ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4130/2004

Î Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul J.C.D.T. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la 12 noiembrie 1996, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al sectorului 1 București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru a se constata că imobilele situate în București, str. V. nr. 16 – 18, str. V. nr. 13 și apartamentul situat la etajul 1, str. Av. I.T. au fost preluate de stat în proprietate fără titlu valabil, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995. Prin precizarea acțiunii reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995.

Printr-o cerere din 5 iunie 1997 au intervenit în proces în nume propriu intervenienții B.N., B.M., B.G., B.M., H.N., H.C., H.A., H.F., M.F., B.I., B.F., C.P., ș.a. Intervenienții – chiriași în imobilele revendicate, au solicitat respingerea acțiunii. Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 11888/26 septembrie 1997 a admis acțiunea și a constatat că imobilele revendicate au fost preluate de stat fără titlu valabil, dispozițiile Legii nr. 112/1995 nefiindu-le aplicabile. Tribunalul București, secția a IV – a civilă, prin decizia 611 din 4 martie 1998 a admis apelurile declarate de Consiliul General al Municipiului București și intervenient și a desființat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin aceeași decizie au fost admise și cererile de intervenție depuse în această fază a procesului de către R.F., în interesul reclamantului și, respectiv, D.I., în interesul pârâtului Consiliul General al Municipiului București În faza de rejudecare a cauzei reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând și obligarea pârâtului să-i lase în liniștită posesie și folosință imobilele. Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă 6868 din 5 mai 1999 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. Această din urmă instanță prin sentința civilă 645 din 13 februarie 2000 a admis acțiunea reclamantului, cum a fost precizată și cererea de intervenție formulată de R.F.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că proprietarii imobilelor R.D. și M. erau exceptați de la naționalizare deci Decretul nr. 92/1950 neaplicându-li-se în mod greșit s-a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995. Cererile de intervenție au fost respinse, în cauză nedovedindu-se drepturile locative ale intervenienților. Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, prin decizia civilă 90 din 3 martie 2003, a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului de către intervenienții H.N., H.C., H.A. și H.F., a respins excepția de nulitate a sentinței civile 645/2000 invocată de intervenienta M.F. și a respins apelurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București și intervenienții S.M., S.C., ș.a.

Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut următoarele: Apelul formulat de intervenientele P.M. și R.C. nu a fost motivat și ca urmare s-au aplicat dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ. S-a apreciat că procedura de comunicare a sentinței față de intervenienții H. a fost corect îndeplinită și ca urmare s-a respins cererea acestora de repunere în termenul de recurs. Cât privește apelul celorlalți intervenienți apelanți s-a reținut că s-a dovedit calitatea procesuală activă a reclamantului și intervenientei. Astfel, imobilul situat în str. V. nr. 23 s-a transferat prin vânzare din patrimoniul vânzătorului C.I. în cel al autorului reclamantului și intervenientei. S-a dovedit de asemenea că acest imobil este astăzi situat în str. V. nr. 13 (conform procesului-verbal de carte funciară cât și certificatului emis de Primăria București).

S-a reținut de asemenea că potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale, bunurile dobândite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 dacă au fost dobândite în proprietate de stat prin titluri valabile, Decretul nr. 92/1950 fiind încălcat cât privește imobilele preluate de la autorii reclamantului. Nu s-au primit nici criticile Consiliului General al Municipiului București care pe lângă invocarea criticilor formulate de ceilalți apelanți a mai susținut nulitatea sentinței pentru omisiunea instanței asupra lipsei calității procesual active și inadmisibilității cererii față de faptul că reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995.

S-a reținut că excepția lipsei calității procesual active, excepție nefondată în cauză, putând fi invocată oricând, nu au fost vătămate drepturile procesuale ale pârâtului-apelant Consiliul General al Municipiului București. Împotriva deciziei Curții de Apel au formulat în termen legal recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București și intervenienții H.N., H.C., H.A. H.F. și M.F. Referitor la recursul intervenienților urmează a se lua act de declarațiile acestora, autentificate conform documentelor aflate la dosar, că renunță la judecată potrivit dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. Se reține că intervenienta H.A.C. a devenit între timp V. În recursul său pârâtul Consiliul General al Municipiului București a criticat soluția Curții de apel pentru motivele arătate în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. S-a arătat că Decretul nr. 92/1950 reprezintă titlu valabil câtă vreme autorii la care s-a referit dețineau mai multe apartamente, el reprezentând totodată un mod legal de dobândire a proprietăților. Această critică, care a fost exprimată și în apel este neîntemeiată, decizia curții de apel arătând detaliat motivele pentru care Decretul nr. 92/1950 în cauză a fost greșit aplicat. Autorii reclamantului fiind exceptați de la aplicarea acestui act normativ, efectul transferului de proprietate nu s-a mai produs, condițiile prevăzute de decret nefiind întrunite în ce îi privește pe proprietarii imobilelor vizate prin actul de naționalizare. Deși s-au invocat și dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. recurentul-pârât nu a precizat care este proba ignorată de instanță și de analiza căreia ar fi depins pronunțarea soluției atacate. Ca urmare se va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtului Consiliul General al Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei civile nr.90 din 3 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat împotriva aceleiași decizii de către recurenții-intervenienți H.A., H.C., H.F.O., H.N. și M.F.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2004.