ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de
16 septembrie 2009, sub nr. 36215/3/2009, reclamanta C.E., a chemat în judecată
pe pârâtul Statul Român
reprezentat
prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA,
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească
cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din
terenul situat în com. Moara Vlăsiei, sat Căciulați, jud. Ilfov, tarlaua 114,
parcela A 445, lot 5 (nu lot 2 cum se menționează în hotărâre), în suprafață
totală de 474 mp, cu nr. cadastral 2456/1 și terenul situat în corn. Moara
Vlăsiei, sat Căciulați, Jud. Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, în
suprafața de 89 mp, cu nr. cadastral 2456/3, pentru care au fost emise hotărârile
507 și respectiv 508, ambele din data de 05 iunie 2009, și obligarea paratei la
plata cuantumului despăgubirilor stabilit de instanță.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că, la data de 04 iunie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr.
198/2004, a întocmit procese-verbale de stabilire a despăgubirilor pentru
suprafețele mai sus menționate, fixându-se suma de 7.705,18 lei pentru
suprafața de 474 mp și 1.446,85 lei, pentru suprafața de 89 mp. Ambele
suprafețe ce fac parte din aceiași tarla și parcelă, cu o suprafață totală de
1275 mp, astfel cum este precizată în titlul de proprietate nr. 8510 din 10
iunie 1994 și în Certificatul de moștenitor din 11 octombrie 2004, eliberat de
B.N.P. Asociați G.D. și G.G.
Prin sentința civilă nr. 1935 din 17
decembrie 2010, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea de
chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei
de 32091 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu
de despăgubiri pentru terenurile de 474 și respectiv 89 m.p. situate în comuna
Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județ Ilfov, parcela A 445, tarlaua 114, având
numere cadastrale 2456/4 și 2456/3; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli
de judecată.
Pentru a
pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sunt aplicabile
dispozițiile art. 10 din Legea nr. 198/2004
întrucât între despăgubirile calculate de
comisie și cele stabilite prin
raportul de expertiză efectuat la judecata în primă instanță există deosebiri
substanțiale.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârât Statul Român reprezentat prin Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Prin decizia civilă nr. 216/A din 15
mai 2012, Curtea de Apel București - secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie a admis apelul, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul
că a obligat pe pârât să plătească reclamantei 19.000 lei cu titlu de
despăgubiri pentru terenurile expropriate, în suprafață de 474 m.p. și 89 m.p.
din comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov și 2420 lei cu titlu de
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeței de
teren rămasă neexpropriată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea
deciziei s-au reținut următoarele.
Din
raportul de expertiză întocmit de experții judiciari V.M.V., P.G.V. și G.I.,
Curtea a reținut că terenul ce face obiectul exproprierii face parte dintr-o
suprafață de 1275 mp ce are o lățime de 4,40 mp.
Ca efect
al exproprierii, intimatei-reclamante îi rămân în proprietate 712 mp conform
actelor de proprietate, dar 711 mp, conform măsurătorilor, teren care, potrivit
adresei nr. 842 din 27 februarie 2012 eliberate de Primăria comunei Moara
Vlăsiei, este încadrat în categoria de folosință arabil intravilan.
Având în
vedere că potrivit art. 30 pct. 2 din Regulamentul general de urbanism aprobat
prin H.G. nr. 525/1996, frontul minim la stradă pentru clădiri înșiruite este
de 8 ml, iar pentru clădiri izolate sau cuplate este de 12 ml, experții
desemnați în cauză au concluzionat că terenul în litigiu nu putea fi utilizat
pentru construcții de locuințe; ținând seama că suprafața de 711 mp, rămasă în
proprietatea intimatei-reclamante nu are drum de acces exterior, acesta nu
poate fi utilizat pentru agricultură industrială.
Pornind
de la aceste elemente, s-a procedat la calculul despăgubirilor cuvenite
intimatei-reclamante prin metoda comparației directe a vânzărilor de piață. La
întocmirea raportului de expertiză au fost avute în vedere contractele de
vânzare-cumpărare depuse la dosar și situația vânzărilor furnizată de Primăria
comunei Moara Vlăsiei. Aceste înscrisuri oferă informații despre prețurile
reale de tranzacționare a unor terenuri situate în aceeași unitate
administrativ-teritorială dar, care au fost încheiate în perioada 2007-2010,
deoarece la data întocmirii raportului de expertiză, pe piața imobiliară în
zona localității rurale Moara Vlăsiei, oferta era deosebit de mare în raport cu
cererea, piața fiind practic blocată, cu tranzacții minime, lipsită de
lichidități și cu risc de depreciere în continuare.
De
asemenea, s-au avut în vedere și elementele care particularizează suprafețele
expropriate de terenurile care au fost efectiv tranzacționate, utilizate ca
elemente de comparație, respectiv categoria de folosință, suprafața, utilități,
căi de acces etc., fiind aplicați coeficienți de corecție.
Pe baza
acestor elemente, Curtea și-a însușit valoarea de 19.000 lei ca despăgubire
pentru terenurile situate pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlăsiei,
sat Căciulați, județul Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, jud. Ilfov în
suprafață de 474 mp, identificat prin numărul cadastral 2456/1 și tarlaua 114,
parcela A 445, lot 5, jud. Ilfov în suprafață de 89 mp identificat prin nr.
cadastral 2456/3, apreciind că reprezintă valoarea reală a terenului
expropriat, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, în lipsa unor contracte de
vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 sau 2012, s-a procedat la
compararea unor prețuri din contracte încheiate în 2008, 2009 și 2010. Toate
contractele utilizate ca elemente de comparație au avut ca obiect terenuri
intravilane construibile dar lipsite de utilități sau cu utilități constând în
acces la energie electrică. Terenul în litigiu a avut înainte de expropriere și
are și în prezent destinație de teren arabil intravilan, fără posibilitate de a
fi transformat în teren construibil intravilan și fără posibilitate de a fi
lucrat industrial, ceea ce se cuantifică într-un prejudiciu adus proprietarului
pentru suprafața neexpropriată, prejudiciu care a fost calculat prin raportul
de expertiză la 2420 lei, reprezentând o diminuare de 10% a prețului de 7,8
EURO/mp pentru suprafața de 711 mp.
Curtea a reținut, de asemenea, că
lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este
unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru
agricultură industrială; prin expropriere, terenul în suprafață de 711 mp nu
dobândește niciun spor de valoare.
Au fost
înlăturate obiecțiunile părților, Curtea reținând că, prin raportare la
elementele de comparație care au putut fi utilizate pentru calculul
despăgubirii, valorile determinate de experți, de 19.000 lei și 2420 lei
corespund exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât în raport de
fiecare contract de vânzare-cumpărare analizat, s-au aplicat corecții în
funcție de condițiile de vânzare, localizare, acces-deschidere,
destinație-utilizare, utilități și suprafață.
Pentru considerentele expuse,
constatând că despăgubirile stabilite de prima instanță au fost determinate
prin raportare la ofertele de terenuri iar nu la prețuri de tranzacționare, în
condițiile în care piața imobiliară înregistrează un regres din lipsa cererii
și a lichidităților, ceea ce face greu de apreciat în ce măsură prețurile din
ofertele de vânzare pot fi în mod real obținute, Curtea, în temeiul
dispozițiilor art. 296, 297 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ. coroborate cu
art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, a admis apelul și a schimbat, în parte,
sentința, în sensul că îl va obliga pe pârât la 19.000 lei, cu titlu de
despăgubiri pentru suprafețele de 474 și 89 mp ce au fost expropriate, și 2420
lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat intimatei-reclamante în
ceea ce privește restul suprafeței de 711 mp de teren, rămas în proprietate sa;
a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs C.E. și de pârâtul Statul Român prin
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În motivarea recursului reclamanta C.E.
a arătat următoarele.
Experții
care au efectuat expertiza pentru prima instanță de fond, din care unul a fost
propus de intimatul-apelant, au folosit metode legale pentru stabilirea
prețului de expropriere, ținând cont de utilități, poziționare și prețuri din
zona în care suprafețele respective de teren, se aflau. La dosar, au fost
depuse contracte de vânzare-cumpărare pentru unele suprafețe similare, din
punct de vedere al zonei, utilităților și valorii lor agricole, documente de
care experții, atât cei numiți de prima instanță de fond cat și cei numiți de
instanța de apel, au ținut cont, în raportul pe care l-au întocmit. Suprafețele
de teren expropriate sunt terenuri agricole intravilane, categorie de care nu
s-a ținut cont atunci când a fost stabilit prețul de expropriere, prin cele
doua decizii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004
Echipa
de experți numita de instanța de apel a ajuns la o concluzie care nu a ținut
cont de preturile rezultate din contractele care au stat la baza efectuării
expertizei. In speță media rezultata din contractele analizate este mult mai
mare decât cea inserata în raport, ceea ce duce la concluzia că acțiunea de
corecție folosita de către experți a fost una forțată.
Echipa
de experți numita de instanța de apel nu a luat în calcul nici faptul ca
aproape 700 mp de teren aflata în proprietatea reclamantei nu se mai poate
folosi în mod eficient și pe cale de consecință nu s-a avut în vedere o
eventuală despăgubire, cu toate ca valoarea economica a acestuia se justifica
prin utilitățile de care dispune, respectiv existenta rețelei electrice, a
rețelei de gaze, deschidere suficienta pentru a fi utilizata. în consecința,
apreciază ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304, punctul 8, din
Codul de procedura civila, instanța de fond interpretând greșit actul juridic
dedus judecații.
Recurenta
reclamantă a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul
admiterii cererii de despăgubiri la o valoare de 17 euro/mp la care să se
adauge și o despăgubire rezonabilă, corespunzător suprafeței de teren rămase
neexpropriate.
În
motivarea recursului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România a arătat următoarele.
Instanța
de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,
conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța
vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel
în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de
expertiză", adică în localitatea Moara Vlăsiei Tarla 114 parcela arabil
445, motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Aplicarea
și interpretarea greșită a legii în soluția dată de instanța de apel constă în
faptul că la acordarea despăgubirilor atât instanța cât și experții nu au avut
în vedere nici o tranzacție cu privire la terenuri similare cu cel expropriat,
adică terenuri situate în aceeași tarla 114 cu cel expropriat. După cum se
poate observa terenurile avute în vedere de experți și de instanță - anexa 1
raport, sunt situate în tarlalele 43, 5, 92 și 15, niciuna din aceste tarlale
nefiind afectată de construcția autostrăzii.
În anexa
2 al aceluiași raport, pe baza a 4 comparabile cu privire la terenuri situate în
aceeași tarla 114 cu cel expropriat, valoarea despăgubirii este evident mai
mică 18.000 lei, valoare menținută și în concluziile raportului dar neluată în
seamă de instanță. Și în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de
experți este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanța nu este
obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea
forței probelor.
În
privința prejudiciului de 2420 lei calculat de experți, consideră că nu are
nici acoperire legală și nici acoperire cu privire la situația de fapt, motiv
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Restul de teren rămas în
proprietatea reclamanților după expropriere, a avut și are categoria de
folosință agricol - arabil, are în continuare acces și poate fi folosit conform
destinației sale. Nu există nici un fel de impediment legal sau faptic cu
privire la valorificarea restului în raport de categoria de folosință a
terenului.
Prejudiciul a fost acordat în lipsa
oricărei dovezi aduse de către reclamanți și în lipsa vreunui criteriu de
stabilire a acestuia. Nu se cunoaște cum a fost exploatat anterior terenul dacă
a fost exploatat în vreun fel, nu se cunoaște dacă, dată fiind categoria de
folosință, terenul a fost sau este exploatat împreună cu terenurile învecinate
în cadrul vreunei asociații agricole, nu se cunosc culturile la care a fost sau
este pretabil (grâu, porumb, etc.), nu se cunoaște productivitatea sau
rentabilitatea exploatării acestuia. Apreciază că în aceste condiții nu se
putea stabili existența unui prejudiciu, astfel că prejudiciul este nedovedit,
viitor și incert, că se impunea ca experți de specialitate (agricoli sau
contabili) să fi întocmit un raport de expertiză de specialitate, neputând
experți de specialitatea evaluări imobiliare să stabilească valori ale
producțiilor agricole.
Având în vedere că atât instanța de
judecată cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor trebuie să țină
seama de prețurile efective de tranzacționare ale terenurilor similare cu cel
expropriat, solicită, ca judecând pe fondul cauzei și ținând cont de toate
probele existente la dosar, să se compare despăgubirea efectivă oferită de stat
cu valoarea maximă pe care o puteau obține proprietarii printr-o vânzare liberă
și, în consecință, să se admită recursul și să se modifice în totalitate
decizia atacată, să se desființeze sentința și să se respingă cererea de
chemare în judecată formulată de către intimata - reclamantă ca neîntemeiată,
cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3).
În cazul
în care pe fond cererea reclamanților nu va fi respinsă și se va constata că în
efectuarea expertizelor nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din
Legea nr. 33/1994, consideră că este necesară refacerea expertizei cu privire
la valoarea terenului expropriat (refacerea sau suplimentarea probatoriului
care să țină cont de terenurile similare din aceeași tarla 114, precum și
efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea prejudiciului prin
nefolosirea terenului rămas, iar în acest caz soluția ce va fi pronunțată ar fi
de admitere a recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare aceleiași instanțe făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 și
314 C. proc. civ.
Înalta
Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce
privește recursul formulat de către reclamanta
C.E. aceasta își bazează susținerile în principal pe concluziile
raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe de fond. Or, motivul
pentru care s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză de către
instanța de apel l-a constituit tocmai nerespectarea dispozițiilor art. 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994, critică invocată de către apelantul pârât, în
sensul că s-au avut în vedere la calcularea despăgubirilor ofertele de vânzare,
iar nu prețurile efective de tranzacționare a terenurilor de același fel cu cel
supus exproprierii.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea
nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și
instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele
de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate
de aceștia.
Ca atare,
singurul raport de expertiză care poate fi avut în vedere pentru determinarea
despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii terenului în cauză, este cel
realizat în fața instanței de apel, doar acesta respectând cerințele legale.
Recurenta reclamantă a formulat
critici cu privire la modul în care a fost evaluat terenul expropriat de către experții
care au efectuat expertiza administrată în fața instanței de apel considerând
că aceștia trebuia să facă o medie a prețurilor din contractele de vânzare a
altor terenuri de același fel din unitatea administrativ teritorială, iar nu să
aplice coeficienți de corecție.
Reclamanta
nu a indicat vreo dispoziție legală care s-ar fi încălcat la efectuarea
expertizei, dar a încadrat întregul recurs în prevederile art. 304 alin. (1)
pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art.
304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se
poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând
greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit
și vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de
recurs vizează situația în care deși rezultă fără dubiu natura juridică a
actului dedus judecății, ori natura acestuia, instanța a reținut un cu totul
act juridic sau conținut. Nu este aplicabil acest motiv de modificare dacă din
probele administrate, coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu cu
privire la natura juridică sau conținutul actului juridic dedus judecății.
Interpretarea
actului juridic dedus judecății nu se confundă cu interpretarea unei probe
administrată în cauză, cum este proba cu expertiză.
Ca atare,
întrucât motivarea în fapt a recursului nu poate fi încadrată în prevederile
art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 306
alin. (3) C. proc. civ. a analizat recursul din perspectiva art. 304 alin. (1)
pct. 9 C. proc. civ. (modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai
pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei
legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) singura
situație dintre cele prevăzute la art. 304 alin. (1), în care ar putea fi
încadrat recursul așa cum a fost motivat de către reclamantă.
În ceea
ce privește modul de calcul al cuantumului despăgubirii aferente imobilului
expropriat în cauză, aceasta a fost determinată de către experți prin raportare
la valoarea din contractele puse la dispoziție de către Primărie și părți,
fiind selectate contracte privind terenuri cu poziționare în localitate și
suprafețe asemănătoare cu cel în cauză, la care au fost aplicate mai multe
corecții, menționate în raportul de expertiză, conform Metodologiei comparației
vânzărilor directe de piață, cuprinse între .imite ponderate, uzuale, care țin
seama de caracteristicile terenului în cauză, de cea mai bună utilizare și de
normativele de specialitate menționate.
Recurenta reclamantă nu a menționat că
s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală la efectuarea expertizei, alta decât
cea prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în care nu se
regăsește vreo referire la determinarea cuantumului despăgubirilor în funcție
de media aritmetică din contractele puse la dispoziție de părți, ci la prețul
cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Modalitatea de determinare concretă a
acestei valori nu poate fi făcută decât conform metodelor de evaluare
recunoscute în domeniul de specialitate al experților.
În caz contrar, legiuitorul nu ar fi
menționat necesitatea efectuării unei expertize pentru a se determina această
valoare, întrucât efectuarea unei medii aritmetice a prețurilor puse la
dispoziție de părți nu necesită cunoștințe de specialitate deosebite. Pe lângă
acest fapt nu trebuie neglijat aspectul că o astfel de stabilire a cuantumului
despăgubirii, doar pe baza efectuării mediei aritmetice a prețurilor din
contractele puse la dispoziție de părți, nici nu ar asigura determinarea unei
valori obiective, fiecare dintre părți fiind preocupată să depună doar
contractele favorabile, cu cele mai mari prețuri, respectiv cu cele mai mici,
valori extreme care se exclud de regulă în efectuarea unei expertize, tocmai
pentru că nu reflectă prețul obișnuit cu care se vând imobilele, așa cum cere
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Este
nefondată susținerea recurentei reclamante în sensul că experții numiți de
instanța de apel nu au luat în calcul faptul ca aproape 700 mp de teren aflata
în proprietatea reclamantei nu se mai poate folosi în mod eficient și pe cale
de consecință nu s-a avut în vedere o eventuală despăgubire, având în vedere că
suma de 2420 de lei a fost acordată prin decizia atacată cu titlu de
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeței de
teren rămasă neexpropriată.
Acest prejudiciu a fost determinat de
către experți, raportat la categoria terenului arabil intravilan, fără
posibilitate de a fi transformat în teren construibil intravilan și fără
posibilitate de a fi lucrat industrial, ca reprezentând o diminuare de 10% a
prețului de 7,8 euro/mp pentru suprafața de 711 mp. De asemenea s-a reținut că
lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este
unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru
agricultură industrială.
Recurenta reclamantă nu a indicat nici
în acest caz ce dispoziție legală ar fi încălcat experții când au determinat
valoarea acestui prejudiciu, și de ce ar fi astfel nelegală decizia atacată,
știut fiind că în recurs nu pot fi formulate decât critici de nelegalitate,
conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce privește recursul declarat
de către pârât,
înalta
Curte a constatat nefondat primul motiv de recurs prin care se susține că
instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.
33/1994, întrucât experții nu au avut în vedere nici o tranzacție cu privire la
terenuri similare cu cel expropriat, adică terenuri situate în aceeași tarla
114 cu cel expropriat, terenurile avute în vedere de experți și de instanță -
anexa 1 raport, fiind situate în tarlalele 43, 5, 92 și 15, neafectate de
construcția autostrăzii.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea
nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și
instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele
de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate
de aceștia.
"De
același fel" înseamnă, de exemplu, arabil intravilan sau extravilan,
construibil sau neconstruibil, iar nu supus sau exproprierii, scopul legii
fiind determinarea valorii reale a imobilului, valoare care să nu fie afectată,
nici în plus nici în minus, de circumstanța exproprierii.
Legea nu
cere să fie avute în vedere terenuri asemănătoare din aceeași parcelă, ci din
aceeași unitate administrativ teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea
experților la terenuri din aceeași unitate administrativ teritorială, dar din
altă parcelă, chiar neafectată de expropriere nu reprezintă o încălcare a
legii, atâta timp cât art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 mai prevede o
condiție, și anume ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă prin
raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele la data întocmirii
raportului de expertiză.
Or, evaluarea
din anexa 2 la raportul de expertiză, care s-a făcut prin raportare și la
contracte care priveau terenuri din parcela 114, a avut în vedere contracte
încheiate în anii 2006-2007, mult prea îndepărtate de data efectuării
expertizei.
Ca atare,
instanța de apel în mod legal s-a raportat la valoarea determinată conform
contractelor din anexa 1 a raportului de expertiză care respectau ambele
criterii ale legii, adică raportarea la terenuri din aceeași unitate administrativ
teritorială, dar și la contracte încheiate cât mai aproape de data efectuării
raportului de expertiză.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994.
"(1)
Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu
pretențiile formulate de părți și va hotărî.
(2)
Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea
oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau
de altă persoană interesată."
Recurentul
pârât nu a susținut că despăgubirea acordată de către instanța de apel ar
încălca prevederile alin. (2) ale art. 27 din Legea nr. 33/1994, menționate
anterior, ci a susținut că "în cazul în care valoarea despăgubirii
constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanța
nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în
aprecierea forței probelor", fără să arate ce dispoziții legale a încălcat
instanța de apel în interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză,
cu excepția celor analizate anterior, și găsite nefondate.
Sunt
nefondate și motivele de recurs privind acordarea sumei de 2420 lei, cu titlu
de prejudiciu pentru terenul neexpropriat, având în vedere că acesta a fost
calculat de către experți prin raportare la faptul că din cauza lucrării de
utilitate publică și a faptului că o parte din terenul total deținut de către
reclamantă a fost expropriat restul de teren rămas nu mai poate fi exploatat cu
utilaje pentru agricultură industrială.
Ca atare, prejudiciul stabilit
cuantifică aceste inconvenient care a apărut după exproprierea unei părți din
terenul deținut de către reclamantă, fiind nerelevantul modul concret de
exploatare până în acel moment, și anume dacă a fost folosit vreun utilaj
pentru agricultură industrială. Este relevant faptul că dacă va dori să
exploateze terenul nu o va putea face cu utilaje pentru agricultură
industrială, care implică timp și efort mai redus decât utilizarea utilajelor
agricole manuale, ceea ce ar putea afecta și valoarea de circulație a
terenului.
Nepunându-se problema evaluării
vreunei culturi agricole care ar fi fost pierdută ca urmare a exproprierii, nu
era necesară efectuarea unei expertize de către experți agricoli sau contabili.
De
altfel, recurenta pârâtă nici nu a făcut obiecțiuni la expertiză, sub acest
aspect, în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., dispoziție prevăzută
sub sancțiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În
consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9
și art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va
respinge, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate, recursurile
declarate de reclamanta C.E. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională
de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva deciziei nr. 216 A din
15 mai 2012 a Curții de Apel București - Secția IlI-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 februarie 2013.