ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1555/2013

Prin cererea din data de 18 iunie 2009, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care, urmare a exproprierii suprafeței de 651 mp teren situată în comuna Dascălu, Județul Ilfov, aparținând reclamantei, să stabilească o despăgubire a cărui cuantum provizoriu a fost estimat la suma de 48.652,5 euro (19.530 euro valoarea efectivă a terenului și 29.122,5 euro reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin expropriere). În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 17/2008 i-au fost acordate despăgubiri, al căror cuantum de 15,93 RON/mp (3,8 euro/mp) este cu mult sub valoarea reală a terenului expropriat.

Prin Sentința civilă nr. 332 din 23 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 16.112,25 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat și a sumei de 8389,8 RON, reprezentând prejudiciul produs reclamantei, ca urmare a măsurii exproprierii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Prima instanță a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de către experți și completat cu răspunsul acestora la obiecțiuni, și, admițând în parte cererea reclamantei, a obligat pârâtul la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că suma de 16.112,25 RON propusă de experți ca despăgubire este rezonabilă, și că această sumă este mai mare decât suma propusă de expropriator. În plus, tribunalul a reținut că pe perioada efectuării lucrărilor la autostradă, terenul rămas neexpropriat nu are ieșire la drumul public, astfel că a acordat o despăgubire echitabilă în cuantum de 2000 euro cu privire la acest aspect. Împotriva sentinței, au declarat apel reclamanta și pârâtul. În motivarea apelului declarat de reclamantă, se arată că la stabilirea valorii terenului pentru data de 18 mai 2010, experții au aplicat un coeficient de diminuare de 40% scăzând nejustificat valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarului expropriat.

În privința prejudiciului cauzat prin expropriere, apelanta reclamantă arată că experții l-au cuantificat la suma de 17.182 euro, iar instanța de fond a redus nejustificat cuantumul acestui prejudiciu la suma de 2000 euro. În final, apelanta-reclamantă solicită instanței să stabilească cuantumul despăgubirilor în euro, urmând ca plata să se facă în lei. În motivarea apelului declarat de către Statul Român prin CNADNR se arată că despăgubirea a fost stabilită în condițiile Legii nr. 198/2004 și nu doar în condițiile Legii nr. 33/1994, astfel că aprecierile instanței de fond, conform cărora, despăgubirea a fost fixată unilateral, sunt greșite. Apelantul-pârât a arătat că valoarea despăgubirilor de 16.112,25 RON, nu este stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și că în mod greșit prima instanță a considerat că în cauză s-a dovedit un prejudiciu rezultat din lipsa căii de acces la terenul rămas neexpropriat.

În această ordine de idei, apelantul arată că instanța nu a avut suport probatoriu atunci când a obligat pârâtul la plata sumei de 8389,8 RON, care ar putea fi cel mult un prejudiciu eventual. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, Curtea a reținut următoarele: Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 17 din 15 iulie 2008 s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 10.375,61 RON, acestea fiind consemnate pe numele reclamantei. Prima instanță a stabilit că valoarea de piață a suprafeței de 651 mp teren expropriată de la reclamantă este de 16.112,25 RON. Curtea nu a reținut concluziile raportului de expertiză efectuat de către experții C.N., A.S.M.

și E.P., cu privire la valoarea de piață a terenului expropriat, deoarece experții nu au avut în vedere prețuri de tranzacționare efective, ci doar oferte de vânzare. Expertiza evaluatoare efectuată în fața instanței de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 (adică pe baza actelor de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare celui expropriat), a stabilit că valoarea terenului expropriat la data efectuării raportului de expertiză este de 2811 euro, adică 12.042 RON la cursul BNR valabil pentru data de 21 septembrie 2011. Față de cele arătate, Curtea a constatat că se impune schimbarea hotărârii primei instanțe cu privire la cuantumul despăgubirii reprezentând contravaloarea terenului expropriat.

