ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4748/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 septembrie 2009 la Tribunalul București, secția a III-a civilă reclamanta D.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din teren în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafață totală de 772 mp, cu nr. cadastral xxx și teren situat în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafață de 106 mp cu nr. cadastral xxx/3, pentru care au fost emise de către pârâtă hotărârile nr. 487 și 488 din 4 iunie 2009 și obligarea pârâtei la plata cuantumului despăgubirilor.

Prin Sentința civilă nr. 1967 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă s-a admis acțiunea, s-au anulat în parte hotărârile nr. 487/2009 și nr. 488/2009 emise de pârât și s-au acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 72.629 euro, echivalent în lei 301.195. S-a reținut în esență că în urma exproprierii unei suprafețe de teren proprietatea reclamantei, suma acordată de pârâtă prin hotărârile anulate în parte nu constituie o suficientă despăgubire, fiind majorat cuantumul acesteia. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta arătând că prețul stabilit prin expertiza efectuată la fondul cauzei a fost nelegal calculat de experți și reținut de instanță, acesta fiind cuantificat pe bază de oferte și nu cum ar fi trebuit, la valoarea de piață a unor tranzacții similare.

A mai arătat apelanta că în mod nelegal s-a reținut pentru despăgubire și suprafața ce nu a fost expropriată, respectiv 397 mp. Prin Decizia nr. 88 A din 11 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul pârâtului și a schimbat în parte sentința în sensul că a acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 26.340 euro în echivalent în lei la data plății. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că prin Hotărârile nr. 487/2009 și nr. 488/2009 emise de pârât, reclamanta a fost expropriată de două suprafețe de teren de 772 mp și respectiv 106 mp pentru care s-a acordat reclamantei suma de 12550,18 lei și de 1723,23 lei. Raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit alte prețuri ale suprafețelor de pământ, calculate pe baza ofertelor de vânzare publicate în presă.

Au fost înlăturate concluziile raportului motivat de faptul că potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile se calculează nu pe bază de oferte, ci pe baza prețului cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel. S-a dispus efectuarea unei noi expertize cu obiectivele stabilite în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv expertiza a avut în vedere prețul de piață al terenurilor, în funcție de două repere temporale: anul 2009 - data exproprierii și anul 2012 - data efectuării expertizei.

În speță valoarea stabilită pentru anul 2009 este mai mare decât cea stabilită în anul 2012 și aparent, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețul luat în seamă ar trebui să fie cel de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv anul 2012. S-a reținut că o atare abordare restrictivă contravine nu doar normei legale amintite, care în art. 3 prevede că exproprierea "se poate face/(...)/după o dreaptă și prealabilă despăgubire", ci și art. 44 alin. (3) din Constituția României, cu un conținut aproape identic celui legal, citat, ambele texte raportate la principiile și regulile impuse prin art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Caracterul just al reparației nu poate fi apreciat decât la momentul exproprierii, momentul la care proprietarului i se acordă o valoare echivalentă justă pentru imobilul expropriat și la care expropriatorul își asumă costul exproprierii raportat la interesul public avut în vedere și costurile de realizare a acestuia. În speța de față, reclamanta a considerat că despăgubirile acordate de pârâtă la momentul exproprierii în anul 2009, nu au un caracter just, prin cuantumul lor redus. Demersul judecătoresc ulterior acestui moment, de obținere a unor despăgubiri juste, a fost considerat întemeiat de judecători și s-a stabilit un cuantum diferit, mai mare în speță, pentru despăgubirile cuvenite reclamantei.

Instanța a reținut că singurul reper temporal de stabilire a despăgubirii în cazul exproprierii este cel al exproprierii efective moment la care pe de o parte proprietarul pierde dreptul său de proprietate și trebuie să primească un echivalent valoric just, iar pe de altă parte expropriatorul dobândește un drept de proprietate pentru care trebuie să achite un preț just. Noțiunea de just trebuie interpretată din perspectiva ambelor părți implicate în "tranzacție". Dacă am accepta o interpretare restrictivă și necoroborată a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 referitoare la prețul imobilului din momentul efectuării expertizei, ar însemna să acceptăm că pentru una dintre părți, noțiunea de "just" este golită de conținut.

În situația în care prețul stabilit la momentul efectuării expertizei este mai mic decât cel de la momentul exproprierii, cum este cazul în speță, în mod vădit expropriatul nu va mai beneficia de prețul corect ce i s-ar fi cuvenit dacă acest preț ar fi fost stabilit corect de către expropriator prin hotărârea de expropriere, prealabil demersului procesual în fața instanțelor de judecată. În situația în care dimpotrivă prețul la momentul efectuării expertizei este mai mare decât cel de la momentul exproprierii, noțiunea de "just" nu mai are conținut pentru expropriator, care a avut în vedere pentru realizarea interesului public anumite costuri pe care eventual le-ar fi refuzat și ar fi renunțat la actul de expropriere.

În ambele situații, dacă am accepta neanalitic un alt moment de calcul al despăgubirii "juste" decât cel al exproprierii, am accepta obligarea uneia dintre părți la suportarea unui risc pe care nici una dintre ele nu a înțeles să și-1 asume, acela al evoluției sau involuției pieței imobiliare și care ar avea drept consecință golirea de conținut,în ambele ipoteze, a noțiunii legale și constituționale de despăgubire "justă". În același sens al celor de mai sus au fost interpretate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care raportează prețul just la momentul efectuării expertizei. În lipsa unor alte mențiuni legale, dar în contextul interpretării sintagmei constituționale de despăgubire "justă și prealabilă", s-a reținut că "momentul efectuării expertizei" este momentul efectuării expertizei inițiale de evaluare de către expropriator.

Calcul expertizei de la acel moment se poate vădi ulterior în instanță a fi fost corect și va fi menținut, ori incorect și va fi modificat de judecător dar prin raportări la același moment temporal valoric al expertizei inițiale de evaluare prealabilă actului de expropriere. Așa fiind, instanța a statuat că reclamantei i se cuvin despăgubiri juste pentru suprafețele de teren expropriate în cuantumul stabilit în expertiza efectuată în apel pentru anul 2009, anul exproprierii, respectiv suma de 26.340 euro, în echivalent 111.004,66 lei. În legătură cu prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat reclamantei pentru suprafața de teren rămasă neexpropriată din lotul de 1275 mp, respectiv suprafața de 397 mp experții au calculat valoarea prejudiciului echivalând-o cu prețul unui metru pătrat de teren.

A fost înlăturat acest mod de calcul care ar conduce la situația absurdă și nejuridică în care proprietarul să rămână în continuare proprietar al terenului, dar în același timp să primească și prețul acestuia. Cum în cauză nu s-au făcut dovezi privind un alt tip de prejudiciu ce ar fi fost suferit de către reclamantă, a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat. Împotriva acestei decizii pârâtul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În critici s-a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 26.340 euro s-a avut în vedere momentul exproprierii și nu cel al întocmirii raportului de expertiză.

Nici instanța, nici experții nu au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză. Conform art. 15 din Legea nr. 198/2004 "transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora în condițiile prezentei legi". Sub alt aspect hotărârea instanței de apel a fost criticată pentru că a omologat un raport de expertiză întocmit în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2006 - 2008, cu mult înainte de momentul exproprierii, care a avut loc în anul 2009. Experții s-au raportat la contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel expropriat.

Instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 conform cărora "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî". Atât instanța cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuia să țină cont de prețurile efective de tranzacționare a terenurilor similare cu cel expropriat, recurenta solicitând să se compare despăgubirea oferită de stat cu valoarea maximă pe care ar fi putut să o obțină proprietarii printr-o vânzare liberă. Recursul va fi respins.

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat și "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Această dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere. Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

În speță prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din teren în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafață totală de 772 mp, cu nr. cadastral xxx și teren situat în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în suprafață de 106 mp cu nr. cadastral xxx/3, pentru care au fost emise de către pârâtă hotărârile nr. 487 și 488 din 4 iunie 2009 și obligarea pârâtei la plata cuantumului despăgubirilor. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 487 din 4 iunie 2009 s-au acordat despăgubiri în cuantum de 12.550,18 lei, iar prin Hotărârea nr. 488 din 4 iunie 2009 s-au acordat despăgubiri în cuantum de 1.723,22 lei.

În mod judicios instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite. S-a reținut în mod corect că suma stabilită de către expert de 26.340 euro reprezintă valoarea reală a bunului expropriat la momentul efectuării expertizei și respectă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, adică să fie convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta.

Instanța a respectat exigențele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: "(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî (2) Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată". Așa fiind, recursul se privește nefondat, iar criticile invocate de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în prezentul recurs nu vor fi primite și, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1), C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 88A din 11 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN