ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4748/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4748/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16

septembrie 2009 la Tribunalul București, secția a III-a civilă reclamanta D.E.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii,

compuse din teren în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla

a, parcela bbb, lot 3 în suprafață totală de 772 mp, cu nr. cadastral xxx și

teren situat în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a,

parcela bbb, lot 3 în suprafață de 106 mp cu nr. cadastral xxx/3, pentru care

au fost emise de către pârâtă hotărârile nr. 487 și 488 din 4 iunie 2009 și

obligarea pârâtei la plata cuantumului despăgubirilor.

Prin Sentința civilă

nr. 1967 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă

s-a admis acțiunea, s-au anulat în parte hotărârile nr. 487/2009 și nr.

488/2009 emise de pârât și s-au acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de

72.629 euro, echivalent în lei 301.195.

S-a reținut în esență

că în urma exproprierii unei suprafețe de teren proprietatea reclamantei, suma

acordată de pârâtă prin hotărârile anulate în parte nu constituie o suficientă

despăgubire, fiind majorat cuantumul acesteia.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta arătând că prețul stabilit prin expertiza efectuată la

fondul cauzei a fost nelegal calculat de experți și reținut de instanță, acesta

fiind cuantificat pe bază de oferte și nu cum ar fi trebuit, la valoarea de

piață a unor tranzacții similare.

A mai arătat apelanta

că în mod nelegal s-a reținut pentru despăgubire și suprafața ce nu a fost

expropriată, respectiv 397 mp.

Prin Decizia nr. 88 A

din 11 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis

apelul pârâtului și a schimbat în parte sentința în sensul că a acordat

reclamantei despăgubiri în cuantum de 26.340 euro în echivalent în lei la data

plății.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că prin Hotărârile nr. 487/2009 și nr.

488/2009 emise de pârât, reclamanta a fost expropriată de două suprafețe de

teren de 772 mp și respectiv 106 mp pentru care s-a acordat reclamantei suma de

12550,18 lei și de 1723,23 lei.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză a stabilit alte prețuri ale suprafețelor de pământ, calculate

pe baza ofertelor de vânzare publicate în presă.

Au fost înlăturate

concluziile raportului motivat de faptul că potrivit art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, despăgubirile se calculează nu pe bază de oferte, ci pe baza

prețului cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel.

S-a dispus efectuarea

unei noi expertize cu obiectivele stabilite în art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, respectiv expertiza a avut în vedere prețul de piață al terenurilor,

în funcție de două repere temporale: anul 2009 - data exproprierii și anul 2012

- data efectuării expertizei.

În speță valoarea

stabilită pentru anul 2009 este mai mare decât cea stabilită în anul 2012 și

aparent, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețul luat în seamă

ar trebui să fie cel de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv

anul 2012.

S-a reținut că o

atare abordare restrictivă contravine nu doar normei legale amintite, care în

art. 3 prevede că exproprierea "se poate face/(...)/după o dreaptă și

prealabilă despăgubire", ci și art. 44 alin. (3) din Constituția României,

cu un conținut aproape identic celui legal, citat, ambele texte raportate la

principiile și regulile impuse prin art. 1 din Protocolul adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Caracterul just al

reparației nu poate fi apreciat decât la momentul exproprierii, momentul la

care proprietarului i se acordă o valoare echivalentă justă pentru imobilul

expropriat și la care expropriatorul își asumă costul exproprierii raportat la

interesul public avut în vedere și costurile de realizare a acestuia.

În speța de față,

reclamanta a considerat că despăgubirile acordate de pârâtă la momentul

exproprierii în anul 2009, nu au un caracter just, prin cuantumul lor redus.

Demersul judecătoresc

ulterior acestui moment, de obținere a unor despăgubiri juste, a fost

considerat întemeiat de judecători și s-a stabilit un cuantum diferit, mai mare

în speță, pentru despăgubirile cuvenite reclamantei.

Instanța a reținut că

singurul reper temporal de stabilire a despăgubirii în cazul exproprierii este

cel al exproprierii efective moment la care pe de o parte proprietarul pierde

dreptul său de proprietate și trebuie să primească un echivalent valoric just,

iar pe de altă parte expropriatorul dobândește un drept de proprietate pentru

care trebuie să achite un preț just.

Noțiunea de just

trebuie interpretată din perspectiva ambelor părți implicate în

"tranzacție".

Dacă am accepta o

interpretare restrictivă și necoroborată a art. 26 alin. (3) din Legea nr.

33/1994 referitoare la prețul imobilului din momentul efectuării expertizei, ar

însemna să acceptăm că pentru una dintre părți, noțiunea de "just"

este golită de conținut.

În situația în care

prețul stabilit la momentul efectuării expertizei este mai mic decât cel de la

momentul exproprierii, cum este cazul în speță, în mod vădit expropriatul nu va

mai beneficia de prețul corect ce i s-ar fi cuvenit dacă acest preț ar fi fost

stabilit corect de către expropriator prin hotărârea de expropriere, prealabil

demersului procesual în fața instanțelor de judecată.

În situația în care

dimpotrivă prețul la momentul efectuării expertizei este mai mare decât cel de

la momentul exproprierii, noțiunea de "just" nu mai are conținut

pentru expropriator, care a avut în vedere pentru realizarea interesului public

anumite costuri pe care eventual le-ar fi refuzat și ar fi renunțat la actul de

expropriere.

În ambele situații,

dacă am accepta neanalitic un alt moment de calcul al despăgubirii

"juste" decât cel al exproprierii, am accepta obligarea uneia dintre

părți la suportarea unui risc pe care nici una dintre ele nu a înțeles să și-1

asume, acela al evoluției sau involuției pieței imobiliare și care ar avea

drept consecință golirea de conținut,în ambele ipoteze, a noțiunii legale și

constituționale de despăgubire "justă".

În același sens al

celor de mai sus au fost interpretate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, care raportează prețul just la momentul efectuării expertizei. În

lipsa unor alte mențiuni legale, dar în contextul interpretării sintagmei

constituționale de despăgubire "justă și prealabilă", s-a reținut că

"momentul efectuării expertizei" este momentul efectuării expertizei

inițiale de evaluare de către expropriator.

Calcul expertizei de

la acel moment se poate vădi ulterior în instanță a fi fost corect și va fi

menținut, ori incorect și va fi modificat de judecător dar prin raportări la

același moment temporal valoric al expertizei inițiale de evaluare prealabilă

actului de expropriere.

Așa fiind, instanța a

statuat că reclamantei i se cuvin despăgubiri juste pentru suprafețele de teren

expropriate în cuantumul stabilit în expertiza efectuată în apel pentru anul

2009, anul exproprierii, respectiv suma de 26.340 euro, în echivalent

111.004,66 lei.

În legătură cu

prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat reclamantei pentru suprafața de teren rămasă

neexpropriată din lotul de 1275 mp, respectiv suprafața de 397 mp experții au

calculat valoarea prejudiciului echivalând-o cu prețul unui metru pătrat de

teren.

A fost înlăturat

acest mod de calcul care ar conduce la situația absurdă și nejuridică în care

proprietarul să rămână în continuare proprietar al terenului, dar în același

timp să primească și prețul acestuia.

Cum în cauză nu s-au

făcut dovezi privind un alt tip de prejudiciu ce ar fi fost suferit de către

reclamantă, a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În critici s-a arătat

că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994

în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 26.340 euro

s-a avut în vedere momentul exproprierii și nu cel al întocmirii raportului de

expertiză.

Nici instanța, nici

experții nu au ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză.

Conform art. 15 din

Legea nr. 198/2004 "transferul imobilelor din proprietatea privată în

proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează

de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la

data consemnării acestora în condițiile prezentei legi".

Sub alt aspect

hotărârea instanței de apel a fost criticată pentru că a omologat un raport de

expertiză întocmit în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în

anii 2006 - 2008, cu mult înainte de momentul exproprierii, care a avut loc în

anul 2009.

Experții s-au

raportat la contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri care nu

sunt similare cu cel expropriat.

Instanța trebuia să

facă aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 conform cărora

"primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu

pretențiile formulate de părți și va hotărî".

Atât instanța cât și

experții, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuia să țină cont de

prețurile efective de tranzacționare a terenurilor similare cu cel expropriat,

recurenta solicitând să se compare despăgubirea oferită de stat cu valoarea

maximă pe care ar fi putut să o obțină proprietarii printr-o vânzare liberă.

Recursul va fi

respins. Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României revizuită, dreptul

de proprietate privată este garantat de stat și "nimeni nu poate fi

expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,

cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Această dispoziție a

fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că "exproprierea

de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate

publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre

judecătorească" reținându-se caracterul excepțional al cedării

proprietății prin expropriere.

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experții

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Despăgubirea cuvenită

expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin

măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de

daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

În speță prin cererea

de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se stabilească cuantumul

despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din teren în comuna

Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în

suprafață totală de 772 mp, cu nr. cadastral xxx și teren situat în comuna

Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarla a, parcela bbb, lot 3 în

suprafață de 106 mp cu nr. cadastral xxx/3, pentru care au fost emise de către

pârâtă hotărârile nr. 487 și 488 din 4 iunie 2009 și obligarea pârâtei la plata

cuantumului despăgubirilor.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 487 din 4 iunie 2009 s-au

acordat despăgubiri în cuantum de 12.550,18 lei, iar prin Hotărârea nr. 488 din

4 iunie 2009 s-au acordat despăgubiri în cuantum de 1.723,22 lei.

În mod judicios

instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere

respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru

determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite.

S-a reținut în mod

corect că suma stabilită de către expert de 26.340 euro reprezintă valoarea

reală a bunului expropriat la momentul efectuării expertizei și respectă

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că, în

virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură privativă de proprietate trebuie

să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului,

adică să fie convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și

nedisproporționată față de acesta.

Instanța a respectat

exigențele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: "(1) Primind

rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile

formulate de părți și va hotărî (2) Despăgubirea acordată de către instanță nu

va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

Așa fiind, recursul

se privește nefondat, iar criticile invocate de pârâtul Statul Român prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în

prezentul recurs nu vor fi primite și, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1),

C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 88A din 11

martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN