ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3901/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3901/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 78 din 28.01.2010 a

Tribunalului Cluj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea promovată de

reclamanta Parohia Ortodoxa S. împotriva pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA, s-a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 58/2007 a Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în comuna S., sat S., număr

cadastral C1., teren în suprafață de 10.974 mp, la suma de 369.823,80 RON și a

fost obligat pârâtul să achite reclamantei această sumă, precum și cheltuieli

de judecată în sumă de 1.200 RON.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. 58

din 12 noiembrie 2007 a C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 190.915,99 RON, reprezentând echivalentul

în RON a sumei de 55.967,40 euro, pentru imobilul expropriat situat in comuna S.,

sat S., pășune, tarlaua P.J., în suprafață de 10.974 mp, identificat prin număr

cadastral C1., în favoarea reclamantei Parohia Ortodoxă Română S., persoana îndreptățită

să primească despăgubiri.

La dosar s-a depus extrasul

CF nr. C2. S. în care reclamanta figurează în calitate de proprietar tabular asupra

cotei părți de 650/1748 din terenurile cu nr. top T1., T2., în suprafață de 61.059

mp, ceea ce reprezintă suprafața de 22.705 mp.

În consecință, instanța

a considerat că reclamanta și-a justificat calitatea procesuală și interesul în

cauză, aceasta fiind proprietara tabulară a terenului în litigiu, motiv pentru care

tribunalul a respins excepțiile invocate de pârât.

Prin raportul de expertiză

tehnică judiciară efectuat și completat în cauză de experții F.V., M.F. și G.P.

s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptățită reclamanta sunt in cuantum

33,70 RON/mp sau 8 euro/mp, rezultând pentru terenul în suprafață de 10.974 mp valoarea

de 369.823,80 RON sau 88.000 euro.

Experții au arătat că

zona în care se află terenul în litigiu are categoria teren agricol tip pășune,

iar pe teren nu există construcții. De asemenea, unitățile de alimentație publică

și stații ale mijloacelor de transport în comun sunt la foarte mare distanță, iar

dotările de zonă (rețea de curent electric, apă și gaz) sunt la distanțe de peste

500 m. De asemenea, experții au precizat că prețul din completarea la raportul de

expertiză a fost stabilit la data la care s-a făcut reevaluarea, respectiv 04

noiembrie 2009.

Expertul numit la solicitarea

reclamanților a arătat că în opinia sa valoarea terenului este aceea din raportul

inițial, de 11 euro/mp, însă nu și-a motivat opinia, astfel încât instanța a înlăturat-o.

Ținând seama de dispozițiile

art. 26 alin. (2) și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a considerat

că experții au stabilit în mod corect despăgubirile la care este îndreptățită reclamanta

ca urmare a exproprierii, raportat la data întocmirii raportului de expertiză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA, respins ca nefondat prin decizia civilă

nr. 177/A din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj.

Motivând decizia, instanța

de apel a confirmat starea de fapt avută în vedere de prima instanță.

Împotriva acestei decizii

pârâta C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs, admis prin decizia civilă nr. 4203 din

19 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunându-se casarea deciziei

și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj.

În considerentele deciziei

s-a arătat, în esență, că instanțele au ținut în mod nelegal seama de raportul de

expertiză efectuat în cauză întrucât prin acesta valoarea terenului în litigiu a

fost determinată prin metoda comparațiilor de piață, iar nu prin observarea prețului

cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri similare celui expropriat.

S-a dispus efectuarea

unei noi expertize tehnice de specialitate, care să țină seama de prețurile cu care

se vând în mod obișnuit imobilele de același fel cu cel expropriat în unitatea administrativ-teritorială.

Procedând la rejudecarea

apelului, prin decizia civilă nr. 92/A din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA.

În motivarea soluției

sale, Curtea a reținut următoarele considerente:

Ținând seama de cele dispuse

de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, instanța a dispus

efectuarea unei noi expertize tehnice care să stabilească valoarea terenului în

litigiu prin raportare la prețurile cu care se vând în mod obișnuit, în aceeași

unitate administrativ-teritorială, terenuri de același fel cu terenul expropriat

de la reclamantă.

În scopul de a fi avute

în vedere la efectuarea expertizei, pârâta apelantă a depus la dosarul cauzei copiile

contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. V1. din 04 iunie 2010, nr.

V2. din 30 septembrie 2010 și nr. V3. din 07 octombrie 2010.

Nu au putut fi identificate

alte contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică, în condițiile în care, pe

fondul crizei imobiliare manifestate în ultimii ani, tranzacțiile cu imobile au

scăzut semnificativ.

Comisia de experți desemnată

de instanță a determinat valoarea de piață actuală a terenului în litigiu folosind

ca și comparabile, pe de o parte, două dintre contractele de vânzare-cumpărare în

formă autentică depuse de pârâta apelantă (contractele nr. V2./2010 și nr. V1./2010),

iar pe de altă parte, două dintre hotărârile judecătorești depuse de reclamantă

(nr. 5085/2010 și nr. 2733/R/2010, ambele pronunțate în recurs).

Au precizat experții,

că aceste comparabile au fost selectate în funcție de următorii factori: aproprierea

față de imobilul în litigiu, data tranzacției, caracteristici cât mai apropiate

cu terenul evaluat, acces și dotare cu utilități.

Astfel fiind, s-a stabilit

că pentru terenul în litigiu valoarea este de 8 euro/mp, ceea ce corespunde sumei

de 391.702 RON la data evaluării.

Observând argumentele

pe care experții le-au avut în vedere, instanța a considerat această concluzie a

lor credibilă, ea fiind mai apropiată de nivelurile de preț la care se face referire

în cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică depuse

spre comparația de pârâtă, decât de valorile menționate în cele două decizii civile

irevocabile pe care reclamanta a înțeles să le înfățișeze în instanță.

În același timp, Curtea

a constatat că valoarea stabilită de comisia de experți (391.702 RON) este mai mare

decât acea pe care prima instanță a avut-o în vedere, (369.823,80 RON) ceea ce trimite

la concluzia că apelul nu poate fi admis, probele administrate neconfirmând susținerile

pârâtei apelante potrivit cărora valoarea stabilită de Tribunalul Cluj, ca primă

instanță, ar fi prea ridicată.

În baza art. 274 C.

proc. civ. a fost obligată apelanta la a-i plăti intimatei suma de 3.361,05 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial și onorariu

al experților tehnici judiciare, corespunzător părții suportate de către reclamantă.

Împotriva menționatei

decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. SA, pentru

motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:

Hotărârea recurată a fost

dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

198/2004, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, art. 315 C. proc. civ.

Astfel, conținutul raportului

de expertiză contrazice concluziile instanței de apel. Întrucât experții judiciari

au determinat cuantumul despăgubirii utilizând metoda comparației directe prin raportare

la valorile stabilite prin sentințe civile pronunțate în alte cauze și nu în funcție

de tranzacții autentice de vânzare-cumpărare privind imobile similare încheiate

în proximitatea momentului realizării lucrării (august 2012), așa cum prevăd dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994. Așadar, instanța de control judiciar a apreciat în

mod eronat și nelegal că în speță au fost respectate dispozițiile art. 26,

alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit voinței legiuitorului,

atât comisia de experți, cât și instanța de apel erau obligate să țină cont de prețurile

practicate pe piața imobiliară locală, respectiv din comuna S., jud. Cluj.

Despăgubirile din lucrarea

avută în vedere de instanța de apel au la bază rapoarte de evaluare care au vizat

valoarea de circulație stabilită pentru terenurile respective la nivelul noiembrie

2008 și respectiv februarie 2010 în hotărâri judecătorești.

Deși raportul de expertiză

omologat de instanța de apel se bazează pe hotărâri judecătorești, care la rândul

lor au ca fundament lucrări de expertiză din anii 2008 și 2010. Instanța de control

judiciar a considerat în mod nelegal că valoarea propusă de experți reflectă valoarea

terenului expropriat la momentul întocmirii raportului (august 2012), prin această

interpretare fiind încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

potrivit cărora despăgubirea trebuie stabilită în funcție de momentul realizării

raportului de evaluare.

Susține recurenta că,

prin notele scrise din data de 03 august 2011 a depus la dosarul cauzei un număr

de 3 contracte autentice de vânzare-cumpărare care aveau ca obiect terenuri similare

celui in litigiu, situate in localitățile S. și L.S., respectiv contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. V1. din 04 iunie 2010/ B.N.P. Asociați P.L. și P.I. (valoare

0.93 euro/m.p.) contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V2. din 03

septembrie 2010/B.N.P. D.I. (valoare 4,33 euro/m.p.): contract de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. V3. din 07 octombrie 2010/B.N.P. Asociați M. (valoare 4,86

euro/m.p.).

Cu încălcarea dispozițiilor

de îndrumare din decizia de casare și a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

instanța de apel a acceptat un raport bazat pe valori consfințite prin hotărâri

judecătorești (la nivelul anilor 2008 și 2010 - deși lucrarea ar fi trebuit să releve

valoarea terenului în litigiu la momentul august 2012).

Se mai susține că hotărârea

recurată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor de îndrumare din decizia

nr. 4203 din 19 mai 2011 a instanței supreme. Astfel, deși a solicitat instanței

efectuarea unor adrese către instituțiile abilitate să comunice tranzacții autentice

relevante pentru întocmirea raportului de expertiză (încheiate la momentul întocmirii

raportului), aceasta a respins în mod nemotivat proba propusă.

Recurenta solicită admiterea

recursului și, în principal, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea

acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatorii,

cu respectarea dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, cu obligarea intimatei-reclamante

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile menționate, încadrate de recurent în motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., invocat ca temei al cererii de recurs, se poate cere modificarea

unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident acest

motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă

și reală a legii, anume ca soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea și

înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte,

astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.

În analiza acestui motiv,

instanța de recurs nu poate verifica modul în care instanțele de fond au analizat

și apreciat probatoriile administrate, cu consecința statuării cu privire la săvârșirea

de către acestea a unei greșeli de fapt, întrucât o astfel de verificare era permisă

numai în cadrul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 11 C.

proc. civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Numai criticile vizând

criteriile de stabilire a despăgubirilor și momentul la care se stabilesc aceste

despăgubiri se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și vor fi analizate de instanța de recurs.

Legea prevede care sunt

criteriile în raport cu care instanțele au stabilit cuantumul despăgubirii în caz

de expropriere.

Anume,

dispozițiile art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că „despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite

iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Sintagma „

prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială”

definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la

care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta

a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt

întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul

acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că

nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Contrar celor susținute

de recurentă, instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui

raport de expertiză efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 și a deciziei de casare, experții ținând seama de prețul cu care

s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

În analiza criticii de

nelegalitate privind încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate,

doar omisiunea instanțelor de fond de a analiza și respecta criteriile legale de

stabilire a despăgubirii poate pune în discuție o problemă de încălcare a legii,

în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Calitatea probatoriilor

administrate de părți în susținerea criteriilor legale de evaluare a despăgubirii

și, respectiv,

aprecierea

dată de judecători valorii probatoriilor administrate în acest scop pune în discuție

o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept mai sus

arătate, scapă controlului instanței de recurs.

Astfel, criticile privind

modalitatea de efectuare a expertizei tehnice, înscrisurile care au fundamentat

concluziile experților, admiterea sau respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză

reprezintă chestiuni de apreciere și interpretare a probatoriilor administrate,

ce nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, întrucât sunt aspecte de netemeinicie,

iar nu de nelegalitate, care exced cadrului verificărilor pe care le presupune soluționarea

recursului, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În consecință, cât timp

legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate

persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel a aplicat și respectat aceste criterii,

stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii exproprierii suportată

de reclamantă, hotărârea astfel pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs,

exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și ale legislației interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor

naționale sau convenționale.

În ceea ce privește despăgubirile

cuvenite reclamantei, ca urmare a exproprierii terenului în suprafață de 10.974

mp, situat în localitatea S., comuna S., recurenta susține nerespectarea de către

instanța de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora stabilirea

cuantumului despăgubirilor se realizează

la data întocmirii raportului de expertiză,

în funcție de prețul

de vânzare al

imobilelor

de același fel din unitatea administrativ-teritorială.

În acest sens, recurenta

critică faptul că instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirii, folosind metoda

comparației directe, dar prin raportare la valorile stabilite prin sentințe civile

pronunțate în alte cauze și nu în funcție de tranzacții autentice de vânzare cumpărare

cu privire la imobile identice.

Contrar susținerilor recurentei,

instanța de apel a reținut că experții au determinat „valoarea de piață actuală

a terenului în litigiu, folosind ca și comparabile, pe de o parte, două dintre contractele

de vânzare-cumpărare în formă autentică depuse de pârâta apelantă (contractele nr.

V2./2010 și nr. V1./2010), iar pe de altă parte, două dintre hotărârile judecătorești

depuse de reclamantă (nr. 5085/2010 și nr. 2733/R/2010, ambele pronunțate în recurs)”.

Este lipsită de relevanță

împrejurarea că această evaluare s-a bazat, prin metoda comparației directe, pe

valoarea ce rezultă din hotărâri judecătorești, atât timp cât experții au avut convingerea

că înscrisurile de comparație reflectă valoarea reală a terenului în litigiu la

data întocmirii lucrării de specialitate în discuție, cu atât mai mult cu cât valorile

au fost comparate cu contractele autentice depuse la dosar de pârâtă.

Susținând contrariul,

îi revenea pârâtei sarcina probării afirmației că valoarea terenului determinată

de către experți nu corespunde prețurilor de vânzare ale terenurilor de același

fel din unitatea administrativ - teritorială.

Or, pârâta nu a înțeles

să probeze aceste susțineri, iar experții au ținut seama de înscrisurile depuse

la dosar de părți, printre care, cele două contracte de vânzare - cumpărare depuse

la dosar de aceasta.

Pe acest temei, numai

în măsura în care pârâta ar fi înfățișat contracte de vânzare - cumpărare încheiate

în perioada relevantă pentru alte imobile de același fel cu terenul în litigiu,

instanța ar fi putut cenzura valoarea inserată în raportul de expertiză.

Întrucât pârâta nu a depus

la dosar asemenea înscrisuri relevante nu se poate reține nerespectarea prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994 și nici o încălcare a rolului activ al judecătorului.

Față de cele expuse, se

constată ca nefiind fondate motivele de recurs relative la modul de stabilire a

despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea

nr. 198/2004 și a art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost invocate prin

cererea de recurs.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în reprezentarea Statului Român împotriva

deciziei civile nr. 92/A din 09 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 septembrie 2013.