ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5386/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5386/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București sub nr. 41496/3/2008, reclamanții S.O.M. și S.R.A. au

chemat în judecată pârâtul Statul Român prin CNADN din România SA solicitând

modificarea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 5/2008 în

sensul de a se majora suma prevăzută cu titlu de despăgubiri de la 157.353 Euro

la suma de 1.245.979 Euro, la care se va adăuga TVA și impozit pe venit.

În motivarea acțiunii

lor, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 800

mp situat în Otopeni, având nr. cadastral x și că s-a declanșat procedura de

expropriere a acestui teren pentru realizarea obiectivului de investiții

"Fluidizare trafic pe DN 1, km 8-100 - km 17-100 și centura rutieră în

zona de nord a Municipiului București". Reclamanții au mai arătat că prin

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 5/2008 s-a dispus exproprierea

terenului menționat mai sus și s-a stabilit despăgubirea ce urma să le fie

plătită la suma de 574.322,71 RON echivalentul a 157.353 Euro.

Reclamanții au mai

precizat că terenul a fost subevaluat față de valoarea reală a acestuia, că la

evaluarea terenului nu au fost avute în vedere utilitățile înglobate în terenul

expropriat, lucrările de construcții impuse de expropriere, cheltuielile

derivând din mutarea provizorie, cheltuieli derivând din obținerea

autorizațiilor și avizelor necesare.

Pârâtul Statul Român

prin CNADN din România SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 770 din 25 mai 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în

parte contestația, a modificat în parte Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor

nr. 5 din 29 mai 2008 emisă de CNADN din România SA; a stabilit cuantumul

despăgubirilor acordate reclamanților la suma de 256.714 Euro, a menținut

celelalte dispoziții ale Hotărârii și a respins cererea reclamanților privind

acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 5/2008 a CNADN din

România SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea

terenului în suprafață de 800 mp situat în Otopeni, având nr. cadastral x

proprietatea reclamanților S.O.M. și S.R.A.

Instanța de fond a

avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile art. 9 din Legea nr.

198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de

autostrăzi și drumuri naționale, art. 25 din Legea nr. 33/1994, art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

În speță, reclamanții

S.O.M. și S.R.A. sunt proprietarii unui teren în suprafață totală de 4462 mp

situat în Otopeni, Județul Ilfov, teren pe care a fost edificată o hală de

depozitare în suprafață de 2881 mp.

Așa cum s-a reținut

mai sus, din suprafața totală de 4462 mp s-a dispus exproprierea unei suprafețe

de 800 mp.

Prin Raportul de

expertiză evaluare bunuri imobiliare efectuat de Comisia de experți s-a

concluzionat că valoarea unui mp este de 198 Euro.

De asemenea,

tribunalul a avut în vedere că ofertele avute în vedere de comisia de experți

datau din luna mai 2008, deși comisia ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea

de tranzacționare a unor terenuri similare de la data efectuării expertizei,

respectiv anul 2009.

În cea de-a treia

variantă a expertizei, comisia de experți compusă din experții F.T.C. și P.T. a

stabilit valoarea unui mp la 62,1 Euro.

La stabilirea acestei

valori, comisia a avut în vedere grila întocmită de Camera Notarilor Publici

conform căreia valoarea unui mp la nivelul anului 2009 a fost de 54 Euro.

Tribunalul a avut în

vedere și aspectul că, începând cu a doua jumătate a anului 2008, prețurile

imobilelor au fost într-o continuă scădere, astfel că la jumătatea anului 2009

imobilele se tranzacționau la o valoare mult mai mică decât cea din anii 2007 -

2008.

Astfel fiind, față de

dispozițiile legale menționate mai sus, valoarea terenului expropriat se

determină la momentul efectuării expertizei și nu la momentul la care a fost

emisă hotărârea prin care au fost stabilite despăgubirile.

Or, la momentul

efectuării expertizei, terenul proprietatea reclamanților nu avea o valoare mai

mare de 100 Euro/mp.

Tribunalul a avut în

vedere și dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora

valoarea despăgubirii stabilite de instanță nu poate fi mai mică decât despăgubirea

stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor.

Pentru considerentele

expuse mai sus, tribunalul a constatat că Hotărârea nr. 5/2008 este temeinică

și legală sub acest aspect.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel reclamanții S.O.M. și S.R.A. și pârâtul Statul Român

prin CNADN din România. Apelanții-reclamanți au formulat apel solicitând

schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării sumei acordate

reclamanților cu titlu de despăgubiri, de la suma de 356.714 Euro (echivalent

în lei), la suma de 57.194 Euro, cu mențiunea că majorarea solicitată față de

suma acordată de prima instanță este de 150.480 Euro - echivalent în lei;

obligarea pârâtului la plata sumei de 507.194 Euro, prin echivalent în lei,

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamanți ca efect al

exproprierii terenului în suprafață de 800 mp, având număr cadastral x și a

celorlalte consecințe păgubitoare ale acestei măsuri; respingerea apelului

pârâtului, în calitate de reprezentant al Statului Român; obligarea pârâtei

apelante la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.

Apelanții reclamanți

au expus modalitatea de determinare a prejudiciului constând în beneficiul

nerealizat, derivând din chiria neîncasată:

- începând cu luna

mai 2009 au fost declanșate lucrări de restrângere pe noul aliniament al halei

ce constituie proprietatea reclamanților, lucrări ce au avut ca finalitate atât

diminuarea suprafeței halei și a parcării aferente, cât și un disconfort major

creat chiriașului, cu mențiunea esențială că acesta din urmă a continuat să

achite chiria în cuantumul stabilit inițial;

- finalmente,

suprafața halei s-a redus cu 182 mp, iar parcarea aferentă halei s-a redus cu

800 mp, astfel că începând cu luna mai 2009, chiriașul a fost văduvit de

folosința acestor suprafețe;

- prețul stabilit

pentru folosința halei, prin contractul de închiriere, este de 10 Euro/mp,

rezultând o sumă lunară de 1820 Euro (182 mp X 10 Euro);

- prețul stabilit

pentru utilizarea parcării, prin contractul de închiriere, este de 2 Euro/mp,

rezultând o sumă lunară de 1600 Euro (800 mp. X 2 Euro);

- în fiecare lună,

suma cu care se impunea a fi redusă chiria datorată de chiriaș era de 3.420

Euro (1600 + 1840) pe o perioadă cuprinsă între luna mai 2009 și luna decembrie

2012, dată la care expiră durata contractului de închiriere.

Prin Decizia civilă

nr. 7219, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității

recursului declarat de pârâtul Statul Român - CNADN din România, ca nefondată,

a admis recursurile declarate de reclamanții S.O.M. și S.R.A. și de pârâtul

Statul Român - CNADN din România împotriva Deciziei nr. 54A din 9 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Pentru a dispune

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în esență că din

motivarea deciziei recurate nu rezultă modul în care s-a ajuns la calcularea

cuantumului despăgubirilor la suma de 254.423 Euro.

Totodată, s-a statuat

că în temeiul art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, nu se poate

acorda ca beneficiu, chiria brută ci numai chiria netă, întrucât câtă vreme

această normă nu definește noțiunile de "prejudiciu" și de

"daună" se va avea în vedere principiul jurisprudențial al reparării

integrale a prejudiciului, ca normă de drept comun în materia răspunderii

civile, iar la stabilirea întinderii reparației trebuie avută în vedere paguba

efectiv suferită și beneficiul sau câștigul nerealizat.

Or, în ceea ce

privește câștigul nerealizat, acesta nu poate privi decât suma pe care

reclamantul o putea dobândi efectiv în patrimoniu, deci suma care rămâne după

plata către stat, din chiria brută stabilită prin contract, a tuturor

obligațiilor constând în taxe și impozite.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate de ambii apelanți, dat

fiind interdependența acestora și dispozițiile legale incidente în cauză,

Curtea a constatat următoarele:

Prin Hotărârea nr. 5

din 29 mai 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 Consiliul local Otopeni, județul Ilfov, s-a dispus

exproprierea și s-a aprobat acordarea despăgubirilor totale în sumă de 157.353

Euro, compusă din suma de 80.000 Euro - despăgubire pentru teren și suma de

77.357 Euro, despăgubire pentru investițiile situate pe acest teren - de la

adresa din Otopeni, județul Ilfov.

Despăgubirile

acordate, prin această hotărâre, au nemulțumit pe reclamanți, astfel încât

aceștia au sesizat prima instanță, cu soluționarea contestației formulate

împotriva hotărârii anterior citate, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din

Legea nr. 198/2004, care acordă expropriaților, ce se consideră prejudiciați de

cuantumul despăgubirii consemnate, posibilitatea de a se adresa instanței.

La soluționarea

prezentei cauze, Curtea a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, normă

de drept la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Se reține că prin

hotărârea instanței de fond, s-a statuat că despăgubirile cuvenite

reclamanților pentru terenul expropriat de 800 mp, se impun a fi cele reținute

prin hotărârea contestată, de 80.000 Euro.

De asemenea, Curtea a

constatat că prin intermediul criticilor cu care a fost sesizată, niciuna

dintre părțile litigioase nu a repus în discuție această statuare a primei

instanțe, câtă vreme, reclamanții au criticat soluția tribunalului exclusiv din

perspectiva neacordării către aceștia a despăgubirilor pentru prejudiciul în

valoare de 150.480 Euro, reprezentând suma neîncasată cu titlul de chirie, ca

efect al diminuării suprafeței halei și pentru utilizarea parcării, iar

apelantul pârât, exclusiv din perspectiva pretinsei greșite stabiliri a

despăgubirilor, pentru hala aflată pe teren, acesta invocând faptul că această

construcție nu a fost afectată de expropriere respectiv că valoarea lucrărilor

necesare pentru continuarea funcționării halei au fost supraevaluate.

În același sens,

Curtea a avut în vedere faptul că prin decizia de casare, Înalta Curte de

Casație și Justiție, nu a tranșat aspectele vizând prejudiciul de această

natură încercat de reclamanți și modul de cuantificare al acestuia, ci a constatat

că din verificarea considerentelor deciziei civile casate corelate cu cuprinsul

expertizei administrate în cauză, nu se poate deduce cum a fost stabilită

valoarea totală a prejudiciului, stabilite în apel.

Așa fiind, în

aplicarea art. 295 și art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nefiind învestită cu un

motiv de apel care să vizeze modul de stabilire a despăgubirilor pentru terenul

expropriat, date fiind limitele devoluțiunii stabilite în apel prin criticile

celor doi apelanți, Curtea s-a raportat în stabilirea valorii despăgubirilor

totale cuvenite reclamanților la această statuare a tribunalului, intrată în

putere de lucru judecat, iar nu la concluziile expertizei administrate în prima

instanță, expertiză care sub acest aspect nu a fost omologată de instanța de

fond.

Referitor la

criticile apelantului pârât, Curtea a avut în vedere că potrivit raportului de

expertiză efectuat în cauză, în primul ciclu procesual, în apel, comisia de

experți a stabilit că, anterior exproprierii, imobilul în litigiu era format

din: hala de depozitare, cu dimensiunile în plan de 66,63 m x 42,82 m, cu

închideri perimetrale de dimensiunile menționate și teren, cu dimensiunile de

81,70 m x 56,30 m, realizând o suprafața de 4.599,781 mp. Pe teren, în fața

halei, spre stradă, cu două intrări supravegheate de două porți, era amenajat

parcajul pentru TIR-uri de marfă - 25 locuri de parcare. Sistematizarea curții

permitea descărcarea și încărcarea mărfurilor, întoarcerea TIR-urilor și

circulația acestora în flux, utilizând cele două porți.

Curtea a avut în

vedere la soluționarea cauzei opinia calificată a comisiei de experți în sensul

exprimat mai sus, apreciind că aceasta și-a motivat de o manieră rațională,

concluzia formulată, prin raportare la destinația terenului și construcției edificate

de reclamanți și efectele produse ca urmare a exproprierii suprafeței de 800

mp, teren de către pârât.

Astfel, deși

apelantul pârât a contestat împrejurarea că hala ar fi fost afectată de

expropriere, Curtea și-a însușit punctul de vedere al experților în sensul că

lucrările de reorganizare a halei, care au avut ca efect diminuarea suprafeței

utile de depozitare din interiorul halei fiind de 184,00 mp erau necesare și

utile funcționării acesteia, conform destinației economice inițiale.

În consecință, chiar

dacă pârâtul nu a procedat la exproprierea vreunei porțiuni de teren de sub

hală și nici a construcției, din cele anterior reliefate, rezultă în mod

neechivoc, faptul că au fost necesare lucrări de adaptare a construcției pentru

realizarea scopului pentru care aceasta a fost construită.

Față de dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994 care consfințește dreptul proprietarului de a fi

dezdăunat nu numai pentru valoarea reală a imobilului expropriat dar și pentru

prejudiciul cauzat de expropriere, Curtea a constatat ca fiind nefondată, prima

critică formulată de apelantul pârât privitoare la lipsa unui prejudiciu

înregistrat de reclamanți cu privire la hală, dedusă din împrejurarea că acest

imobil nu a făcut obiect al exproprierii.

Cât privește cealaltă

critică a apelantului pârât în sensul supraevaluării lucrărilor necesare

funcționării halei, Curtea s-a raportat atât la cuprinsul expertizei

administrate în primă instanță cât și la completarea acesteia dispusă în apel,

în primul ciclu procesual.

Astfel, așa cum

rezultă din raportul de expertiză, prejudiciul creat efectiv prin expropriere

constă în:

Valoarea utilităților

înglobate în terenul expropriat: stație apă menajeră (inclusiv puțul), rețea de

canalizare (inclusiv fosa septică), rețea scurgere ape pluviale, rețea

alimentare cu gaze, instalație rețea electrică, instalații hidranți.

Curtea a reținut că

această valoare nu a fost luată în considerare de către tribunal la stabilirea

valorii prejudiciului cauzat de expropriere și că aceasta statuare nu face

obiect al criticilor din apel.

Potrivit

suplimentului la raportul de expertiză, lucrările de modificare și refacere a

halei, conform facturilor depuse de reclamanți au fost evaluate la suma de

313.817 RON.

Curtea s-a raportat

în stabilirea valorii prejudiciului înregistrat de reclamanți ca urmare a

lucrărilor necesare pentru continuarea funcționării halei, la concluziile

expertizei inițiale, reținând că acesta cuprinde în mod detaliat atât lucrările

necesare dar și evaluarea lor, conform normativelor în vigoare.

Curtea nu a putut

valida susținerea apelantului pârât în sensul că prin raportul de expertiză s-a

făcut o supraevaluare a lucrărilor necesare pentru continuarea funcționării

halei, câtă vreme comisia de experți a arătat în mod neechivoc atât lucrările

de modificare și refacere necesare, opinia potrivit căreia lucrările menționate

în cele două tabele anexă nr. 2 și nr. 3 sunt utile reamenajării spațiului

pentru asigurarea unei funcționări corespunzătoare a halei industriale, conform

destinației inițiale, fiind just motivată, acesta conținând punctul de vedere

științific potrivit specializării experților, analizele și opiniile acestora

fiind bazate și dezvoltate conform cerințelor din standardele recomandările și

metodologia de lucru recomandate de către CET - R și ANEVAR. În același timp,

în cauză nu au fost administrate probe contrare, din care să rezulte

supraevaluarea acestor lucrări anterior reliefate și nici invocate prevederi

legale care să fi fost greșit aplicate de către comisia de experți.

Totodată, Curtea nu a

făcut abstracție de îndrumările date de instanța de recurs, în sensul că în

rejudecare se impune stabilirea valorii fiecărei componente a prejudiciului

înregistrat de reclamanți, dar cu luarea în considerare și a susținerilor

părților din recurs.

Curtea, a omologat în

integralitate concluziile experților referitoare la această parte componentă a

prejudiciului încercat de reclamanți, apreciind că nu este fondată susținerea

apelanților reclamanți în sensul că nu trebuie aplicat procentul de 16%,

aferent beneficiului nerealizat deoarece, potrivit susținerilor acestora,

impozitarea are loc la data încasării sumei.

Aceasta deoarece

beneficiul nerealizat urmează a fi inclus în totalul prejudiciului ce va fi

încasat în cuantum net, potrivit celor reținute în raportul de expertiză,

neexistând ulterior o altă impozitare, în temeiul hotărârii judecătorești ce

urmează a fi pronunțată.