Raportat la prejudiciul cauzat reclamantei prin faptul că terenul rămas neexpropriat nu ar mai avea cale de acces la drumurile publice, Curtea a constatat că suma de 10.495,31 RON propusă de către Comisia de experți în apel, nu cuantifică un prejudiciu cert, și prin urmare, nu trebuie acordată, în aceeași ordine de idei. Reținând faptul că sumele acordate apelantei-reclamante prin hotărârea primei instanțe sunt mai mari decât sumele ce se vor acorda în apel, Curtea a respins apelul acesteia, chiar dacă, conform solicitării reclamantei, cuantumul despăgubirii a fost stabilit în euro, urmând ca plata să se facă în lei, la cursul BNR. Curtea a admis apelul pârâtului și a schimbat în parte acțiunea, în sensul că, a admis în parte acțiunea, a stabilit suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 65 mp, la 2811 euro în echivalent lei la data plății.

A respins cererea privind acordarea prejudiciului cauzat terenului neexpropriat, ca urmare a lipsei căii de acces, ca neîntemeiată. Curtea a menținut soluția din sentință cu privire la cheltuielile de judecată, deoarece pârâtul a căzut în pretenții, chiar dacă acțiunea a fost admisă în parte, în condițiile în care suma acordată de către instanța de apel este mai mare decât suma stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor. Împotriva Deciziei civile nr. 298A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanta M.C. și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Recurenta reclamantă M.C.

a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate. În mod total nelegal, neîntemeiat, nejustificat și nemotivat, instanța de apel a înlăturat total prejudiciul cauzat prin expropriere. În primul rând, cu ocazia efectuării raportului de expertiză de la fond, experții au identificat un prejudiciu cauzat prin expropriere, prejudiciu pe care l-au evaluat la suma de 17.182 euro. Instanța de fond a apreciat că prejudiciul cauzat prin lăsarea terenului rămas neexpropriat fără cale de acces este un prejudiciu care nu este nici cert și nici actual. Este de domeniul evidenței faptul că un teren fără cale de acces are o valoare net inferioară unui teren identic, însă care beneficiază de o cale de acces, deoarece primul poate fi folosit, iar cel de-al doilea poate fi folosit.

În speță, terenul rămas neexpropriat nu mai are cale de acces, astfel încât, la acest moment, el nu poate fi folosit, și, în consecință, prețul la care acesta poate fi înstrăinat este în mod cert mai mic decât prețul la care ar fi putut fi înstrăinat în cazul în care nu s-ar fi realizat exproprierea, ceea ce determină existența unui prejudiciu cert și actual. În mod greșit, instanța de apel a respins cererea privind acordarea prejudiciului cauzat prin expropriere, ca parte componentă a despăgubirii calculate conform prevederilor Legii speciale, neacordând niciuna dintre cele două sume stabilite de către experți și nici cea apreciată de către instanța de fond. În mod nelegal și netemeinic, instanța de apel a înlăturat reținerile instanței de fond cu privire la valoarea terenului expropriat.

Astfel, în baza raportului de expertiză legal întocmit în fața instanței de fond, aceasta a stabilit ca valoare a terenului expropriat suma de 16.112,25 RON, echivalent 3.840,91 euro. Pârâtul Statul Român a invocat următoarele motive de nelegalitate. Se consideră că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicabil art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel în mod nelegal a obligat pârâtul la plata sumei de 2.811 euro, cu toate că valoarea despăgubirilor acordate de expropriator a fost una justă. În conformitate cu legislația aplicabilă în materie de expropriere, expropriatorul, în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are obligația de a acorda persoanei al cărei imobil a fost supus exproprierii, o despăgubire justă și prealabilă, astfel cum s-a și procedat în speță.

În soluționarea apelului, instanța de apel a avut într-adevăr în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, obligând pârâtul la plata sumei rezultând din raportul de evaluare, dar aceasta nu a avut în vedere întregul material probator care, analizat în ansamblul său, duce la o singură soluție legală, acea că despăgubirea acordată de expropriator este dreaptă și prealabilă și reflectă valoarea de piață a imobilului expropriat. Date fiind cele învederate, instanța de apel ar fi trebuit să pronunțe hotărârea recurată prin raportare la prevederile art. 1 din Legea nr. 33/1994 (lege cadru în materia exproprierii, lege cu care se completează Legea nr. 198/2004) când a constatat că valoarea despăgubirilor acordată de expropriator este justă, trebuia să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Concluzionând asupra celor de mai sus, se consideră că, deși aparent, decizia recurată este una legală, a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât suma acordată cu titlu de despăgubire de expropriator în faza administrativă exproprierii este una justă. În ultimul rând, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată se arată că, dat fiind faptul că suma acordată cu titlu de despăgubire este una justă, pârâtul nu este în niciun caz partea căzută în pretenții, astfel că nici obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu este acordată în mod legal. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed: Criticile formulate de recurenți se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. Recurenta reclamantă susține greșita interpretare a art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește neacordarea prejudiciului cauzat prin expropriere. Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că, la calculul cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

În raport cu aceste dispoziții legale, la calculul despăgubirilor cuvenite proprietarului imobilului supus exproprierii trebuie să se țină seama de două criterii legale: prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, și respectiv, daunele aduse proprietarului. Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, și consemnat în contractul de vânzare-cumpărare privind terenurile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială. Instanța de apel a aplicat în mod just aceste dispoziții legale, considerând că prejudiciul nu este cert. Curtea a constatat că suma de 2.000 euro acordată în echitate de către prima instanță, nu vine să acopere un prejudiciu cert suferit de către reclamantă, ca urmare a exproprierii, astfel că nu trebuia acordată.

Astfel, chiar dacă concluziile expertului în specialitatea agricultură N.N. sunt corecte, la modul general, aceasta nu înseamnă că reclamanta are dreptul la repararea unui prejudiciu raportat la eventuala valoare a culturilor care ar fi putut fi realizate dacă s-ar fi cultivat terenul rămas neexpropriat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, reclamanta a solicitat acest prejudiciu din cauza faptului că, după expropriere, terenul rămas neexpropriat nu ar mai avea acces la drumul public existent anterior, ceea ce nu este de natură a justifica solicitarea reclamantei. În mod corect a apreciat instanța de apel că înlocuirea unui drum județean, național sau european, cu o autostradă, nu înseamnă că terenurile care aveau deschidere la drum și implicit vor avea deschidere la autostradă, rămân fără căi de acces și nu ar putea fi cultivate de către proprietari, astfel cum susține reclamanta.

Prin expropriere, reclamantei nu i-a fost adus un prejudiciu cert ce ar fi rezultat din diminuarea valorii terenului, eventualul prejudiciu neputând fi cuantificat și adăugat la stabilire pentru suprafața expropriată. Pentru aceste considerente, se apreciază că recursul declarat reclamantă este nefondat. Recursul declarat de pârâtul Statul Român privește nelegalitatea deciziei prin prisma art. 26 din Legea nr. 33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, dispoziții ce au fost însă în mod just aplicate și interpretate de instanța de apel. Raportul de expertiză tehnică a avut la bază acte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare celui expropriat, a respectat cerințele și exigențele art. 26 alin. (2) în Legea nr. 33/1994, fiind stabilit în mod just de către intimata reclamantă valoarea terenului expropriat, conform concluziilor raportului de expertiză.

Nici critica recurentului Statul Român privind cheltuielile de judecată nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, în mod corect s-au interpretat dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâtul Statul Român fiind parte căzută în pretenții, acțiunea reclamantei fiind admisă în parte, în contradictoriu cu acest pârât. Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate și în baza art. 312 C. proc. civ. și se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta M.C. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei civile nr. 298A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - DG