ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5664/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 iulie 2000 pe rolul Tribunalului București, reclamantul S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate calitatea sa de proprietar al celor două terenuri situate în București Băneasa - Văcărească, foste proprietatea bunicii sale S.O. și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenurile menționate. Prin sentința civilă nr. 1192 din 06 decembrie 2000, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că pentru revendicarea terenului solicitat (pădure), calea ce trebuia urmată era cea a legii speciale, respectiv Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 169/1997 cu procedurile speciale stabilite de aceasta.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 509/ A din 30 septembrie 2010, a constatat perimat apelul declarat de reclamant și de intervenienții S.E., S.M., S.D., S.E. și S.G., pentru următoarele considerente: La termenul de judecată din 13 ianuarie 2005, la cererea apelanților, instanța de apel a dispus suspendarea cauzei conform art. 47 din Legea nr. 10/2001. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în repetate rânduri, acordându-se termen la 13 ianuarie 2005, 1 februarie 2007 și apoi la 2 aprilie 2009, termene la care s-a dispus menținerea măsurii suspendării pricinii, având în vedere că la dosar nu s-au depus dovezi privind soluționarea notificării efectuate pe cale administrativă.

La data de 10 iunie 2010, instanța de apel a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, iar la termenul din 30 septembrie 2010, având în vedere dispozițiile art. art. 248 C. proc. civ., excepția a fost admisă și s-a constatat perimat apelul. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și intervenienții. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2011, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la 10 iulie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21 septembrie 2012. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 iunie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.M. și de intervenienții S.E., S.M., S.D., S.E. și S.G. împotriva deciziei nr. 509/ A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.