ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5664/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13 iulie 2000 pe rolul Tribunalului

București, reclamantul S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate calitatea sa de

proprietar al celor două terenuri situate în București Băneasa - Văcărească,

foste proprietatea bunicii sale S.O. și obligarea pârâtului să-i lase în

deplină proprietate și pașnică posesie terenurile menționate.

Prin

sentința civilă nr. 1192 din 06 decembrie 2000, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca

inadmisibilă, reținând că pentru revendicarea terenului solicitat (pădure),

calea ce trebuia urmată era cea a legii speciale, respectiv Legea nr. 18/1991,

astfel cum a fost modificată de Legea nr. 169/1997 cu procedurile speciale stabilite

de aceasta.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia nr. 509/ A din 30 septembrie 2010, a constatat perimat

apelul declarat de reclamant și de intervenienții S.E., S.M., S.D., S.E. și S.G.,

pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din 13 ianuarie 2005, la cererea

apelanților, instanța de apel a dispus suspendarea cauzei conform art. 47 din

Legea nr. 10/2001.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în repetate

rânduri, acordându-se termen la 13 ianuarie 2005, 1 februarie 2007 și apoi la 2

aprilie 2009, termene la care s-a dispus menținerea măsurii suspendării

pricinii, având în vedere că la dosar nu s-au depus dovezi privind soluționarea

notificării efectuate pe cale administrativă.

La data de 10 iunie 2010, instanța de apel a dispus,

din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de

perimare, iar la termenul din 30 septembrie 2010, având în vedere dispozițiile art.

art. 248 C. proc. civ., excepția a fost admisă și s-a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamantul și intervenienții.

Învestită

cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2011,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în nelucrare până la 10 iulie 2012, când

instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării

perimării, fixând în acest scop termen la data de 21 septembrie 2012.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare

asupra excepției de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă,

pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se

datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an

să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei,

situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest

scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea

judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură

dispusă la termenul din 10 iunie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval

de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea

reluării judecății cererii de recurs.

Astfel,

din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2012, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., niciuna dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor

perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că,

potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art.

252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către

instanță, înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.M.

și de intervenienții S.E., S.M., S.D., S.E. și S.G. împotriva deciziei nr. 509/

A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie

2012.