ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2185/2013

Prin Decizia civilă

nr. 2607 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul N.N. în contradictoriu cu reclamanta

Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Împotriva Deciziei

civile nr. 2607 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

civilă, pârâtul N.N. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei

mai sus menționate, fără a explica în scris de ce a formulat o asemenea cerere.

Prin încheierea din 1

martie 2010, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins, ca nefondată, cererea

formulată de pârâtul N.N. și a dispus amendarea petentului N.N. cu suma de 700

RON, pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri vădit neîntemeiate.

Împotriva încheierii

din 1 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel pârâtul N.N. aducând

critici referitoare exclusiv la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare.

Prin Decizia civilă

nr. 216 din 29 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a declinat competența de soluționare a cererii

de reexaminare formulată de pârâtul N.N. în contradictoriu cu reclamantul

Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii în favoarea Tribunalului

Dolj.

Împotriva deciziei

pronunțată de curtea de apel a declarat recurs pârâtul N.N. iar Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2830 din 28 martie 2001, a constatat nul

recursul.

Această soluție a

fost atacată de N.N. pe calea contestației în anulare, stabilindu-se termen de

judecată la data de 27 ianuarie 2012.

Învestită cu

judecarea contestației în anulare, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de

ședință din data de 27 ianuarie 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a

neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la data de 18 februarie 2013, când instanța a dispus, din

oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop

termen la data de 15 aprilie 2013.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 ianuarie

2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 ianuarie 2013, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată

contestația în anulare a Deciziei nr. 2830 din 28 martie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată

de N.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG