ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5568/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 9 februarie 2006, reclamanta

A.I.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța a solicitat obligarea

acestuia la restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, Bulevardul

F. și acordarea de măsuri reparatorii pentru partea de imobil ce nu mai poate

fi restituită în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Învestit cu

soluționarea acestei cereri, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin Sentința

civilă nr. 1058 din 31 mai 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei; a respins acțiunea civilă formulată de aceasta; a admis

cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta M.S.M.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat apel reclamanta, care, prin Decizia nr. 312C din 3

octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale a fost respins, ca nefondat.

Decizia instanței de

apel a fost atacată cu recurs de către reclamanta A.I.M., fiind învestită cu

soluționarea căii de ataca Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, în prezent secția I civilă.

La termenul de

judecată din data de 2 februarie 2009, litigiul a suferit o primă suspendare,

pentru faptul că nicio parte nu s-a prezentat și nici nu a existat la dosar o

solicitare de judecare a cauzei în lipsă.

La data de 22

ianuarie 2010, prin grefa instanței, recurenta a înregistrat cererea sa de

repunere pe rol a cauzei și s-a acordat, urmare a acestei solicitări, termen de

judecată la data de 22 martie 2010, când, constatându-se că părțile sunt lipsă

și nu au cerut judecata cauzei în lipsă, s-a suspendat, din nou, judecarea

litigiului.

În data de 15 martie

2013, prin grefa instanței, recurenta a înregistrat o nouă cerere de repunere

pe rol a cauzei și s-a acordat un nou termen de judecată la data de 20 iunie

2013, când s-a repetat aceeași situație: părțile au fost lipsă și nu a existat

o cerere de judecare a cauzei în lipsă. Judecarea cauzei s-a suspendat la acest

termen în temeiul art. 242 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ..

Cauza a stat în

nelucrare până la data 23 octombrie 2013, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 2 decembrie 2013.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 20 iunie 2011,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 20 iunie 2012, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta A.I.M. împotriva Deciziei civile nr. 312 C din

3 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM