ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5501/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 septembrie 2010, Curtea

de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării

recursului declarat de revizuentul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 253 din

26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu pârâta

A.P.B. Iași.

Împotriva acestei

încheieri reclamantul a declarat recurs.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 26 mai 2011,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a stat în

nelucrare până la 12 iunie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea

pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de

20 septembrie 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 26 mai 2011,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 26 mai 2012, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva încheierii de ședință din 03

septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS