ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3901/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 78 din 28.01.2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta Parohia Ortodoxa S. împotriva pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, s-a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 58/2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în comuna S., sat S., număr cadastral C1., teren în suprafață de 10.974 mp, la suma de 369.823,80 RON și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei această sumă, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente: Prin hotărârea nr. 58 din 12 noiembrie 2007 a C.N.A.D.N.R.

SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 190.915,99 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 55.967,40 euro, pentru imobilul expropriat situat in comuna S., sat S., pășune, tarlaua P.J., în suprafață de 10.974 mp, identificat prin număr cadastral C1., în favoarea reclamantei Parohia Ortodoxă Română S., persoana îndreptățită să primească despăgubiri. La dosar s-a depus extrasul CF nr. C2. S. în care reclamanta figurează în calitate de proprietar tabular asupra cotei părți de 650/1748 din terenurile cu nr. top T1., T2., în suprafață de 61.059 mp, ceea ce reprezintă suprafața de 22.705 mp. În consecință, instanța a considerat că reclamanta și-a justificat calitatea procesuală și interesul în cauză, aceasta fiind proprietara tabulară a terenului în litigiu, motiv pentru care tribunalul a respins excepțiile invocate de pârât.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat și completat în cauză de experții F.V., M.F. și G.P. s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptățită reclamanta sunt in cuantum 33,70 RON/mp sau 8 euro/mp, rezultând pentru terenul în suprafață de 10.974 mp valoarea de 369.823,80 RON sau 88.000 euro. Experții au arătat că zona în care se află terenul în litigiu are categoria teren agricol tip pășune, iar pe teren nu există construcții.

De asemenea, unitățile de alimentație publică și stații ale mijloacelor de transport în comun sunt la foarte mare distanță, iar dotările de zonă (rețea de curent electric, apă și gaz) sunt la distanțe de peste 500 m. De asemenea, experții au precizat că prețul din completarea la raportul de expertiză a fost stabilit la data la care s-a făcut reevaluarea, respectiv 04 noiembrie 2009. Expertul numit la solicitarea reclamanților a arătat că în opinia sa valoarea terenului este aceea din raportul inițial, de 11 euro/mp, însă nu și-a motivat opinia, astfel încât instanța a înlăturat-o. Ținând seama de dispozițiile art. 26 alin. (2) și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a considerat că experții au stabilit în mod corect despăgubirile la care este îndreptățită reclamanta ca urmare a exproprierii, raportat la data întocmirii raportului de expertiză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 177/A din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj. Motivând decizia, instanța de apel a confirmat starea de fapt avută în vedere de prima instanță. Împotriva acestei decizii pârâta C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs, admis prin decizia civilă nr. 4203 din 19 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj. În considerentele deciziei s-a arătat, în esență, că instanțele au ținut în mod nelegal seama de raportul de expertiză efectuat în cauză întrucât prin acesta valoarea terenului în litigiu a fost determinată prin metoda comparațiilor de piață, iar nu prin observarea prețului cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri similare celui expropriat.

S-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate, care să țină seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel cu cel expropriat în unitatea administrativ-teritorială. Procedând la rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 92/A din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA. În motivarea soluției sale, Curtea a reținut următoarele considerente: Ținând seama de cele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice care să stabilească valoarea terenului în litigiu prin raportare la prețurile cu care se vând în mod obișnuit, în aceeași unitate administrativ-teritorială, terenuri de același fel cu terenul expropriat de la reclamantă.

În scopul de a fi avute în vedere la efectuarea expertizei, pârâta apelantă a depus la dosarul cauzei copiile contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. V1. din 04 iunie 2010, nr. V2. din 30 septembrie 2010 și nr. V3. din 07 octombrie 2010. Nu au putut fi identificate alte contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică, în condițiile în care, pe fondul crizei imobiliare manifestate în ultimii ani, tranzacțiile cu imobile au scăzut semnificativ. Comisia de experți desemnată de instanță a determinat valoarea de piață actuală a terenului în litigiu folosind ca și comparabile, pe de o parte, două dintre contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică depuse de pârâta apelantă (contractele nr. V2./2010 și nr. V1./2010), iar pe de altă parte, două dintre hotărârile judecătorești depuse de reclamantă (nr. 5085/2010 și nr. 2733/R/2010, ambele pronunțate în recurs).

Au precizat experții, că aceste comparabile au fost selectate în funcție de următorii factori: aproprierea față de imobilul în litigiu, data tranzacției, caracteristici cât mai apropiate cu terenul evaluat, acces și dotare cu utilități. Astfel fiind, s-a stabilit că pentru terenul în litigiu valoarea este de 8 euro/mp, ceea ce corespunde sumei de 391.702 RON la data evaluării. Observând argumentele pe care experții le-au avut în vedere, instanța a considerat această concluzie a lor credibilă, ea fiind mai apropiată de nivelurile de preț la care se face referire în cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică depuse spre comparația de pârâtă, decât de valorile menționate în cele două decizii civile irevocabile pe care reclamanta a înțeles să le înfățișeze în instanță.

În același timp, Curtea a constatat că valoarea stabilită de comisia de experți (391.702 RON) este mai mare decât acea pe care prima instanță a avut-o în vedere, (369.823,80 RON) ceea ce trimite la concluzia că apelul nu poate fi admis, probele administrate neconfirmând susținerile pârâtei apelante potrivit cărora valoarea stabilită de Tribunalul Cluj, ca primă instanță, ar fi prea ridicată. În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligată apelanta la a-i plăti intimatei suma de 3.361,05 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial și onorariu al experților tehnici judiciare, corespunzător părții suportate de către reclamantă. Împotriva menționatei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R.

SA, pentru motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a formulat următoarele critici: Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, art. 315 C. proc. civ. Astfel, conținutul raportului de expertiză contrazice concluziile instanței de apel. Întrucât experții judiciari au determinat cuantumul despăgubirii utilizând metoda comparației directe prin raportare la valorile stabilite prin sentințe civile pronunțate în alte cauze și nu în funcție de tranzacții autentice de vânzare-cumpărare privind imobile similare încheiate în proximitatea momentului realizării lucrării (august 2012), așa cum prevăd dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Așadar, instanța de control judiciar a apreciat în mod eronat și nelegal că în speță au fost respectate dispozițiile art. 26, alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Potrivit voinței legiuitorului, atât comisia de experți, cât și instanța de apel erau obligate să țină cont de prețurile practicate pe piața imobiliară locală, respectiv din comuna S., jud. Cluj. Despăgubirile din lucrarea avută în vedere de instanța de apel au la bază rapoarte de evaluare care au vizat valoarea de circulație stabilită pentru terenurile respective la nivelul noiembrie 2008 și respectiv februarie 2010 în hotărâri judecătorești.

Deși raportul de expertiză omologat de instanța de apel se bazează pe hotărâri judecătorești, care la rândul lor au ca fundament lucrări de expertiză din anii 2008 și 2010. Instanța de control judiciar a considerat în mod nelegal că valoarea propusă de experți reflectă valoarea terenului expropriat la momentul întocmirii raportului (august 2012), prin această interpretare fiind încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora despăgubirea trebuie stabilită în funcție de momentul realizării raportului de evaluare. Susține recurenta că, prin notele scrise din data de 03 august 2011 a depus la dosarul cauzei un număr de 3 contracte autentice de vânzare-cumpărare care aveau ca obiect terenuri similare celui in litigiu, situate in localitățile S. și L.S., respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1.

din 04 iunie 2010/ B.N.P. Asociați P.L. și P.I. (valoare 0.93 euro/m.p.) contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V2. din 03 septembrie 2010/B.N.P. D.I. (valoare 4,33 euro/m.p.): contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V3. din 07 octombrie 2010/B.N.P. Asociați M. (valoare 4,86 euro/m.p.). Cu încălcarea dispozițiilor de îndrumare din decizia de casare și a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 instanța de apel a acceptat un raport bazat pe valori consfințite prin hotărâri judecătorești (la nivelul anilor 2008 și 2010 - deși lucrarea ar fi trebuit să releve valoarea terenului în litigiu la momentul august 2012). Se mai susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor de îndrumare din decizia nr. 4203 din 19 mai 2011 a instanței supreme.

Astfel, deși a solicitat instanței efectuarea unor adrese către instituțiile abilitate să comunice tranzacții autentice relevante pentru întocmirea raportului de expertiză (încheiate la momentul întocmirii raportului), aceasta a respins în mod nemotivat proba propusă. Recurenta solicită admiterea recursului și, în principal, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatorii, cu respectarea dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, încadrate de recurent în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei al cererii de recurs, se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă și reală a legii, anume ca soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.

În analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica modul în care instanțele de fond au analizat și apreciat probatoriile administrate, cu consecința statuării cu privire la săvârșirea de către acestea a unei greșeli de fapt, întrucât o astfel de verificare era permisă numai în cadrul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Numai criticile vizând criteriile de stabilire a despăgubirilor și momentul la care se stabilesc aceste despăgubiri se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vor fi analizate de instanța de recurs. Legea prevede care sunt criteriile în raport cu care instanțele au stabilit cuantumul despăgubirii în caz de expropriere.

Anume, dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Sintagma „ prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Contrar celor susținute de recurentă, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a deciziei de casare, experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. În analiza criticii de nelegalitate privind încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate, doar omisiunea instanțelor de fond de a analiza și respecta criteriile legale de stabilire a despăgubirii poate pune în discuție o problemă de încălcare a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Calitatea probatoriilor administrate de părți în susținerea criteriilor legale de evaluare a despăgubirii și, respectiv, aprecierea dată de judecători valorii probatoriilor administrate în acest scop pune în discuție o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept mai sus arătate, scapă controlului instanței de recurs. Astfel, criticile privind modalitatea de efectuare a expertizei tehnice, înscrisurile care au fundamentat concluziile experților, admiterea sau respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză reprezintă chestiuni de apreciere și interpretare a probatoriilor administrate, ce nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, întrucât sunt aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care exced cadrului verificărilor pe care le presupune soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. În consecință, cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel a aplicat și respectat aceste criterii, stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii exproprierii suportată de reclamantă, hotărârea astfel pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale legislației interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale sau convenționale.

În ceea ce privește despăgubirile cuvenite reclamantei, ca urmare a exproprierii terenului în suprafață de 10.974 mp, situat în localitatea S., comuna S., recurenta susține nerespectarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora stabilirea cuantumului despăgubirilor se realizează la data întocmirii raportului de expertiză, în funcție de prețul de vânzare al imobilelor de același fel din unitatea administrativ-teritorială. În acest sens, recurenta critică faptul că instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirii, folosind metoda comparației directe, dar prin raportare la valorile stabilite prin sentințe civile pronunțate în alte cauze și nu în funcție de tranzacții autentice de vânzare cumpărare cu privire la imobile identice.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a reținut că experții au determinat „valoarea de piață actuală a terenului în litigiu, folosind ca și comparabile, pe de o parte, două dintre contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică depuse de pârâta apelantă (contractele nr. V2./2010 și nr. V1./2010), iar pe de altă parte, două dintre hotărârile judecătorești depuse de reclamantă (nr. 5085/2010 și nr. 2733/R/2010, ambele pronunțate în recurs)”. Este lipsită de relevanță împrejurarea că această evaluare s-a bazat, prin metoda comparației directe, pe valoarea ce rezultă din hotărâri judecătorești, atât timp cât experții au avut convingerea că înscrisurile de comparație reflectă valoarea reală a terenului în litigiu la data întocmirii lucrării de specialitate în discuție, cu atât mai mult cu cât valorile au fost comparate cu contractele autentice depuse la dosar de pârâtă.

Susținând contrariul, îi revenea pârâtei sarcina probării afirmației că valoarea terenului determinată de către experți nu corespunde prețurilor de vânzare ale terenurilor de același fel din unitatea administrativ - teritorială. Or, pârâta nu a înțeles să probeze aceste susțineri, iar experții au ținut seama de înscrisurile depuse la dosar de părți, printre care, cele două contracte de vânzare - cumpărare depuse la dosar de aceasta. Pe acest temei, numai în măsura în care pârâta ar fi înfățișat contracte de vânzare - cumpărare încheiate în perioada relevantă pentru alte imobile de același fel cu terenul în litigiu, instanța ar fi putut cenzura valoarea inserată în raportul de expertiză. Întrucât pârâta nu a depus la dosar asemenea înscrisuri relevante nu se poate reține nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și nici o încălcare a rolului activ al judecătorului.

Față de cele expuse, se constată ca nefiind fondate motivele de recurs relative la modul de stabilire a despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 și a art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost invocate prin cererea de recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în reprezentarea Statului Român împotriva deciziei civile nr. 92/A din 09 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2013.