ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2013

Asupra

cauzei de față, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Dolj,

secția civilă, sub nr. 21484/63/2007, ulterior precizată, G.L.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova prin primar, Primarul

municipiului Craiova, D.S.R. și C.L., anularea Dispozițiilor nr. 22881/2007, nr.

5921/2005 și nr. 708/2006 emise de Primăria municipiului Craiova emise în

temeiul Legii nr. 10/2001, precum și menținerea Dispoziției nr. 6520/2002 emisă

în temeiul aceluiași act normativ.

La

termenul de judecată din data de 9 aprilie 2008, instanța a dispus disjungerea

capătului de cerere privind anularea Dispozițiilor nr. 5921/2005 și nr. 708/2006

emise de Primăria municipiului Craiova și formarea unui nou dosar, având acest

obiect.

Cauza

disjunsă a fost înregistrată sub nr. 7605/63/2008.

Prin

sentința nr. 244 din 17 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, secția civilă,

a admis acțiunea reclamantului G.L.I. în

contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova prin primar, Primarul

municipiului Craiova, D.S.R. și C.L.

A dispus

anularea Dispoziției nr. 22881/2007 emisă de Primăria municipiului Craiova.

A

menținut efectele Dispoziției nr. 6520 din 14 august 2002 emisă de Primarul

municipiului Craiova.

Prin Decizia

civilă nr. 28 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția a I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie,

a

admis apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria

Municipiului Craiova, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 244 din 17

septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, și, în

consecință, a schimbat sentința civilă nr. 244 din 17 septembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 21484/63/2007 în sensul că a

respins acțiunea formulată de reclamantul G.L.I.

A luat

act că pârâtele D.S.R. și C.L. au renunțat la judecata apelului declarat

împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva

acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul G.I.L.,

recursul fiind înregistrat pe rolul

înaltei Curți de Justiție la data de 09 martie 2009.

Prin încheierea

din 5 aprilie 2011 (fila 35 dosar recurs ) avocat D.D., în calitate de apărător

al recurentului-reclamant G.I.L. a învederat instanței că acesta a decedat la

data de 27 decembrie 2010 și a solicitat acordarea unui termen în vederea

indicării moștenitorilor și pentru a depune certificatul de deces și

certificatul de calitate de moștenitor.

Prin

încheierea din 13 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ.

deoarece moștenitorii recurentului-reclamant G.I.L., decedat la data de 27 decembrie

2010, respectiv G.A.M., G.M. și A.I.C. au fost citați cu mențiunea de a depune

certificat de calitate de moștenitor sub sancțiunea prevăzută de art. 155

1

C. proc. civ., însă aceștia nu s-au conformat măsurii dispuse de instanță.

Cauza a

rămas în nelucrare până la data de 08 noiembrie 2012 când instanța, în temeiul

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a dispus, din oficiu, repunerea

pe rol a pricinii în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 29 ianuarie 2013.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate această excepție peremptorie, constată următoarele:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă

că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

aceasta să se datoreze culpei părții.

Astfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în

cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei

de diligentă a părții.

Aceasta

este și ipoteza în speță, întrucât după suspendarea judecării cauzei în temeiul

art. 155

1

C. proc. civ. motivat de faptul că la dosar n-a fost depus

certificatul de moștenitor de pe urma defunctului G.I.L., părțile au lăsat să

treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamantul G.I.L. (decedat în timpul procesului)

împotriva Deciziei nr. 28 din data de 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.