Tot astfel, Curtea a

avut în vedere interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prevederii înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că în

temeiul acestei norme se poate acorda ca beneficiu nerealizat chiria netă iar

nu chiria brută, întrucât în ceea ce privește câștigul nerealizat, acesta nu

poate privi decât suma pe care reclamantul o putea dobândi efectiv în

patrimoniu, deci suma care rămâne după plata către stat, din chiria brută a

obligațiilor constând în taxe și impozite. Or, în cauză, despăgubirile au fost

solicitate de reclamanți în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, normă care

face trimitere la art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că ele nu pot fi

analizate decât în limitele cadrului procesual stabilit prin acțiunea

introductivă.

Mai mult, o atare

analiză ar putea viza cel mult prejudiciul suportat de reclamanți cu titlul de

chirie diminuată, pentru perioada cuprinsă între data exproprierii și data

modificării contractului prin actul adițional nr. 3, în raport de prevederile

exprese ale art. 82 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, însă chiar și

pentru această perioadă de timp calea de urmat în cazul plății unui impozit

nedatorat, în contextul în care se susține că sumele încasate cu titlul de

chirie nu au fost cele declarate estimativ, nu este cea instituită prin art. 26

din Legea nr. 33/1994.

În consecință, față

de considerentele de fapt și de drept reținute, Curtea, în temeiul art. 296 C.

proc. civ., a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, a respins ca

nefondat apelul formulat de apelantul pârât, a schimbat în parte sentința

apelată în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților

la suma de 479.372 Euro, și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În temeiul art. 298

C. proc. civ. raportat la art. 274 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 276 C.

proc. civ. (pretențiile apelanților reclamanți fiind fondate parțial), Curtea a

dispus obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă

de 10.000 RON.

Împotriva Deciziei

civile nr. 115A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs reclamanții

S.O.M. și S.R.A. și pârâtul Statul Român prin CNADN SA.

Reclamanții S.O.M. și

S.R.A. au invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

Pentru a pronunța

decizia menționată, instanța de apel a reținut în esență, că reclamanții

apelanți sunt îndreptățiți să obțină repararea prejudiciului cauzat ca urmare a

măsurii exproprierii, sub ambele componente ale acestuia, respectiv prejudiciul

efectiv cuantificat la suma de 356.714 Euro și beneficiul nerealizat evaluat la

123.658 Euro.

Acordând

despăgubirile anterior menționate, Curtea de Apel București s-a raportat

"în stabilirea valorii prejudiciului înregistrat de reclamanți ca urmare a

lucrărilor necesare pentru continuarea funcționării halei, la concluziile

expertizei inițiale reținând că aceasta cuprinde în mod detaliat atât lucrările

necesare dar și evaluarea lor, conform normativelor în vigoare (decizia

recurată).

Nelegalitatea

deciziei recurate este relevată prin prisma motivului de recurs incident în

cauză, prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 teza a III-a C. proc. civ. -

"hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii",

deoarece, instanța de apel ar fi făcut o greșită dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, recurenții, fiind îndrituiți ca pe lângă despăgubirile stabilite

pentru terenul expropriat, să obțină și despăgubiri pentru celelalte prejudicii

cauzate prin această măsură.

Se consideră că în

mod greșit Curtea de Apel a redus valoarea beneficiului nerealizat prin

aplicarea procentului de 16%, reprezentând impozitul pe venit, în condițiile în

care recurenților le fusese deja perceput acest impozit pentru veniturile

obținute cu titlu de chirie, (dovadă în acest sens fiind declarațiile 220

privind venitul estimat al reclamanților pe anii 2011 și 2012).

Se subliniază

împrejurarea potrivit căreia rezultatul aplicării cotei de 16% de către

instanța de apel este o dublă impunere asupra veniturilor recurenților, aceștia

fiind prejudiciați cu suma de 16.863 Euro (rezultând din scăderea sumei de

123.658 Euro, reprezentând beneficiul nerealizat recunoscut de instanța de

apel, din suma de 140.521 Euro, reprezentând valoarea reală a beneficiului

nerealizat de către recurenți; 140.521 Euro - 123.658 Euro = 16.863 Euro).

A doua eroare

imputabilă instanței de apel este dată de modul de calcul eronat al

contravalorii despăgubirilor acordate reclamanților, în condițiile în care,

prin adiționarea prejudiciului efectiv stabilit la valoarea sumei de 356.714

Euro, cu valoarea beneficiului nerealizat, recunoscut doar parțial

reclamanților, la nivelul sumei de 123.658 Euro, rezultă suma totală de 480.372

Euro (356.714 Euro + 123.658 Euro = 480.372 Euro).

Pentru a conchide cu

privire la valoarea despăgubirilor reale cuvenite recurenților, se reiterează

susținerea potrivit căreia se solicită majorarea sumei acordate acestora în

apel, de la suma de 479.372 Euro, la suma de 497.235 Euro cu precizarea că

majorarea vizează suma de 17.863 Euro compusă din: 16.863 Euro, reprezentând

procentul de 16% aferent impozitului pe venitul din chirii, aplicat greșit în

apel (modul de calcul al acestei sume fiind relevat la finalul pct. 1 al

recursului); 1,000 Euro, reprezentând diferența dintre valoarea despăgubirilor

recunoscute de instanța de apel și valoarea reală ce ar fi trebuit să rezulte

pe baza unui calcul corect (modul de calcul al acestei sume fiind arătat la

pct. 2 al prezentei căi de atac).

Recurenta CNADN SA a

criticat decizia recurată pentru următoarele motive de nelegalitate:

Se consideră că după

casarea cu trimitere instanța de apel a admis apelul formulat de apelanții

reclamanți, a schimbat sentința apelată în sensul că a stabilit cuantumul

despăgubirilor acordate reclamanților la sumă de 479.372 Euro, față de suma de

430.025 Euro cât au solicitat apelanții reclamanți.

În aceste condiții,

se apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., instanța acordând apelanților reclamanți mai mult decât au cerut.

Analizând recursurile

declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt

nefondate pentru considerentele ce succed:

Recurenții

reclamanții invocă interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994 susținându-se neacordarea integrală a prejudiciului

suferit de reclamanți, prin diminuarea contravalorii beneficiului nerealizat de

la 140.521 Euro la 123.658 Euro.

Se mai consideră că

s-au calculat eronat despăgubirile acordate reclamanților, în condițiile în

care prin adiționarea prejudiciului efectiv stabilit la valoarea sumei de

356.714 Euro, cu valoarea beneficiului nerealizat recunoscut doar parțial

reclamanților, rezultă suma de 480.372 Euro, motiv pentru care se solicită

majorarea sumei acordate de la 479.372 Euro la 497.235 Euro.

Susținerile ce

vizează aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 se circumscriu motivului de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care prevede că

modificarea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-au aplicat sau interpretat

greșit dispozițiile legale incidente sau dacă hotărârea este lipsită de temei

legal.

Motivele invocate de

recurenți nu pot fi primite. Instanța de apel a făcut o justă aplicare a

prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, la stabilirea

prejudiciului înregistrat de reclamanți, Curtea a avut în vedere concluziile

expertizei inițiale, în ceea ce privește valoarea utilităților aflate pe

terenul expropriat (supraterane): platformă beton, împrejmuire, porți acces,

hol acces hală, post transformare și pe care aceasta a fost nevoită să le

dezafecteze și să le refacă, 50.765 Euro (constând în diferența dintre totalul

contravalorii acestor lucrări și suma de 3.500 Euro, suportată de pârâtă) și

contravaloarea lucrărilor necesare pentru demolarea parțială a halei și

dezafectarea instalațiilor aferente, edificarea fațadei și a compartimentărilor

interioare, realizarea birourilor comerciale, refacerea gardului metalic cu

porți de acces, executarea lucrărilor de canalizare, incluzând fosa septică,

executarea puțului de apă menajeră, executarea platformei betonate, a postului

de transformare, montare chiller în interiorul halei și executarea lucrărilor

de compartimentare pe structură metalică pentru chiller, executare fundații, elevație

și pardoseală la peretele lateral dreapta, refacerea instalației de hidranți și

a trapei de fum, montarea rafturilor în depozitul final, lucrări evaluate de

comisia de experți la suma de 225.949 Euro.

În mod just s-a

reținut și că reclamanții au administrat dovezi din care rezultă că anterior

exproprierii imobilul afectat de această măsură a făcut obiectul contractului

de închiriere din 15 martie 2007 (contract înregistrat la administrația

financiară din 29 iulie 2007), că acest contract fusese prelungit anterior

dispunerii exproprierii, conform actului adițional nr. 2 la contractul de

închiriere menționat, până la data de 31 decembrie 2012.

