ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 23

din 26 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.A.C.

prin mandatar I.M., în contradictoriu cu pârâtele S.R., L.C. și T.M., prin care

s-a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune morale și

materiale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta N.A.C. prin mandatar I.M., fără a-l motiva în

drept.

La termenul din data

de 19 octombrie 2010 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în raport

de dispozițiile art. 242 alin 1 pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13

noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării

perimării.

Recursul se va

constata perimat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să

o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 19 octombrie 2010,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează

de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., aceasta se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat recursul

formulat de reclamanta N.A.C. prin mandatar I.M. împotriva sentinței nr. 23 din

26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.