ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3434/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 636 din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

Sentinței civile nr. 79 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a

declarat recurs.

Învestită cu judecarea recursului, Înalta

Curte a dispus, prin Încheierea din 3 martie 2011, suspendarea judecății în

baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a stat în nelucrare până la 15 martie

2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea

discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 17 mai 2012.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza

în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în

materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie

să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în

nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția

ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în

vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a

acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după

suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., măsură dispusă la termenul din 3 martie 2011, părțile au lăsat să treacă

un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din verificarea actelor dosarului

reiese că până la data de 3 martie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare,

calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a

înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a

condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând,

totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că

potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din

oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanta SC C.P. SRL împotriva Deciziei civile nr. 636 din 8 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai

2012.

Procesat

de GGC - AZ