ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2185/2013

Prin Decizia civilă nr. 2607 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul N.N. în contradictoriu cu reclamanta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. Împotriva Deciziei civile nr. 2607 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, pârâtul N.N. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei mai sus menționate, fără a explica în scris de ce a formulat o asemenea cerere. Prin încheierea din 1 martie 2010, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins, ca nefondată, cererea formulată de pârâtul N.N. și a dispus amendarea petentului N.N. cu suma de 700 RON, pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri vădit neîntemeiate.

Împotriva încheierii din 1 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel pârâtul N.N. aducând critici referitoare exclusiv la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare. Prin Decizia civilă nr. 216 din 29 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat competența de soluționare a cererii de reexaminare formulată de pârâtul N.N. în contradictoriu cu reclamantul Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii în favoarea Tribunalului Dolj. Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs pârâtul N.N. iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2830 din 28 martie 2001, a constatat nul recursul.

Această soluție a fost atacată de N.N. pe calea contestației în anulare, stabilindu-se termen de judecată la data de 27 ianuarie 2012. Învestită cu judecarea contestației în anulare, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la data de 18 februarie 2013, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 15 aprilie 2013. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 ianuarie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 ianuarie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimată contestația în anulare a Deciziei nr. 2830 din 28 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de N.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG