ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4593/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4593/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 31 martie 2010, sub

nr. 16611/3/2010, reclamanta SC B. & V.E. SRL a chemat în judecată pe

pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin

Hotărârea nr. 509/2009.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea nr. 509/2009, pârâtul - în

calitate de expropriator - a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii în

cuantum de 24.200,82 RON pentru terenul în suprafață de 1.421 mp situat în com.

Moara Vlăsiei, Sat Căciulați, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, având nr.

cadastral x.

Întrucât această

hotărâre conținea mențiuni eronate cu privire la numele proprietarilor

expropriați, iar suma oferită ca despăgubire fusese consemnată pe numele

acestora (R.I. și D.L.R.), la data de 5 februarie 2010 a fost emisă Hotărârea

nr. 509/1/2010 prin care a fost revocată hotărârea inițială în sensul menționării

reclamantei ca proprietar al imobilului expropriat, celelalte dispoziții

rămânând neschimbate.

Hotărârea nr.

509/1/2010 a fost comunicată reclamantei la data de 17 martie 2010.

Reclamanta a susținut

că prezenta cerere de chemare în judecată - având ca obiect majorarea

cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat (menționat mai

sus) - este motivată de faptul că suprafața de teren expropriată face parte din

terenul intravilan arabil în suprafață totală de 4.166,6 mp, situat în com.

Moara Vlăsiei, sat Căciulați, Jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, cu nr.

cadastral x, dobândit de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat la 23 septembrie 2005 la B.N.P. A.V.G. și R.J. Prețul acestui

teren a fost de 41.600 euro (adică 10 euro/1 mp, la cursul B.N.R. de 3,5170 RON

pentru 1 euro).

Din acest teren, s-a

dispus exproprierea unei suprafețe de 1.421 mp, și reclamantei i s-au oferit

despăgubiri de 24.200,82 RON (echivalentul a 5.932 euro), adică 4 euro/1 mp,

iar aceasta înseamnă un prejudiciu de 8.526 euro, dacă s-ar raporta acest

prejudiciu la prețul de cumpărare al imobilului.

Având în vedere

aceste aspecte, reclamanta consideră ca despăgubirile oferite de Statul Român

pentru imobilul ce i-a fost expropriat sunt cu mult mai mici decât valoarea

acestuia.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 1681 din 12 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

admis cererea formulată de reclamanta SC B. & V.E. SRL, a dispus majorarea

cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009 la suma de

101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro, și a obligat

pârâtul la plata sumei de 6.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată -

onorariu experți și onorariu avocat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 509/2009 emisă de pârâtă s-a dispus exproprierea de la

numiții R.I. și D.L.R. a terenului în suprafață de 1.421 mp, situat în com.

Moara Vlăsiei, tarlaua x, parcela x, județul Ilfov, având numărul cadastral x,

stabilindu-se, totodată cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de

24.200,82 RON.

Ulterior, prin

Hotărârea nr. 509/1/2010 emisă de aceeași pârâtă, s-a revocat Hotărârea nr.

509/2009, în sensul că s-a constatat că proprietar al imobilului supus

exproprierii și menționat mai sus este reclamanta din prezenta cauză, celelalte

prevederi rămânând valabile.

Împotriva hotărârii

de stabilire a despăgubirilor, s-a formulat prezenta cerere, conform art. 9 din

Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii

stabilite, pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată motivat de

faptul că prin expertiza efectuată în cauză de cei trei experți s-a stabilit

valoarea de circulație a terenului expropriat la suma totală de 101.740 RON,

reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro.

Față de cele mai sus

reținute, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă și a stabilit

cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia la suma de 101.740 RON, reprezentând

echivalentul sumei de 23.600 euro.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., tribunalul a obligat pe pârâtul care a căzut în pretenții la

suma de 6.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu experți și

onorariu avocat).

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 15A din 29 ianuarie 2013, a

respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA; a admis

cererea de majorare a onorariului de expert formulată de Comisia de experți

formată din expert C.M., expert P.M. și expert B.A.M.D., de la 2.100 RON, la

3.000 RON, a obligat pe apelantă la plata sumei de 900 RON, reprezentând

diferență onorariu expertiză, reținând, în esență, următoarele;

Prin Hotărârea nr.

509/2009, apelantul pârât - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea

terenului în suprafață de 1.421 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, Sat

Căciulați, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x, proprietatea

intimatei reclamante și acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 RON.

Prin contestația ce

formează obiectul prezentei cauze, intimata reclamantă a contestat cuantumul

despăgubirilor propus de către apelant și majorarea acestuia.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite".

Alin. (2) și (3) al

aceluiași text prevede că "La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia".

Prin sentința

apelată, instanța de fond a admis cererea formulată de intimata reclamanta și a

dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.

509/2009 la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600

euro.

Verificând sentința

instanței de fond prin prisma dispozițiilor legale arătate anterior, Curtea a

constatat că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea

despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la

bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași

zonă cu terenul evaluat, iar nu "prețul cu care se vând imobile de același

fel în unitatea administrativ-teritorială", încălcându-se astfel

dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanța

supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din

Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca

atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.

Față de cele arătate,

Curtea a apreciat că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au

bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994.

În apel, s-a dispus

suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse

la dosar contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenuri similare celui

expropriat.

Pentru a da eficiență

criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, Curtea a dispus

efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului expropriat, care să

se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la

dosar.

