ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1555/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1555/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea din data
de 18 iunie 2009, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român
prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A
solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care, urmare a exproprierii
suprafeței de 651 mp teren situată în comuna Dascălu, Județul Ilfov, aparținând
reclamantei, să stabilească o despăgubire a cărui cuantum provizoriu a fost
estimat la suma de 48.652,5 euro (19.530 euro valoarea efectivă a terenului și
29.122,5 euro reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin expropriere).
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor
nr. 17/2008 i-au fost acordate despăgubiri, al căror cuantum de 15,93 RON/mp
(3,8 euro/mp) este cu mult sub valoarea reală a terenului expropriat.
Prin Sentința civilă
nr. 332 din 23 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a
civilă, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul la
plata către reclamantă a sumei de 16.112,25 RON, reprezentând despăgubiri
pentru imobilul expropriat și a sumei de 8389,8 RON, reprezentând prejudiciul
produs reclamantei, ca urmare a măsurii exproprierii în termen de 30 de zile de
la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prima instanță a
omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de către experți și completat
cu răspunsul acestora la obiecțiuni, și, admițând în parte cererea reclamantei,
a obligat pârâtul la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de
judecată.
În motivarea
sentinței, prima instanță a reținut că suma de 16.112,25 RON propusă de experți
ca despăgubire este rezonabilă, și că această sumă este mai mare decât suma
propusă de expropriator. În plus, tribunalul a reținut că pe perioada
efectuării lucrărilor la autostradă, terenul rămas neexpropriat nu are ieșire
la drumul public, astfel că a acordat o despăgubire echitabilă în cuantum de
2000 euro cu privire la acest aspect.
Împotriva sentinței,
au declarat apel reclamanta și pârâtul.
În motivarea apelului
declarat de reclamantă, se arată că la stabilirea valorii terenului pentru data
de 18 mai 2010, experții au aplicat un coeficient de diminuare de 40% scăzând
nejustificat valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarului expropriat.
În privința
prejudiciului cauzat prin expropriere, apelanta reclamantă arată că experții
l-au cuantificat la suma de 17.182 euro, iar instanța de fond a redus
nejustificat cuantumul acestui prejudiciu la suma de 2000 euro.
În final,
apelanta-reclamantă solicită instanței să stabilească cuantumul despăgubirilor
în euro, urmând ca plata să se facă în lei.
În motivarea apelului
declarat de către Statul Român prin CNADNR se arată că despăgubirea a fost
stabilită în condițiile Legii nr. 198/2004 și nu doar în condițiile Legii nr.
33/1994, astfel că aprecierile instanței de fond, conform cărora, despăgubirea
a fost fixată unilateral, sunt greșite.
Apelantul-pârât a
arătat că valoarea despăgubirilor de 16.112,25 RON, nu este stabilită în
conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și că în mod greșit
prima instanță a considerat că în cauză s-a dovedit un prejudiciu rezultat din
lipsa căii de acces la terenul rămas neexpropriat. În această ordine de idei,
apelantul arată că instanța nu a avut suport probatoriu atunci când a obligat
pârâtul la plata sumei de 8389,8 RON, care ar putea fi cel mult un prejudiciu
eventual.
Analizând actele și
lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, Curtea a reținut
următoarele:
Prin Hotărârea de
stabilire a despăgubirilor nr. 17 din 15 iulie 2008 s-a stabilit un cuantum
total al despăgubirilor de 10.375,61 RON, acestea fiind consemnate pe numele
reclamantei. Prima instanță a stabilit că valoarea de piață a suprafeței de 651
mp teren expropriată de la reclamantă este de 16.112,25 RON.
Curtea nu a reținut
concluziile raportului de expertiză efectuat de către experții C.N., A.S.M. și
E.P., cu privire la valoarea de piață a terenului expropriat, deoarece experții
nu au avut în vedere prețuri de tranzacționare efective, ci doar oferte de
vânzare.
Expertiza evaluatoare
efectuată în fața instanței de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din
Legea nr. 33/1994 (adică pe baza actelor de vânzare-cumpărare a unor terenuri
similare celui expropriat), a stabilit că valoarea terenului expropriat la data
efectuării raportului de expertiză este de 2811 euro, adică 12.042 RON la
cursul BNR valabil pentru data de 21 septembrie 2011.
Față de cele arătate,
Curtea a constatat că se impune schimbarea hotărârii primei instanțe cu privire
la cuantumul despăgubirii reprezentând contravaloarea terenului expropriat.
Raportat la
prejudiciul cauzat reclamantei prin faptul că terenul rămas neexpropriat nu ar
mai avea cale de acces la drumurile publice, Curtea a constatat că suma de
10.495,31 RON propusă de către Comisia de experți în apel, nu cuantifică un
prejudiciu cert, și prin urmare, nu trebuie acordată, în aceeași ordine de
idei.
Reținând faptul că
sumele acordate apelantei-reclamante prin hotărârea primei instanțe sunt mai
mari decât sumele ce se vor acorda în apel, Curtea a respins apelul acesteia,
chiar dacă, conform solicitării reclamantei, cuantumul despăgubirii a fost
stabilit în euro, urmând ca plata să se facă în lei, la cursul BNR.
Curtea a admis apelul
pârâtului și a schimbat în parte acțiunea, în sensul că, a admis în parte
acțiunea, a stabilit suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea
terenului în suprafață de 65 mp, la 2811 euro în echivalent lei la data plății.
A respins cererea
privind acordarea prejudiciului cauzat terenului neexpropriat, ca urmare a
lipsei căii de acces, ca neîntemeiată.
Curtea a menținut
soluția din sentință cu privire la cheltuielile de judecată, deoarece pârâtul a
căzut în pretenții, chiar dacă acțiunea a fost admisă în parte, în condițiile
în care suma acordată de către instanța de apel este mai mare decât suma
stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Împotriva Deciziei civile
nr. 298A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, au declarat recurs reclamanta M.C. și pârâtul Statul Român prin
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Recurenta reclamantă
M.C. a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
În mod total nelegal,
neîntemeiat, nejustificat și nemotivat, instanța de apel a înlăturat total
prejudiciul cauzat prin expropriere.
În primul rând, cu
ocazia efectuării raportului de expertiză de la fond, experții au identificat
un prejudiciu cauzat prin expropriere, prejudiciu pe care l-au evaluat la suma
de 17.182 euro.
Instanța de fond a
apreciat că prejudiciul cauzat prin lăsarea terenului rămas neexpropriat fără
cale de acces este un prejudiciu care nu este nici cert și nici actual.
Este de domeniul
evidenței faptul că un teren fără cale de acces are o valoare net inferioară
unui teren identic, însă care beneficiază de o cale de acces, deoarece primul
poate fi folosit, iar cel de-al doilea poate fi folosit.
În speță, terenul
rămas neexpropriat nu mai are cale de acces, astfel încât, la acest moment, el
nu poate fi folosit, și, în consecință, prețul la care acesta poate fi
înstrăinat este în mod cert mai mic decât prețul la care ar fi putut fi înstrăinat
în cazul în care nu s-ar fi realizat exproprierea, ceea ce determină existența
unui prejudiciu cert și actual.
În mod greșit,
instanța de apel a respins cererea privind acordarea prejudiciului cauzat prin
expropriere, ca parte componentă a despăgubirii calculate conform prevederilor
Legii speciale, neacordând niciuna dintre cele două sume stabilite de către
experți și nici cea apreciată de către instanța de fond.
În mod nelegal și
netemeinic, instanța de apel a înlăturat reținerile instanței de fond cu
privire la valoarea terenului expropriat.
Astfel, în baza
raportului de expertiză legal întocmit în fața instanței de fond, aceasta a
stabilit ca valoare a terenului expropriat suma de 16.112,25 RON, echivalent
3.840,91 euro.
Pârâtul Statul Român
a invocat următoarele motive de nelegalitate.
Se consideră că
hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu
aplicarea greșită a legii, fiind aplicabil art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
deoarece instanța de apel în mod nelegal a obligat pârâtul la plata sumei de
2.811 euro, cu toate că valoarea despăgubirilor acordate de expropriator a fost
una justă.
În conformitate cu
legislația aplicabilă în materie de expropriere, expropriatorul, în cazul
exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are obligația de a acorda
persoanei al cărei imobil a fost supus exproprierii, o despăgubire justă și
prealabilă, astfel cum s-a și procedat în speță.
În soluționarea
apelului, instanța de apel a avut într-adevăr în vedere dispozițiile art. 26
din Legea nr. 33/1994, obligând pârâtul la plata sumei rezultând din raportul
de evaluare, dar aceasta nu a avut în vedere întregul material probator care,
analizat în ansamblul său, duce la o singură soluție legală, acea că
despăgubirea acordată de expropriator este dreaptă și prealabilă și reflectă
valoarea de piață a imobilului expropriat.
