ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2013

Asupra recursurilor civile de față; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de 16 septembrie 2009, sub nr. 36215/3/2009, reclamanta C.E., a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii, compuse din terenul situat în com. Moara Vlăsiei, sat Căciulați, jud. Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5 (nu lot 2 cum se menționează în hotărâre), în suprafață totală de 474 mp, cu nr. cadastral 2456/1 și terenul situat în corn.

Moara Vlăsiei, sat Căciulați, Jud. Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, în suprafața de 89 mp, cu nr. cadastral 2456/3, pentru care au fost emise hotărârile 507 și respectiv 508, ambele din data de 05 iunie 2009, și obligarea paratei la plata cuantumului despăgubirilor stabilit de instanță. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 04 iunie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a întocmit procese-verbale de stabilire a despăgubirilor pentru suprafețele mai sus menționate, fixându-se suma de 7.705,18 lei pentru suprafața de 474 mp și 1.446,85 lei, pentru suprafața de 89 mp. Ambele suprafețe ce fac parte din aceiași tarla și parcelă, cu o suprafață totală de 1275 mp, astfel cum este precizată în titlul de proprietate nr. 8510 din 10 iunie 1994 și în Certificatul de moștenitor din 11 octombrie 2004, eliberat de B.N.P.

Asociați G.D. și G.G. Prin sentința civilă nr. 1935 din 17 decembrie 2010, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 32091 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenurile de 474 și respectiv 89 m.p. situate în comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județ Ilfov, parcela A 445, tarlaua 114, având numere cadastrale 2456/4 și 2456/3; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 198/2004 întrucât între despăgubirile calculate de comisie și cele stabilite prin raportul de expertiză efectuat la judecata în primă instanță există deosebiri substanțiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârât Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Prin decizia civilă nr. 216/A din 15 mai 2012, Curtea de Apel București - secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârât să plătească reclamantei 19.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenurile expropriate, în suprafață de 474 m.p. și 89 m.p. din comuna Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov și 2420 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeței de teren rămasă neexpropriată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Din raportul de expertiză întocmit de experții judiciari V.M.V., P.G.V. și G.I., Curtea a reținut că terenul ce face obiectul exproprierii face parte dintr-o suprafață de 1275 mp ce are o lățime de 4,40 mp. Ca efect al exproprierii, intimatei-reclamante îi rămân în proprietate 712 mp conform actelor de proprietate, dar 711 mp, conform măsurătorilor, teren care, potrivit adresei nr. 842 din 27 februarie 2012 eliberate de Primăria comunei Moara Vlăsiei, este încadrat în categoria de folosință arabil intravilan. Având în vedere că potrivit art. 30 pct. 2 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin H.G.

nr. 525/1996, frontul minim la stradă pentru clădiri înșiruite este de 8 ml, iar pentru clădiri izolate sau cuplate este de 12 ml, experții desemnați în cauză au concluzionat că terenul în litigiu nu putea fi utilizat pentru construcții de locuințe; ținând seama că suprafața de 711 mp, rămasă în proprietatea intimatei-reclamante nu are drum de acces exterior, acesta nu poate fi utilizat pentru agricultură industrială. Pornind de la aceste elemente, s-a procedat la calculul despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante prin metoda comparației directe a vânzărilor de piață. La întocmirea raportului de expertiză au fost avute în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și situația vânzărilor furnizată de Primăria comunei Moara Vlăsiei.

Aceste înscrisuri oferă informații despre prețurile reale de tranzacționare a unor terenuri situate în aceeași unitate administrativ-teritorială dar, care au fost încheiate în perioada 2007-2010, deoarece la data întocmirii raportului de expertiză, pe piața imobiliară în zona localității rurale Moara Vlăsiei, oferta era deosebit de mare în raport cu cererea, piața fiind practic blocată, cu tranzacții minime, lipsită de lichidități și cu risc de depreciere în continuare. De asemenea, s-au avut în vedere și elementele care particularizează suprafețele expropriate de terenurile care au fost efectiv tranzacționate, utilizate ca elemente de comparație, respectiv categoria de folosință, suprafața, utilități, căi de acces etc., fiind aplicați coeficienți de corecție.

Pe baza acestor elemente, Curtea și-a însușit valoarea de 19.000 lei ca despăgubire pentru terenurile situate pe teritoriul administrativ al comunei Moara Vlăsiei, sat Căciulați, județul Ilfov, tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, jud. Ilfov în suprafață de 474 mp, identificat prin numărul cadastral 2456/1 și tarlaua 114, parcela A 445, lot 5, jud. Ilfov în suprafață de 89 mp identificat prin nr. cadastral 2456/3, apreciind că reprezintă valoarea reală a terenului expropriat, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în lipsa unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 sau 2012, s-a procedat la compararea unor prețuri din contracte încheiate în 2008, 2009 și 2010. Toate contractele utilizate ca elemente de comparație au avut ca obiect terenuri intravilane construibile dar lipsite de utilități sau cu utilități constând în acces la energie electrică.

Terenul în litigiu a avut înainte de expropriere și are și în prezent destinație de teren arabil intravilan, fără posibilitate de a fi transformat în teren construibil intravilan și fără posibilitate de a fi lucrat industrial, ceea ce se cuantifică într-un prejudiciu adus proprietarului pentru suprafața neexpropriată, prejudiciu care a fost calculat prin raportul de expertiză la 2420 lei, reprezentând o diminuare de 10% a prețului de 7,8 EURO/mp pentru suprafața de 711 mp. Curtea a reținut, de asemenea, că lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru agricultură industrială; prin expropriere, terenul în suprafață de 711 mp nu dobândește niciun spor de valoare.

Au fost înlăturate obiecțiunile părților, Curtea reținând că, prin raportare la elementele de comparație care au putut fi utilizate pentru calculul despăgubirii, valorile determinate de experți, de 19.000 lei și 2420 lei corespund exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât în raport de fiecare contract de vânzare-cumpărare analizat, s-au aplicat corecții în funcție de condițiile de vânzare, localizare, acces-deschidere, destinație-utilizare, utilități și suprafață. Pentru considerentele expuse, constatând că despăgubirile stabilite de prima instanță au fost determinate prin raportare la ofertele de terenuri iar nu la prețuri de tranzacționare, în condițiile în care piața imobiliară înregistrează un regres din lipsa cererii și a lichidităților, ceea ce face greu de apreciat în ce măsură prețurile din ofertele de vânzare pot fi în mod real obținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296, 297 alin. (2) teza a 2-a C. proc.

civ. coroborate cu art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, a admis apelul și a schimbat, în parte, sentința, în sensul că îl va obliga pe pârât la 19.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru suprafețele de 474 și 89 mp ce au fost expropriate, și 2420 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat intimatei-reclamante în ceea ce privește restul suprafeței de 711 mp de teren, rămas în proprietate sa; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs C.E. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. În motivarea recursului reclamanta C.E. a arătat următoarele. Experții care au efectuat expertiza pentru prima instanță de fond, din care unul a fost propus de intimatul-apelant, au folosit metode legale pentru stabilirea prețului de expropriere, ținând cont de utilități, poziționare și prețuri din zona în care suprafețele respective de teren, se aflau.

La dosar, au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare pentru unele suprafețe similare, din punct de vedere al zonei, utilităților și valorii lor agricole, documente de care experții, atât cei numiți de prima instanță de fond cat și cei numiți de instanța de apel, au ținut cont, în raportul pe care l-au întocmit. Suprafețele de teren expropriate sunt terenuri agricole intravilane, categorie de care nu s-a ținut cont atunci când a fost stabilit prețul de expropriere, prin cele doua decizii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Echipa de experți numita de instanța de apel a ajuns la o concluzie care nu a ținut cont de preturile rezultate din contractele care au stat la baza efectuării expertizei.

In speță media rezultata din contractele analizate este mult mai mare decât cea inserata în raport, ceea ce duce la concluzia că acțiunea de corecție folosita de către experți a fost una forțată. Echipa de experți numita de instanța de apel nu a luat în calcul nici faptul ca aproape 700 mp de teren aflata în proprietatea reclamantei nu se mai poate folosi în mod eficient și pe cale de consecință nu s-a avut în vedere o eventuală despăgubire, cu toate ca valoarea economica a acestuia se justifica prin utilitățile de care dispune, respectiv existenta rețelei electrice, a rețelei de gaze, deschidere suficienta pentru a fi utilizata. în consecința, apreciază ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304, punctul 8, din Codul de procedura civila, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecații.

Recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de despăgubiri la o valoare de 17 euro/mp la care să se adauge și o despăgubire rezonabilă, corespunzător suprafeței de teren rămase neexpropriate. În motivarea recursului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a arătat următoarele. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză", adică în localitatea Moara Vlăsiei Tarla 114 parcela arabil 445, motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc.

civ. Aplicarea și interpretarea greșită a legii în soluția dată de instanța de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor atât instanța cât și experții nu au avut în vedere nici o tranzacție cu privire la terenuri similare cu cel expropriat, adică terenuri situate în aceeași tarla 114 cu cel expropriat. După cum se poate observa terenurile avute în vedere de experți și de instanță - anexa 1 raport, sunt situate în tarlalele 43, 5, 92 și 15, niciuna din aceste tarlale nefiind afectată de construcția autostrăzii. În anexa 2 al aceluiași raport, pe baza a 4 comparabile cu privire la terenuri situate în aceeași tarla 114 cu cel expropriat, valoarea despăgubirii este evident mai mică 18.000 lei, valoare menținută și în concluziile raportului dar neluată în seamă de instanță.

Și în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanța nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forței probelor. În privința prejudiciului de 2420 lei calculat de experți, consideră că nu are nici acoperire legală și nici acoperire cu privire la situația de fapt, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Restul de teren rămas în proprietatea reclamanților după expropriere, a avut și are categoria de folosință agricol - arabil, are în continuare acces și poate fi folosit conform destinației sale. Nu există nici un fel de impediment legal sau faptic cu privire la valorificarea restului în raport de categoria de folosință a terenului.

Prejudiciul a fost acordat în lipsa oricărei dovezi aduse de către reclamanți și în lipsa vreunui criteriu de stabilire a acestuia. Nu se cunoaște cum a fost exploatat anterior terenul dacă a fost exploatat în vreun fel, nu se cunoaște dacă, dată fiind categoria de folosință, terenul a fost sau este exploatat împreună cu terenurile învecinate în cadrul vreunei asociații agricole, nu se cunosc culturile la care a fost sau este pretabil (grâu, porumb, etc.), nu se cunoaște productivitatea sau rentabilitatea exploatării acestuia. Apreciază că în aceste condiții nu se putea stabili existența unui prejudiciu, astfel că prejudiciul este nedovedit, viitor și incert, că se impunea ca experți de specialitate (agricoli sau contabili) să fi întocmit un raport de expertiză de specialitate, neputând experți de specialitatea evaluări imobiliare să stabilească valori ale producțiilor agricole.

Având în vedere că atât instanța de judecată cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor trebuie să țină seama de prețurile efective de tranzacționare ale terenurilor similare cu cel expropriat, solicită, ca judecând pe fondul cauzei și ținând cont de toate probele existente la dosar, să se compare despăgubirea efectivă oferită de stat cu valoarea maximă pe care o puteau obține proprietarii printr-o vânzare liberă și, în consecință, să se admită recursul și să se modifice în totalitate decizia atacată, să se desființeze sentința și să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către intimata - reclamantă ca neîntemeiată, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3). În cazul în care pe fond cererea reclamanților nu va fi respinsă și se va constata că în efectuarea expertizelor nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, consideră că este necesară refacerea expertizei cu privire la valoarea terenului expropriat (refacerea sau suplimentarea probatoriului care să țină cont de terenurile similare din aceeași tarla 114, precum și efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea prejudiciului prin nefolosirea terenului rămas, iar în acest caz soluția ce va fi pronunțată ar fi de admitere a recursului și casarea deciziei atacate,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ. Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos. În ceea ce privește recursul formulat de către reclamanta C.E. aceasta își bazează susținerile în principal pe concluziile raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe de fond. Or, motivul pentru care s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză de către instanța de apel l-a constituit tocmai nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, critică invocată de către apelantul pârât, în sensul că s-au avut în vedere la calcularea despăgubirilor ofertele de vânzare, iar nu prețurile efective de tranzacționare a terenurilor de același fel cu cel supus exproprierii.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Ca atare, singurul raport de expertiză care poate fi avut în vedere pentru determinarea despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii terenului în cauză, este cel realizat în fața instanței de apel, doar acesta respectând cerințele legale.

Recurenta reclamantă a formulat critici cu privire la modul în care a fost evaluat terenul expropriat de către experții care au efectuat expertiza administrată în fața instanței de apel considerând că aceștia trebuia să facă o medie a prețurilor din contractele de vânzare a altor terenuri de același fel din unitatea administrativ teritorială, iar nu să aplice coeficienți de corecție. Reclamanta nu a indicat vreo dispoziție legală care s-ar fi încălcat la efectuarea expertizei, dar a încadrat întregul recurs în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs vizează situația în care deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății, ori natura acestuia, instanța a reținut un cu totul act juridic sau conținut. Nu este aplicabil acest motiv de modificare dacă din probele administrate, coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic dedus judecății. Interpretarea actului juridic dedus judecății nu se confundă cu interpretarea unei probe administrată în cauză, cum este proba cu expertiză. Ca atare, întrucât motivarea în fapt a recursului nu poate fi încadrată în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. a analizat recursul din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) singura situație dintre cele prevăzute la art. 304 alin. (1), în care ar putea fi încadrat recursul așa cum a fost motivat de către reclamantă.

În ceea ce privește modul de calcul al cuantumului despăgubirii aferente imobilului expropriat în cauză, aceasta a fost determinată de către experți prin raportare la valoarea din contractele puse la dispoziție de către Primărie și părți, fiind selectate contracte privind terenuri cu poziționare în localitate și suprafețe asemănătoare cu cel în cauză, la care au fost aplicate mai multe corecții, menționate în raportul de expertiză, conform Metodologiei comparației vânzărilor directe de piață, cuprinse între .imite ponderate, uzuale, care țin seama de caracteristicile terenului în cauză, de cea mai bună utilizare și de normativele de specialitate menționate.

Recurenta reclamantă nu a menționat că s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală la efectuarea expertizei, alta decât cea prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în care nu se regăsește vreo referire la determinarea cuantumului despăgubirilor în funcție de media aritmetică din contractele puse la dispoziție de părți, ci la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Modalitatea de determinare concretă a acestei valori nu poate fi făcută decât conform metodelor de evaluare recunoscute în domeniul de specialitate al experților. În caz contrar, legiuitorul nu ar fi menționat necesitatea efectuării unei expertize pentru a se determina această valoare, întrucât efectuarea unei medii aritmetice a prețurilor puse la dispoziție de părți nu necesită cunoștințe de specialitate deosebite.

Pe lângă acest fapt nu trebuie neglijat aspectul că o astfel de stabilire a cuantumului despăgubirii, doar pe baza efectuării mediei aritmetice a prețurilor din contractele puse la dispoziție de părți, nici nu ar asigura determinarea unei valori obiective, fiecare dintre părți fiind preocupată să depună doar contractele favorabile, cu cele mai mari prețuri, respectiv cu cele mai mici, valori extreme care se exclud de regulă în efectuarea unei expertize, tocmai pentru că nu reflectă prețul obișnuit cu care se vând imobilele, așa cum cere art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Este nefondată susținerea recurentei reclamante în sensul că experții numiți de instanța de apel nu au luat în calcul faptul ca aproape 700 mp de teren aflata în proprietatea reclamantei nu se mai poate folosi în mod eficient și pe cale de consecință nu s-a avut în vedere o eventuală despăgubire, având în vedere că suma de 2420 de lei a fost acordată prin decizia atacată cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei, corespunzător suprafeței de teren rămasă neexpropriată. Acest prejudiciu a fost determinat de către experți, raportat la categoria terenului arabil intravilan, fără posibilitate de a fi transformat în teren construibil intravilan și fără posibilitate de a fi lucrat industrial, ca reprezentând o diminuare de 10% a prețului de 7,8 euro/mp pentru suprafața de 711 mp.

De asemenea s-a reținut că lipsa accesului la terenul rămas în proprietatea intimatei-reclamante nu este unul total ci este limitat în sensul că nu pot fi utilizate utilaje pentru agricultură industrială. Recurenta reclamantă nu a indicat nici în acest caz ce dispoziție legală ar fi încălcat experții când au determinat valoarea acestui prejudiciu, și de ce ar fi astfel nelegală decizia atacată, știut fiind că în recurs nu pot fi formulate decât critici de nelegalitate, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul declarat de către pârât, înalta Curte a constatat nefondat primul motiv de recurs prin care se susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât experții nu au avut în vedere nici o tranzacție cu privire la terenuri similare cu cel expropriat, adică terenuri situate în aceeași tarla 114 cu cel expropriat, terenurile avute în vedere de experți și de instanță - anexa 1 raport, fiind situate în tarlalele 43, 5, 92 și 15, neafectate de construcția autostrăzii. Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

"De același fel" înseamnă, de exemplu, arabil intravilan sau extravilan, construibil sau neconstruibil, iar nu supus sau exproprierii, scopul legii fiind determinarea valorii reale a imobilului, valoare care să nu fie afectată, nici în plus nici în minus, de circumstanța exproprierii. Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri asemănătoare din aceeași parcelă, ci din aceeași unitate administrativ teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea experților la terenuri din aceeași unitate administrativ teritorială, dar din altă parcelă, chiar neafectată de expropriere nu reprezintă o încălcare a legii, atâta timp cât art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 mai prevede o condiție, și anume ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă prin raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele la data întocmirii raportului de expertiză.

Or, evaluarea din anexa 2 la raportul de expertiză, care s-a făcut prin raportare și la contracte care priveau terenuri din parcela 114, a avut în vedere contracte încheiate în anii 2006-2007, mult prea îndepărtate de data efectuării expertizei. Ca atare, instanța de apel în mod legal s-a raportat la valoarea determinată conform contractelor din anexa 1 a raportului de expertiză care respectau ambele criterii ale legii, adică raportarea la terenuri din aceeași unitate administrativ teritorială, dar și la contracte încheiate cât mai aproape de data efectuării raportului de expertiză. Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994. "(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

(2) Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată." Recurentul pârât nu a susținut că despăgubirea acordată de către instanța de apel ar încălca prevederile alin. (2) ale art. 27 din Legea nr. 33/1994, menționate anterior, ci a susținut că "în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experți este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanța nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forței probelor", fără să arate ce dispoziții legale a încălcat instanța de apel în interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză, cu excepția celor analizate anterior, și găsite nefondate.

Sunt nefondate și motivele de recurs privind acordarea sumei de 2420 lei, cu titlu de prejudiciu pentru terenul neexpropriat, având în vedere că acesta a fost calculat de către experți prin raportare la faptul că din cauza lucrării de utilitate publică și a faptului că o parte din terenul total deținut de către reclamantă a fost expropriat restul de teren rămas nu mai poate fi exploatat cu utilaje pentru agricultură industrială. Ca atare, prejudiciul stabilit cuantifică aceste inconvenient care a apărut după exproprierea unei părți din terenul deținut de către reclamantă, fiind nerelevantul modul concret de exploatare până în acel moment, și anume dacă a fost folosit vreun utilaj pentru agricultură industrială.

Este relevant faptul că dacă va dori să exploateze terenul nu o va putea face cu utilaje pentru agricultură industrială, care implică timp și efort mai redus decât utilizarea utilajelor agricole manuale, ceea ce ar putea afecta și valoarea de circulație a terenului. Nepunându-se problema evaluării vreunei culturi agricole care ar fi fost pierdută ca urmare a exproprierii, nu era necesară efectuarea unei expertize de către experți agricoli sau contabili. De altfel, recurenta pârâtă nici nu a făcut obiecțiuni la expertiză, sub acest aspect, în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., dispoziție prevăzută sub sancțiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 și art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta C.E. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva deciziei nr. 216 A din 15 mai 2012 a Curții de Apel București - Secția IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.