ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 23 din 26 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.A.C. prin mandatar I.M., în contradictoriu cu pârâtele S.R., L.C. și T.M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune morale și materiale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N.A.C. prin mandatar I.M., fără a-l motiva în drept. La termenul din data de 19 octombrie 2010 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în raport de dispozițiile art. 242 alin 1 pct. 2 C. proc. civ. La data de 13 noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării.

Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 19 octombrie 2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimat recursul formulat de reclamanta N.A.C.

prin mandatar I.M. împotriva sentinței nr. 23 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.