Date fiind cele
învederate, instanța de apel ar fi trebuit să pronunțe hotărârea recurată prin
raportare la prevederile art. 1 din Legea nr. 33/1994 (lege cadru în materia
exproprierii, lege cu care se completează Legea nr. 198/2004) când a constatat
că valoarea despăgubirilor acordată de expropriator este justă, trebuia să
respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Concluzionând asupra
celor de mai sus, se consideră că, deși aparent, decizia recurată este una
legală, a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.
33/1994, întrucât suma acordată cu titlu de despăgubire de expropriator în faza
administrativă exproprierii este una justă.
În ultimul rând, în
ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată se arată că, dat fiind
faptul că suma acordată cu titlu de despăgubire este una justă, pârâtul nu este
în niciun caz partea căzută în pretenții, astfel că nici obligarea la plata
cheltuielilor de judecată nu este acordată în mod legal.
Analizând recursurile
declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt nefondate pentru
considerentele ce succed:
Criticile formulate
de recurenți se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a fi incident
acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu
aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
Recurenta reclamantă
susține greșita interpretare a art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce
privește neacordarea prejudiciului cauzat prin expropriere.
Dispozițiile art. 26
din Legea nr. 33/1994 prevăd că, la calculul cuantumului despăgubirilor,
experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod
obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la
data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului
sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
În raport cu aceste
dispoziții legale, la calculul despăgubirilor cuvenite proprietarului
imobilului supus exproprierii trebuie să se țină seama de două criterii legale:
prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, și respectiv, daunele aduse
proprietarului. Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”
are semnificația de preț plătit efectiv, și consemnat în contractul de
vânzare-cumpărare privind terenurile de același fel din zonele locale situate
în aceeași unitate administrativ teritorială.
Instanța de apel a
aplicat în mod just aceste dispoziții legale, considerând că prejudiciul nu
este cert.
Curtea a constatat că
suma de 2.000 euro acordată în echitate de către prima instanță, nu vine să
acopere un prejudiciu cert suferit de către reclamantă, ca urmare a
exproprierii, astfel că nu trebuia acordată.
Astfel, chiar dacă
concluziile expertului în specialitatea agricultură N.N. sunt corecte, la modul
general, aceasta nu înseamnă că reclamanta are dreptul la repararea unui
prejudiciu raportat la eventuala valoare a culturilor care ar fi putut fi
realizate dacă s-ar fi cultivat terenul rămas neexpropriat. Aceasta cu atât mai
mult cu cât, reclamanta a solicitat acest prejudiciu din cauza faptului că,
după expropriere, terenul rămas neexpropriat nu ar mai avea acces la drumul
public existent anterior, ceea ce nu este de natură a justifica solicitarea
reclamantei.
În mod corect a
apreciat instanța de apel că înlocuirea unui drum județean, național sau
european, cu o autostradă, nu înseamnă că terenurile care aveau deschidere la
drum și implicit vor avea deschidere la autostradă, rămân fără căi de acces și
nu ar putea fi cultivate de către proprietari, astfel cum susține reclamanta.
Prin expropriere,
reclamantei nu i-a fost adus un prejudiciu cert ce ar fi rezultat din
diminuarea valorii terenului, eventualul prejudiciu neputând fi cuantificat și
adăugat la stabilire pentru suprafața expropriată.
Pentru aceste
considerente, se apreciază că recursul declarat reclamantă este nefondat.
Recursul declarat de
pârâtul Statul Român privește nelegalitatea deciziei prin prisma art. 26 din
Legea nr. 33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor,
dispoziții ce au fost însă în mod just aplicate și interpretate de instanța de
apel.
Raportul de expertiză
tehnică a avut la bază acte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare celui
expropriat, a respectat cerințele și exigențele art. 26 alin. (2) în Legea nr.
33/1994, fiind stabilit în mod just de către intimata reclamantă valoarea
terenului expropriat, conform concluziilor raportului de expertiză.
Nici critica
recurentului Statul Român privind cheltuielile de judecată nu poate conduce la
reținerea nelegalității deciziei recurate, în mod corect s-au interpretat
dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâtul Statul Român fiind parte căzută în
pretenții, acțiunea reclamantei fiind admisă în parte, în contradictoriu cu
acest pârât.
Pentru aceste
considerente, se vor respinge recursurile declarate și în baza art. 312 C.
proc. civ. și se va menține decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanta M.C. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională
de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei civile nr.
298A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2013.
Procesat de GGC - DG