Prin raportul de

expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de experți a stabilit

valoarea terenului expropriat la suma de 120.123 RON, reprezentând echivalentul

sumei de 26.289 euro.

Curtea a conchis,

însă, că nu poate stabili această valoare pentru despăgubirile cuvenite

intimaților reclamanți ca urmare a exproprierii terenului în suprafață de 1.421

mp, situat în com. Moara Vlăsiei, Sat Căciulați, tarlaua x, parcela x, jud.

Ilfov, având nr. cadastral x, întrucât astfel ar fi încălcat principiul

neagravării situației în propria cale de atac exprimat prin adagiul latin non

reformatio în peius, care face imposibilă înrăutățirea situației părții în

propria cale de atac.

Acest principiu este

consacrat legislativ prin dispozițiile cuprinse în art. 296 C. proc. civ., teza

a II-a, potrivit cărora "apelantului nu i se poate însă crea în propria

cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată."

Potrivit acestui

principiu, hotărârea atacată poate fi reformată numai în favoarea apelantului

și nicidecum în defavoarea acestuia, fiind o chestiune de interes general ca

părțile să nu fie amenințate de niciun risc de agravare a situației lor dacă

vor exercita o cale de atac pusă la dispoziție de lege împotriva unei hotărâri

pe care ele o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.

Or, în speță,

cuantumul despăgubirilor calculate prin raportul de expertiză efectuat în apel

este mai mare decât cel rezultat prin expertiza efectuată în fața instanței de

fond.

În această situație,

chiar dacă raportul de expertiză tehnică de specialitate întocmit în apel este

singurul care respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

Curtea a apreciat că nu poate da eficiență acestei probe, fără a încălca

principiul consacrat de art. 296 C. proc. civ., teza a II-a.

Față de cele arătate,

s-a reținut că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, astfel că

instanța de apel, în baza art. 296 din C. proc. civ., a respins apelul ca

nefondat.

În ceea ce privește

cererea experților privind majorarea onorariului provizoriu stabilit de către

instanța de apel, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere

că lucrarea a fost suplimentată cu un răspuns la obiecțiunile formulate de

către apelant și încuviințate de către instanță.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

criticilor formulate a arătat următoarele:

Atât instanța de

apel, cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială".

Aplicarea și

interpretarea greșită a legii în soluția dată de instanța de apel constă în

faptul că la calcularea și acordarea despăgubirilor nu s-a ținut cont de faptul

că la momentul exproprierii terenul avea categoria de folosință arabil

intravilan. Ca atare, pentru stabilirea valorii de circulație a terenului în

litigiu, atât instanța, cât și experții trebuia să aibă în vedere contracte ce

aveau ca obiect tranzacționarea de terenuri intravilane din aceeași tarla și nu

terenuri cu categoria de folosință curți construcții ori situate în alte

tarlale.

În lipsa unei valori

de despăgubire stabilite conform legii (art. 26) cererea trebuia respinsă,

neexistând la dosar o dovadă certă (expertiză) din care să rezulte că oferta de

despăgubire a statului ar fi inferioară unei valori stabilite conform

cerințelor legale.

S-a conchis, că,

având în vedere că atât instanța de judecată, cât și experții, la stabilirea

valorii despăgubirilor, trebuie să țină seama de prețurile efective de tranzacționare

ale trenurilor similare cu cel expropriat, se impune rejudecarea fondului

cauzei și că, ținând cont de toate probele existente la dosar, se constată că

nu există o expertiză întocmită conform cerințelor legale din care să rezulte o

valoare a despăgubiri superioară ofertei statului.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA este

nefondat, pentru următoarele considerente;

Prin criticile

formulate, recurentul pârât susține că decizia recurată este nelegală, în

sensul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, întrucât terenul expropriat avea categoria de folosință arabil

intravilan, iar pentru stabilirea valorii de circulație a acestuia atât

instanța, cât și experții trebuia să aibă în vedere contracte ce aveau ca

obiect de tranzacționare terenuri agricole intravilane și nu terenuri cu

categoria de folosință curți construcții ori situate în alte tarlale.

Potrivit art. 26

alin. (2) din Legea nr. 23/1997 "La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia".

În speță, se constată

că la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin raportul de expertiză întocmit

în apel, s-a ținut seama de prețul cu care se vând terenuri de același fel cu

terenul în litigiu situate în aceeași unitate administrativ-teritorială,

respectiv în com. Moara Vlăsiei, la data efectuării raportului de expertiză.

Potrivit textului de

lege enunțat mai sus, instanța, precum și experții trebuie să țină seama de

prețul cu care se vând imobilele de același fel în "unitatea administrativ-teritorială"

și nu în "aceeași tarla," așa cum susține recurentul pârât, iar, în

speță, experții, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în

litigiu în suprafață de 1.421 mp, au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare

ce au avut ca obiect terenuri similare, respectiv agricole intravilane și nu

terenuri cu categoria de folosință curți construcții situate în aceeași unitate

administrativ-teritorială.

În concluzie, se

constată că, deși în apel raportul de expertiză s-a întocmit cu respectarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel, legal, a

menținut soluția primei instanțe, prin care i s-a acordat reclamantei ca

despăgubire pentru terenul expropriat o sumă mai mică decât cea rezultată din

raportul de expertiză întocmit în apel, chiar dacă aceasta s-a stabilit

printr-un raport de expertiză întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, tocmai pentru respectarea principiului neagravării

situației pârâtului în propria cale de atac, consacrat de art. 296 C. proc.

civ.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 15A din

29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS