ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4593/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 31 martie 2010, sub nr. 16611/3/2010, reclamanta SC B. & V.E. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea nr. 509/2009, pârâtul - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 RON pentru terenul în suprafață de 1.421 mp situat în com.

Moara Vlăsiei, Sat Căciulați, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x. Întrucât această hotărâre conținea mențiuni eronate cu privire la numele proprietarilor expropriați, iar suma oferită ca despăgubire fusese consemnată pe numele acestora (R.I. și D.L.R.), la data de 5 februarie 2010 a fost emisă Hotărârea nr. 509/1/2010 prin care a fost revocată hotărârea inițială în sensul menționării reclamantei ca proprietar al imobilului expropriat, celelalte dispoziții rămânând neschimbate. Hotărârea nr. 509/1/2010 a fost comunicată reclamantei la data de 17 martie 2010. Reclamanta a susținut că prezenta cerere de chemare în judecată - având ca obiect majorarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat (menționat mai sus) - este motivată de faptul că suprafața de teren expropriată face parte din terenul intravilan arabil în suprafață totală de 4.166,6 mp, situat în com.

Moara Vlăsiei, sat Căciulați, Jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, cu nr. cadastral x, dobândit de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 23 septembrie 2005 la B.N.P. A.V.G. și R.J. Prețul acestui teren a fost de 41.600 euro (adică 10 euro/1 mp, la cursul B.N.R. de 3,5170 RON pentru 1 euro). Din acest teren, s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 1.421 mp, și reclamantei i s-au oferit despăgubiri de 24.200,82 RON (echivalentul a 5.932 euro), adică 4 euro/1 mp, iar aceasta înseamnă un prejudiciu de 8.526 euro, dacă s-ar raporta acest prejudiciu la prețul de cumpărare al imobilului. Având în vedere aceste aspecte, reclamanta consideră ca despăgubirile oferite de Statul Român pentru imobilul ce i-a fost expropriat sunt cu mult mai mici decât valoarea acestuia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004. Prin Sentința civilă nr. 1681 din 12 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC B. & V.E. SRL, a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009 la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro, și a obligat pârâtul la plata sumei de 6.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu experți și onorariu avocat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 509/2009 emisă de pârâtă s-a dispus exproprierea de la numiții R.I. și D.L.R. a terenului în suprafață de 1.421 mp, situat în com.

Moara Vlăsiei, tarlaua x, parcela x, județul Ilfov, având numărul cadastral x, stabilindu-se, totodată cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de 24.200,82 RON. Ulterior, prin Hotărârea nr. 509/1/2010 emisă de aceeași pârâtă, s-a revocat Hotărârea nr. 509/2009, în sensul că s-a constatat că proprietar al imobilului supus exproprierii și menționat mai sus este reclamanta din prezenta cauză, celelalte prevederi rămânând valabile. Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, s-a formulat prezenta cerere, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite, pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată motivat de faptul că prin expertiza efectuată în cauză de cei trei experți s-a stabilit valoarea de circulație a terenului expropriat la suma totală de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro.

Față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă și a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro. În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat pe pârâtul care a căzut în pretenții la suma de 6.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu experți și onorariu avocat). Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 15A din 29 ianuarie 2013, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA; a admis cererea de majorare a onorariului de expert formulată de Comisia de experți formată din expert C.M., expert P.M.

și expert B.A.M.D., de la 2.100 RON, la 3.000 RON, a obligat pe apelantă la plata sumei de 900 RON, reprezentând diferență onorariu expertiză, reținând, în esență, următoarele; Prin Hotărârea nr. 509/2009, apelantul pârât - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1.421 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, Sat Căciulați, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x, proprietatea intimatei reclamante și acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 RON. Prin contestația ce formează obiectul prezentei cauze, intimata reclamantă a contestat cuantumul despăgubirilor propus de către apelant și majorarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite". Alin. (2) și (3) al aceluiași text prevede că "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Prin sentința apelată, instanța de fond a admis cererea formulată de intimata reclamanta și a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009 la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro.

Verificând sentința instanței de fond prin prisma dispozițiilor legale arătate anterior, Curtea a constatat că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenul evaluat, iar nu "prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială", încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.

Față de cele arătate, Curtea a apreciat că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În apel, s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat. Pentru a da eficiență criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar. Prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de experți a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 120.123 RON, reprezentând echivalentul sumei de 26.289 euro.

Curtea a conchis, însă, că nu poate stabili această valoare pentru despăgubirile cuvenite intimaților reclamanți ca urmare a exproprierii terenului în suprafață de 1.421 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, Sat Căciulați, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x, întrucât astfel ar fi încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac exprimat prin adagiul latin non reformatio în peius, care face imposibilă înrăutățirea situației părții în propria cale de atac. Acest principiu este consacrat legislativ prin dispozițiile cuprinse în art. 296 C. proc.

civ., teza a II-a, potrivit cărora "apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată." Potrivit acestui principiu, hotărârea atacată poate fi reformată numai în favoarea apelantului și nicidecum în defavoarea acestuia, fiind o chestiune de interes general ca părțile să nu fie amenințate de niciun risc de agravare a situației lor dacă vor exercita o cale de atac pusă la dispoziție de lege împotriva unei hotărâri pe care ele o consideră ca fiind nelegală și netemeinică. Or, în speță, cuantumul despăgubirilor calculate prin raportul de expertiză efectuat în apel este mai mare decât cel rezultat prin expertiza efectuată în fața instanței de fond.

În această situație, chiar dacă raportul de expertiză tehnică de specialitate întocmit în apel este singurul care respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea a apreciat că nu poate da eficiență acestei probe, fără a încălca principiul consacrat de art. 296 C. proc. civ., teza a II-a. Față de cele arătate, s-a reținut că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, astfel că instanța de apel, în baza art. 296 din C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat. În ceea ce privește cererea experților privind majorarea onorariului provizoriu stabilit de către instanța de apel, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere că lucrarea a fost suplimentată cu un răspuns la obiecțiunile formulate de către apelant și încuviințate de către instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat următoarele: Atât instanța de apel, cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială". Aplicarea și interpretarea greșită a legii în soluția dată de instanța de apel constă în faptul că la calcularea și acordarea despăgubirilor nu s-a ținut cont de faptul că la momentul exproprierii terenul avea categoria de folosință arabil intravilan.

Ca atare, pentru stabilirea valorii de circulație a terenului în litigiu, atât instanța, cât și experții trebuia să aibă în vedere contracte ce aveau ca obiect tranzacționarea de terenuri intravilane din aceeași tarla și nu terenuri cu categoria de folosință curți construcții ori situate în alte tarlale. În lipsa unei valori de despăgubire stabilite conform legii (art. 26) cererea trebuia respinsă, neexistând la dosar o dovadă certă (expertiză) din care să rezulte că oferta de despăgubire a statului ar fi inferioară unei valori stabilite conform cerințelor legale.

S-a conchis, că, având în vedere că atât instanța de judecată, cât și experții, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuie să țină seama de prețurile efective de tranzacționare ale trenurilor similare cu cel expropriat, se impune rejudecarea fondului cauzei și că, ținând cont de toate probele existente la dosar, se constată că nu există o expertiză întocmită conform cerințelor legale din care să rezulte o valoare a despăgubiri superioară ofertei statului. Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA este nefondat, pentru următoarele considerente; Prin criticile formulate, recurentul pârât susține că decizia recurată este nelegală, în sensul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât terenul expropriat avea categoria de folosință arabil intravilan, iar pentru stabilirea valorii de circulație a acestuia atât instanța, cât și experții trebuia să aibă în vedere contracte ce aveau ca obiect de tranzacționare terenuri agricole intravilane și nu terenuri cu categoria de folosință curți construcții ori situate în alte tarlale.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 23/1997 "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". În speță, se constată că la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin raportul de expertiză întocmit în apel, s-a ținut seama de prețul cu care se vând terenuri de același fel cu terenul în litigiu situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, respectiv în com.

Moara Vlăsiei, la data efectuării raportului de expertiză. Potrivit textului de lege enunțat mai sus, instanța, precum și experții trebuie să țină seama de prețul cu care se vând imobilele de același fel în "unitatea administrativ-teritorială" și nu în "aceeași tarla," așa cum susține recurentul pârât, iar, în speță, experții, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în litigiu în suprafață de 1.421 mp, au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare ce au avut ca obiect terenuri similare, respectiv agricole intravilane și nu terenuri cu categoria de folosință curți construcții situate în aceeași unitate administrativ-teritorială.

În concluzie, se constată că, deși în apel raportul de expertiză s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel, legal, a menținut soluția primei instanțe, prin care i s-a acordat reclamantei ca despăgubire pentru terenul expropriat o sumă mai mică decât cea rezultată din raportul de expertiză întocmit în apel, chiar dacă aceasta s-a stabilit printr-un raport de expertiză întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, tocmai pentru respectarea principiului neagravării situației pârâtului în propria cale de atac, consacrat de art. 296 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 15A din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS