ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5651/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3969/2000 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al municipiului București, solicitând obligarea acestuia să îi restituie în deplină proprietate și liniștită posesie cota indiviză de Vi din imobilul situat în București, str. Pache Protopopescu și ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil, cu obligarea sa la plata către pârât a 1/4 din valoarea imobilului. Prin sentința civilă nr. 639/ F din 02 octombrie 2000, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea cotei de 1/4 din imobilul solicitat și a respins cererea privind ieșirea din indiviziune pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie. Prin decizia civilă nr. 129 din 07 decembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul de judecată din 18 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea 10/2001, la cererea recurentei reclamante. La termenul de judecată din 09 decembrie 2005, fixat de instanță din oficiu, pentru verificarea stadiului de soluționare a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, s-a menținut măsura suspendării pricinii, având în vedere că procedura administrativă nu s-a finalizat.

La data de 11 noiembrie 2011, în urma unei adrese trimisă de instanță recurentei reclamante pentru comunicarea stadiului procedurii administrative, numita B.A.M. a comunicat instanței că recurenta reclamantă a decedat la 15 februarie 2009 și că moștenitorii acesteia sunt D.D.E.M. și D.T.C., în calitate de fii, trimițând la dosar certificatul de deces și cel de moștenitor. Totodată, a învederat că are procură de reprezentare dată de recurenții reclamanți. Înalta Curte, la termenul din 13 ianuarie 2012, fixat pentru verificarea stadiului de soluționare a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, constatând că nu s-a făcut dovada calității de mandatar a numitei B.A.M.

pentru ambii recurenți reclamanți, a amânat judecata la 6 aprilie 2012 și apoi, pentru aceleași motive, la 21 septembrie 2012. Urmare a solicitării instanței, la data 12 septembrie 2012, recurenții reclamanți au comunicat că imobilul în litigiu le-a fost restituit în procedura Legii nr. 10/2001 prin dispoziția nr. 6107 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul general al municipiului București, motiv pentru care renunță la continuarea judecății din prezentul dosar. Înalta Curte urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și aceasta să se datoreze culpei părții. în speță, după suspendarea judecării cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii judiciare, deși potrivit relațiilor furnizate de către recurenții reclamanți procedura prealabilă a fost definitivată prin emiterea de către Primarul municipiului București a dispoziției nr. 6107 din 19 iunie 2006. Rezultă că temeiul suspendării reprezentat de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, la data emiterii dispozițiilor sus-menționate.

Or, de la acest moment și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu, părțile nu au mai îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare. În consecință, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a solicitat continuarea judecății, se va reține întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta D.M. (decedată) și continuat de moștenitorii D.D.E.M. și D.T.C. împotriva deciziei nr. 129 din 7 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012.