ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5502/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5502/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Învestită cu judecarea recursului declarat de
P.S.D.Ș.E.S.B., A.I., C.C., C.M., D.L., O.R., O.Ș., O.V.Ș., S.L.S. și L.E., în
contradictoriu cu intimatul P.C.D., împotriva încheierii de ședință din 19
martie 2010 a Curții de Apel București. secția a IV-a civilă, Înalta Curte a
dispus, prin încheierea din 9 iunie 2011, suspendarea judecății în baza art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a stat în
nelucrare până la 2 iulie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea
pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de
20 septembrie 2012.
La acest termen,
Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se
impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,
recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă
de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina
părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Astfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză
niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de
diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea
să o facă.
Aceasta este și
situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242
alin. (1) pct. 2 C.proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 iunie 2011,
părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi
săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de
recurs.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 9 iunie 2012, când s-a
împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C.proc.civ.,
niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1)
C.proc.civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea
operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C.proc.civ. ea se
poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să
constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de recurenții P.S.D.Ș.E.S.B., A.I., C.C., C.M., D.L., O.R.,
O.Ș., O.V.Ș., S.L.S. și L.E. împotriva încheierii de ședință din 19 martie 2010
a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AS