Se reține că în

cuprinsul actului adițional, părțile au prevăzut modul de calcul al chiriei,

stabilind că aceasta este de 10 Euro/mp de spațiu de depozitare, 2 Euro pentru

fiecare mp de spațiu de curte betonată și respectiv de 15 Euro, pentru fiecare

mp de spațiu cu destinația de birouri.

Comisia de experți a

stabilit valoarea chiriei care ar fi putut fi încasată pentru suprafața 182,00

mp, pierdută din suprafața halei și pentru suprafața de 800 mp, suprafața

parcajului dispărut și a spațiului de manevră aferent, în urma modificărilor

necesare după expropriere, pentru perioada cuprinsă între luna mai 2009

inclusiv, până la data 31 decembrie 2012, data expirării contractului de

închiriere, potrivit contractului de închiriere.

Astfel, pentru

folosința halei a fost stabilită o chirie de 10 Euro mp și de 2 Euro/mp parcaj,

ceea ce rezultă o chirie de: 182 mp x 10 Euro mp lună = 1.820 Euro lună,

respectiv 800 mp x 2 Euro mp lună = 1.600 Euro lună, în total: 3.420 Euro lună,

pentru perioada mai 2009 + ianuarie 2011, ceea ce înseamnă pentru toată

perioada avută în vedere: 3.420 Euro lună x 21 luni = 71.820 Euro.

Față de conținutul

actului adițional la contractul de închiriere, prin care părțile au convenit la

o diminuare a chiriei lunare, începând cu 1 februarie 2011 până la 31 decembrie

2012, de la suma de 36.772 Euro la 20.600, pentru întreaga clădire comisia de

experți a stabilit existența unei diminuări de 16.172 Euro lună, ceea ce

înseamnă o chirie diminuată: hală = 7,62 Euro/mp lună și parcaj = 2

Euro/mp/lună, calculată această chirie pentru suprafața de 182 mp x 7,62 Euro

mp lună =1.387 Euro lună, respectiv 800 mp x 2 Euro mp/lună = 1.600 Euro lună,

ceea ce reprezintă un total de 2.987 Euro lună, iar pentru întreaga perioadă de

la 1 februarie 2011 la decembrie 2012 rezultă: 2.987 Euro x 23 luni = 68.701

Euro. S-a concluzionat că reclamanții au suferit o pierdere totală de 140.521

Euro (71.820 Euro + 68.701 Euro), pentru perioada mai 2009 + decembrie 2012,

venit brut.

De asemenea, a fost

aplicat impozitul pe venit 16% astfel că s-a stabilit că venitul net neîncasat

de reclamanți cu acest titlu se ridică la suma de 123.658 Euro.

Pe de altă parte,

nerespectarea criteriilor de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de

expropriere constituie o problemă de nelegalitate. Or, dacă respectarea acestor

criterii poate constitui un motiv de recurs în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

o reapreciere de către instanța de recurs cu privire la valoarea efectivă a

despăgubirii așa cum se solicită de recurenții reclamanți, constituie o

problemă de temeinicie a hotărârii ce nu poate fi supusă controlului instanței

de recurs.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți.

Recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin CNADN SA este nefondat.

Se susține că ar fi

incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

și anume "plus petita" deoarece instanța de apel ar fi acordat mai

mult decât s-a cerut (respectiv a fost acordată suma de 479.372 Euro, față de

430.025 Euro, cât s-ar fi solicitat).

Această critică nu

subzistă. Prin acțiunea formulată la Tribunalul București reclamanții au

solicitat majorarea sumei prevăzute cu titlu de despăgubiri de la 157.353 Euro

la suma de 1.245.979 Euro, instanța de fond a acordat o sumă de 356.714 Euro,

iar ulterior, instanța de apel, prin decizia recurată a considerat că

reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în cuantum de 479.372 Euro.

Instanța de apel a

respectat principiul disponibilității părții, nefiind incident motivul de

modificare reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, se va respinge și recursul declarat de Statul Român prin CNADN SA

ca nefondat și se va menține decizia civilă a Curții de Apel București ca fiind

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții S.O.M. și S.R.A. și de pârâtul Statul Român prin CNADN

SA împotriva Deciziei civile nr. 115A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL