ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 324/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, sub nr. 21484/63/2007, ulterior precizată, G.L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova prin primar, Primarul municipiului Craiova, D.S.R. și C.L., anularea Dispozițiilor nr. 22881/2007, nr. 5921/2005 și nr. 708/2006 emise de Primăria municipiului Craiova emise în temeiul Legii nr. 10/2001, precum și menținerea Dispoziției nr. 6520/2002 emisă în temeiul aceluiași act normativ. La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2008, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Dispozițiilor nr. 5921/2005 și nr. 708/2006 emise de Primăria municipiului Craiova și formarea unui nou dosar, având acest obiect.

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. 7605/63/2008. Prin sentința nr. 244 din 17 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis acțiunea reclamantului G.L.I. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Craiova prin primar, Primarul municipiului Craiova, D.S.R. și C.L. A dispus anularea Dispoziției nr. 22881/2007 emisă de Primăria municipiului Craiova. A menținut efectele Dispoziției nr. 6520 din 14 august 2002 emisă de Primarul municipiului Craiova.

Prin Decizia civilă nr. 28 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția a I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 244 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, și, în consecință, a schimbat sentința civilă nr. 244 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 21484/63/2007 în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul G.L.I. A luat act că pârâtele D.S.R. și C.L. au renunțat la judecata apelului declarat împotriva aceleiași sentințe. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul G.I.L., recursul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de Justiție la data de 09 martie 2009. Prin încheierea din 5 aprilie 2011 (fila 35 dosar recurs ) avocat D.D., în calitate de apărător al recurentului-reclamant G.I.L.

a învederat instanței că acesta a decedat la data de 27 decembrie 2010 și a solicitat acordarea unui termen în vederea indicării moștenitorilor și pentru a depune certificatul de deces și certificatul de calitate de moștenitor. Prin încheierea din 13 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. deoarece moștenitorii recurentului-reclamant G.I.L., decedat la data de 27 decembrie 2010, respectiv G.A.M., G.M. și A.I.C. au fost citați cu mențiunea de a depune certificat de calitate de moștenitor sub sancțiunea prevăzută de art. 155 1 C. proc. civ., însă aceștia nu s-au conformat măsurii dispuse de instanță. Cauza a rămas în nelucrare până la data de 08 noiembrie 2012 când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a pricinii în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 29 ianuarie 2013. Înalta Curte, analizând cu prioritate această excepție peremptorie, constată următoarele: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și aceasta să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții. Aceasta este și ipoteza în speță, întrucât după suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. motivat de faptul că la dosar n-a fost depus certificatul de moștenitor de pe urma defunctului G.I.L., părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul G.I.L. (decedat în timpul procesului) împotriva Deciziei nr. 28 din data de 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.