ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4044/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 395 din 29 martie

2000 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondată

acțiunea formulată de T.B., în contradictoriu cu SC R. SA prin care reclamantul

a solicitat instanței să oblige pârâtul de a-i lăsa în deplină proprietate și

posesie imobilul din București, Sector 1.

S-a

respins totodată ca nefondată și cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienții D.N., G.V. și G.M.

Pentru a

se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că imobilele revendicate

au intrat în mod valabil în proprietatea statului, iar apartamentele au fost

legal înstrăinate intervenienților, nefiind răsturnată prezumția de bună

credință a acestora, ceea ce, duce la concluzia că titlul de proprietate este

perfect valabil și îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 943 și

1294 C. civ.

Apelul

declarat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

care prin Decizia nr. 537/ A din 2 octombrie 2000, a schimbat în parte sentința

în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâtul Consiliul General al

Municipiului București să-i lase reclamantului în deplină proprietate și

posesie apartamentele din imobilul în litigiu.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În cauză, au

declarat recurs în termen legal atât Municipiul București, prin Primar General

cât și intervenienții, invocându-se interpretarea greșită a dispozițiilor

legale aplicabile.

Prin

încheierea din 30 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a constatat că sunt îndeplinite condițiile

suspendării de drept a judecății, până la introducerea în cauză a

moștenitorilor recurentului - intervenient G.V., în raport cu dispozițiile art.

243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La 20 aprilie

2010, din cficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența

dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Deși citate conform dispozițiilor art. 90

(1) și respectiv art. 95 alin. (2) C. proc. civ., părțile nu au înțeles să

răspundă solicitării de a se prezenta în instanță, la termenul fixat, din 29

iunie 2010.

Față de

mențiunile „destinatar mutat" inserate pe dovezile de îndeplinire a

procedurii de citare cu intimatul reclamant T.B. și respectiv intimata-pârâtă SC

R. SA, instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.,

potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia din părți, în timpul judecății,

trebuie, sub pedeapsa neluâni ei în searm, să fie adusă la cunoștința

instanței, prin petiție depusă la dosar.

Se constată că

în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

recursurile fiind perimate de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a

părților în desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea sancționează

dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se

întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind

dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval

de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție

a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei

instituții de drept procesual civil.

În speță,

suspendarea judecății dăinuie de mai mult de 4 ani, interval în care, din culpa

recurenților, s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.

Mai mult, așa

cum s-a arătat, recurenții deși legal citați cu mențiunea de a preciza dacă

stăruie în soluționarea recursurilor, au refuzat să răspundă solicitărilor

instanței și nu s-au prezentat la termenul fixat în vederea soluționării

cauzei.

Ca atare, în

considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursurile sunt

perimate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimate recursurile declarate de pârâtul Municipiul București, prin primar

general și intervenienții D.N., G.M. și G.V. (decedat) împotriva Deciziei nr. 537

din 2 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.