui un

cuantum total de 2.196 euro, în loc de 32 euro/m.p., respectiv în loc de 1.952 euro.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar

SC D.A.C.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă

nr. 121A din 19 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul pârâtului ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

În fapt, prin

motivele de apel nu s-au adus veritabile critici de nelegalitate și netemeinicie

sentinței atacate. De altfel, pârâtul nu a criticat evaluarea efectuată prin expertiza

tehnică la prima instanță, care a stabilit un preț de 36 euro/m.p., în loc de 32

euro/m.p. (cât s-a reținut în raportul de evaluare invocat de către pârât și care

a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 27/2010) - preț avut în vedere de către comisia

de experți desemnată de către instanță, în raport de prețurile reale de tranzacționare

similare pe piața imobiliară din zonă (avându-se în vedere astfel, contractele de

vânzare cumpărare încheiate pentru terenuri similare) - cu respectarea așadar, a

prevederilor Legii nr. 198/2004 cu modificările și completările ulterioare și H.G.

nr. 499/2010.

Drept urmare,

s-a apreciat că prima instanță în mod legal și temeinic a reținut noua valoare a

terenului expropriat în litigiu care corespunde celei reale și pe care nu o poate

ignora, prin respingerea acțiunii, astfel cum a solicitat pârâtul.

În consecință,

apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

nr. 121A din 19 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M. SRL, fără a indica vreun motiv

de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

S-a susținut că

hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost corectă emisă, respectând prevederile

legale și având la bază Raportul de evaluare pentru stabilirea valorii de despăgubire

în temeiul Legii nr. 198/2004 a terenurilor afectate de construcția „Lărgirea la

4 benzi - Centura de sud între A1 și A2 sectorul 1, km 23+600- km 33+000",

pe teritoriul localității G., P.L., raport care a determinat, în concordanță cu

prevederile legale, valoarea de despăgubire a terenului reclamantei, afectat de

construcția lucrării mai sus menționate, motiv pentru care s-a solicitat admiterea

recursului, desființarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel,

iar pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei și menținerea

ca legală și temeinică a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 10 august 2010.

În faza procesuală

a recursului, prin încheierea din camera de consiliu din 10 septembrie 2012, din

oficiu, a fost preschimbat termenul de judecată al cauzei, de la data de 30 noiembrie

2013, la data de 2 noiembrie 2012,tabilirea acestei zile ca zi liberă prin modificarea

C. muncii conform Legii nr. 147/2012/2012, publicată în M. Of. nr. 509/2012, act

normativ adoptat ulterior stabilirii de către Înalta Curte a primul termen în recurs.

Cauza a fost suspendată

la data de 25 ianuarie 2013, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât niciuna dintre părți nu a fost prezentă și nu s-a cerut judecata în lipsă,

iar la data de 10 mai 2013, recurentul pârât a solicitat repunerea cauzei pe rol

și judecata în lipsă.

La termenul de

judecată din data de 14 iunie 2013 Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol

și a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile

art. 306 alin. (1) din C. proc. civ..

Analizând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează,

conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304

pct. 1- 9 din C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația

în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța

care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Față de faptul

că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia

atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță,

nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici

care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., simpla indicare a pct. 8 și 9 ale

art. 304 C. proc. civ. de către avocatul recurentului pârât la termenul din 14 iunie

2013 nefiind suficientă din acest punct de vedere.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa

deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei

atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate

de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără

să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară

de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară

de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C.

proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

Recurentul însă,

în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte

care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile

de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală

a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare

juridică.

De asemenea, modul

în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică

de nelegalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 din C. proc. civ. a fost abrogat prin

O.U.G. nr. 138/2000.

Față de cele expuse

mai sus, conform art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., se va constata nul recursul

declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin mandatar SC D.A.C.M.

SRL împotriva deciziei nr. 121A din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 iunie 2013.