ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1554/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1097 din 5 iunie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă

contestația formulată de reclamantă SC A.I. SRL cu sediul ales pentru

comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A., T.D.A., în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

A anulat în parte

hotărârea din 10 mai 2009 și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de

66.445 RON.

A obligat intimata să

plătească contestatoarei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

S-a reținut, în esență,

că valoarea reală a terenului conform concluziilor raportului de expertiză este

de 66.445 RON, iar raportul de evaluare întocmit la cererea expropriatorului nu

a avut în vedere valorile de piață cu care se vând în mod obișnuit terenurile în

zona în care se află terenul.

Împotriva acestei hotărâri

au formulat apel în termen pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și Ministerul

Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Apelanții au susținut

că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală întrucât a omologat

raportul de expertiză cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 în sensul că la stabilirea despăgubirilor nu s-au avut în vedere prețurile

obișnuite de tranzacționare pentru alte imobile de același fel cu cel supus exproprierii.

Cu privire la sintagma

„preț real de tranzacționare” instanța supremă a stabilit că „prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobilele” utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr.

33/1994 are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele

autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta oferte de preț ale agențiilor

imobiliare ori prețurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din

anunțurile de mică publicitate, așa cum rezultă și din decizia nr. 865 din 12

februarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 5546/105/2007 și decizia nr. 680 din 5

noiembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 5781/42/2001, decizii ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

S-a mai susținut că experții

nu au avut în vedere nici grila Camerei Notarilor Publici pentru anul 2011 din care

rezultă faptul că în comuna S.J. prețul unitar pentru o suprafață de teren este

de 1,8 euro/mp.

La termenul de judecată

de la 28 ianuarie 2013, Curtea a admis proba cu înscrisuri, cât și proba cu expertiză

evaluatorie imobiliară, obiectivele fiind stabilite potrivit încheierii de ședință

de la 11 martie 2013 ca fiind următoarele: stabilirea valorii de circulație pentru

terenul expropriat raportat la tranzacții efectiv încheiate pentru terenuri similare

situate în aceiași unitate administrativ teritorială,la momentul efectuării lucrării

de specialitate și la fond cât și la data exproprierii conform dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

A fost desemnată o comisie

formată din trei experți care au întocmit lucrarea științifică ce a fost depusă

la data de 6 septembrie 2013, lucrare la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

Prin decizia civilă

nr. 296 A din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței civile nr. 1097 din 5 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a III-a civilă.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Conform art. 44 din Constituția

României și art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru

cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre

judecătorească.

De asemenea, potrivit

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză.

Prin sintagma „prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele” legiuitorul se referă la prețul efectiv

plătit și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare autentice și nu

la ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare.

Or, comisia de experți

care a efectuat lucrarea științifică la instanța de fond și pe care aceasta și-a

întemeiat soluția, a avut în vedere numai oferta de vânzare pentru terenuri situate

pe teritoriul comunei M.V. pentru stabilirea valorii de circulație a terenului în

cauză, fiind încălcate în acest fel dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 precizate, cât și dispozițiile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004

ce fac referire la grila notarilor publici.

Față de aceste aspecte,

Curtea s-a raportat la lucrarea științifică efectuată în calea de atac a apelului,

expertiză în care comisia de experți a avut în vedere prețurile efectiv plătite

pentru terenuri de același fel cu cel supus exproprierii precum și încheiate la

date cât mai apropriate de momentul exproprierii pentru a se da eficiență principiului

unei juste și prealabile despăgubiri consacrat de Constituție și de art. 1 din Legea

nr. 33/1994, tranzacții ce au fost atașate raportului de expertiză.

Sub aspectul modului de

întocmire al raportului de expertiză, criticile formulate de apelanți au fost considerate

ca întemeiate, însă raportat la momentul la care trebuie calculată valoarea reală

a terenului expropriat, Curtea a reținut că valoarea acestuia la momentul efectuării

raportului de expertiză la instanța de fond este mai mare decât cea stabilită de

instanța de fond.

Ca urmare, apelurile formulate

de pârât cât și de Ministerul Public se vădesc a fi nefondate astfel încât în baza

dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., au fost respinse ca nefondate.

În ceea ce privește cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă, aceasta

a fost respinsă întrucât vizează acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la

instanța de fond, fază procesuală în care au fost acordate aceste cheltuieli în

raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În recursul său, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. SA, a criticat decizia pronunțată în apel ca nelegală întrucât au fost

încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin aceea că nu

au ținut cont de valoarea terenului supus exproprierii, rezultată la momentul efectuării

raportului de expertiză.

Se invocă, în acest sens,

că valoarea terenului la data de 4 septembrie 2013 era de 45.070 RON și nu de 66.445

RON, cum greșit a stabilit instanța de apel.

Făcând trimitere la același

temei juridic, ce vizează aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9, C. proc. civ.,

recurentul-pârât Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

critică decizia dată în apel pe considerentul stabilirii valorii despăgubirilor

pentru imobilul expropriat la momentul exproprierii și nu la data întocmirii raportului

de expertiză, încălcând astfel dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând

a fi admise, în considerarea celor ce succed:

Criteriile de stabilire

a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt cele prevăzute de art. 26

din Legea nr. 33/1994, normă invocată de recurenții-pârâți prin recursul formulat,

iar nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane, îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”.

Prin urmare, legea impune

ca, la calcularea despăgubirilor cuvenite proprietarului instanța să țină seama

de două criterii legale și anume „prețul, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”

și respectiv „daunele” aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse și alte dovezi.

În pronunțarea soluției

instanța de apel s-a raportat la expertiza tehnică efectuată în apel întrucât experții

au avut în vedere prețurile efectiv plătite pentru terenuri de același fel cu cel

supus exproprierii.

A mai reținut instanța

de apel că, sub aspectul modului de întocmire al raportului de expertiză, criticile

formulate de apelanți sunt întemeiate, însă raportat la momentul la care trebuie

calculată valoarea reală a terenului expropriat, aceasta este mai mare decât cea

stabilită de instanța de fond.

Argumentarea instanței

de apel este incompletă, deoarece nu se poate deduce, din considerentele deciziei,

care ar fi momentul avut în vedere de instanță în raport cu care trebuie calculată

valoarea terenului, lămurirea acestei probleme de drept fiind esențială în soluționarea

cauzei.

Instanța de apel reține

că valoarea stabilită prin expertiza din apel ar fi mai mare decât cea acordată

de instanța de fond, însă nu rezultă la care dintre valorile din expertiză se referă,

în condițiile în care, potrivit obiectivelor expertizei, s-a solicitat stabilirea

valorii de circulație atât la momentul efectuării expertizei, cât și la data exproprierii.

În acest context, recurentul

pârât a susținut, ca motiv de recurs, faptul că în mod greșit s-a reținut că valoarea

terenului la momentul efectuării expertizei în apel ar fi mai mare decât valoarea

stabilită la instanța de fond, deoarece, dimpotrivă, valoarea stabilită prin raportul

de expertiză din apel a fost de 45.070 RON, mai mică decât valoarea de 66.445 RON

reținută de prima instanță

De asemenea, Ministerul

Public a arătat, în motivarea recursului, că instanța de apel trebuia să aibă în

vedere valoarea terenului calculată la data expertizei din apel, nu cea calculată

prin raportare la momentul exproprierii.

Or, în speță, instanța

de apel, fără să facă o analiză a situației de fapt și de drept, s-a limitat la

a constata că, deși criticile formulate de apelanți sunt întemeiate sub aspectul

modului de întocmire a raportului de expertiză, raportat la momentul la care trebuie

calculată valoarea reală a terenului, aceasta este mai mare decât cea stabilită

de instanța de fond, fără a face referire concretă la concluziile raportului de

expertiză din apel și fără a preciza expres care este momentul de care trebuie să

se țină seama la calcularea valorii terenului.

Cum instanța de apel nu

a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei și nu a rezolvat printr-o argumentare

juridică problema momentului în raport de care se calculează despăgubirile cuvenite

pentru expropriere, Înalta Curte nu poate verifica criticile formulate în recurs,

astfel încât, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., pentru soluționarea

unitară a cauzei, va admite ambele recursuri formulate, cu consecința casării deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 296/A din 21 octombrie

2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 mai 2014.