ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4693/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: La data de 18 decembrie 2002 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul declarat de reclamantul D.N.S. și intervenientul G.I.I. împotriva deciziei nr. 359/A din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Prin decizia menționată a fost menținută sentința nr. 1109 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, sentință prin care au fost respinse, ca nefondată, acțiunea principală formulată de reclamantul D.N.S., precum și cererea de intervenție în interes propriu introdusă de G.I.I. Reclamantul D. solicitase a se constata că imobilul din a fost eronat și abuziv trecut în listele anexă la Decretul nr. 92/1950, precum și retrocedarea acestui imobil, prin reconstituirea dreptului său de proprietate.

Prin cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, intervenientul G.I.I. a arătat că o cotă indiviză de ⅓ din imobilul în litigiu îi aparține, fiind moștenită de la autorii săi. Investită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2004, suspendarea judecării recursului, în baza dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10 / 2001, la cererea recurentului D., formulată în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentului G. (cnf. procurii speciale, autentificată, de la fila 12 din dosarul Tribunalului București, secția a III-a civilă, nr. 2801/2001). După această măsură a instanței, părțile nu au mai săvârșit nici un act de procedură în vederea reluării judecății, iar la data de 29 aprilie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.

Preparatoriu, față de lipsa de la dosar a unor date privind procedura întemeiată pe Legea nr. 10 / 2001, recurenților li s-au solicitat relații privind stadiul de soluționare a notificării. Urmare a acestei solicitări, recurentul D. a depus la dosar dispoziția nr. 3039 din 31 mai 2004 prin care s-a dispus, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului în litigiu, situat în București, sector 1, precum și procesul-verbal din 12 iulie 2004 prin care imobilul respectiv a fost predat recurenților de către C.G.M.B.-A.F.I. Examinând incidentul invocat din oficiu, Înalta Curte urmează să constate că este întemeiat. Astfel, măsura de suspendare a judecății s-a dispus la 30 ianuarie 2004, în vederea soluționării pretențiilor asupra imobilului în litigiu în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.

Demersurile întreprinse de reclamanți în temeiul acestei legi speciale de reparație intrată în vigoare după introducerea acțiunii de față, au fost finalizate, în sensul restituirii în natură a imobilului, prin dispoziția nr. 3039 din 31 mai 2004 și predarea imobilului reclamanților la 12 iulie 2004. Considerând că a avut loc o suspendare a cursului perimării în sensul art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cât timp s-a desfășurat etapa administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se constată că termenul de când se poate aprecia că pricina a rămas în nelucrare din vina părții începe să curgă cel mai târziu de la 12 iulie 2004, data la care a dispoziția de restituire în natură a fost pusă în executare.

Așa fiind, Înalta Curte constată incidente în speță dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuite și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an" și cele ale art. 252 alin. (1) „perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate". Din cele constatate pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, reținute în precedent, reiese că judecata recursului a rămas în nelucrare mai mult de un an. In consecință, prin aplicarea dispozițiilor procedurale menționate, această atitudine procesuală culpabilă a părților va fi sancționată prin constatarea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul D.V.N.S. și intervenientul G.I.I. împotriva deciziei nr. 359 / A din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2010.