ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2012

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.

547/ R din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constatat perimat recursul

formulat de revizuentul M.R.I.M. împotriva deciziei civile nr. 646/ A din 29

aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

contradictoriu cu intimata R.I.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 29 octombrie 2010,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la 10 noiembrie 2011, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 13 ianuarie 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să

o facă.

Aceasta este și

situația, în speță, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 29 octombrie 2010,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 31 octombrie 2011, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de revizuentul M.R.I.M. împotriva deciziei nr. 547/ R din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2012.